Comemoram 146 de comentarii la 1 articol

In mod evident lucrurile sunt scapate de sub control, in vartejul comunicarii mi-a sarit tigla de pe casa si cred ca daca imi numar comentariile din viata reala in situatii complicate, se opresc pe undeva pe la 50-100, unde va credeti aici, pe twiter? Cine sunt eu Turturika_papusik_19 cu blogul negru?Ce mam.... (pacman)                          ......                (pacman din nou)                                   ......................................................................

hiar nimeni nu mai discuta la subiect, putina seriozitate, voi credeti ca se poate discuta asa orice(aici nu a ajuns pacman).................................................................................................. joaca cineva pacman? Sau facem un ping - pong?

                       .

Servesc: I 

                                     .

Retur:                                I

Primesc la fileu: I .

Siii 15-0:                               _    .

Nu sunteti curiosi ce se intampla in continuare?

A avut Isus prietena?

Beam eu o bere biblica (in sensul ca e o treime de fapt) cu amicul Danyxs, fost scriitor p-aci, si am dat peste intrebarea asta! Nu stiu cum sa-i zic, ca mi se pare o intrebare foarte importanta pentru credinta mea in Dumnezeu, sa zic ca ar fi ca... ca... nu imi gasesc cuvintele.... sa zicem o veriga lipsa?

Desigur aici nu lipseste doar veriga, lipseste tot lantul, plus cainele legat de el, dar ma rog, sa nu divaghez. Deci:

A avut Isus prietena?

De ce dai, mă?

    Cel mai mult mă enervează cel căruia îi place să dea cu rahat în ceilalţi. Nu am înţeles niciodată această patimă. Există indivizi care au asta ca scop în viaţă. Ies în stradă şi caută plini de demenţă primul rahat care le iese în cale. Apoi se apleacă cu viteză după el, probabil din de spaima de a nu apărea altul să îl ia înaintea lui. Îl frământă în mâini plăcându-i cum compoziţia aia defecată de cine ştie ce stomac supraplin îi intră în striaţiile pielii şi pe sub unghiile netăiate ocupând precum apa fieşce colţişor sau locşor ascuns. Apoi începe să îi dea forme de pietre cu colţuri şi aşteaptă după trecători.

  Primul care îi iese în cale e deja prima ţintă. Motivul? Faptul de a fi trecut pe acolo.

 De ce fac asta astfel de indivizi? Într-un timp am încercat să-mi bat capul însă nefiind logic ceea ce fac ei nici mintea mea nu a găsit răspunsul, apoi exista riscul să mă revolt şi să procedez în aceeaşi manieră, dar educaţia de acasă de la părinţi şi bunici m-a oprit la timp. Pe urmă mi-am adus aminte că e mai bine să observi cursul evenimentelor înainte de a acţiona.

  Ştiţi ce se întâmplă cu asemenea indivizi? Rămân impregnaţi cu un miros de putred. Fiindcă joaca de-a plastilina cu rahatul prin mâini a făcut să-i intre mirosul în piele definitiv, iar toţi ceilalţi care trec pe lângă el îşi duc mâna la nas şi grăbesc pasul lăsându-l nedumerit în mijlocul străzii şi incapabil de a pricepe de ce naiba nu îl bagă nimeni în seamă când el a făcut totul spre a fi interesant.

   Poate că până la urmă cel mai indicat ar fi să putem obliga astfel de fiinţe să stea câte o oră pe zi într-o piaţă plină de porumbei!

Bare Necessities

Dati omului o sansa, la final e greu sa nu zambesti, chiar daca nu tocmai inteligent, dar merge, o saptamina minunata tuturor !





Later edit.

Cortina va rog !

    

     Intamplator, sau nu, zilele astea mi-am adus aminte ce idei si ce ganduri si ce convingeri aveam inainte sa ma fac mare.

S-a mai dus un an...

...si deci sunt mai batran cu un an, in caz ca cineva sa intreba de ce e asa liniste pe aici. Ma tem ca nu va voi onora prea mult cu prezenta azi din cauza programului extrem de strans pe care mi l-am facut, constand in 6 ore de rememorare regrete adunate pana la inaintata mea varsta, urmate de alte sase ore de alcoolism viteza cu tinta clara de a mai sterge cateva din regretele de mai sus si de a avea un motiv sa ma bucur poimaine (motivul fiind scaparea de mahmureala). Hai pa!

Azi fara articole

O poezie pentru o trecatoare .

Regret

De mult, de mult cunosc doi plopi
Ce-mi stau şi azi în cale -
Îmi place mult ca să-i privesc,
Dar mă cuprinde-o jale...

Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce...
Ca mâine poate am să mor -
Şi dânşii n-or mai fi priviţi
De nici un trecător...

Dumnezeu?

 @Serioja & altii


O sa incerc sa-ti raspund la intrebari tie sau altora care au intrebarile dar nu le-au pus si o sa fac asta printr-un post, cu toate ca ai comentat la un articol al lui Doxatu.
 1.Incerc si eu sa inteleg, insa imi e greu sa ma concentrez: vorbim despre religie in general sau despre crestinism?
Raspuns: Vorbim despre religie.

"Erezia de duminica" sau "Exercitii pentru credinciosi"

1. Cititi mai intai cele 2 posturi anterioare, ca sa intrati in atmosfera, asta si asta.

2. Daca nu esti credincios, inchide browserul si du-te si bucura-te de viata.

3. Daca esti credincios, ia-ti o batistuta si citeste mai departe.

Printeaza articolul asta, alege-ti un colt al camerei si asaza-te confortabil. Acum incepe sa repeti in gand: "Noe a urcat TOATE animalele pe o corabie", "Adam si Eva au avut doi copii, Cain si Abel, si ei s-au inmultit si asa am aparut noi", "Moise a facut o gaura in Marea Rosie". Poti sa mai alegi si alte pasaje, e plin de ele. Daca dupa ce repeti aceste cretinitati timp de 15 minute inca mai crezi, sterge-ti spumele de la gura cu batistuta, inchide browserul si dute sa astepti sfarsitul lumii.

Raiul este în dreapta

Am stat şi am citit de câteva ori postul de ieri scris de Milogul reflectând la mesajul ce răzbate din spatele rândurilor,  apoi sunt momente în care chiar mă gândesc de zece ori înainte de a spune ceva şi nu neapărat de teama ridicolului sau a naivităţii ideilor proprii, ci pentru că sunt situaţii în care se poate întâmpla să nu am nimic de spus.  

   Începusem totuşi să-mi scriu comentariul conştiincioasă şi atentă la idei când deodată mi-am dat seama că subiectul pe care l-a deschis Milogul este mult prea complex, iar eu fiind cam vorbăreaţă din fire, doar sunt olteancă, adică o condiţie sine qva non, nu mă pot rezuma de data asta la un comentariu.

În principiu (şi atenţie vă rog căci îmi voi alege cu grijă fiecare cuvânt) religiile sunt făcute pentru îndrumarea către o viaţă mai liniştită psihic a unei comunităţi.

Cum ajung in RAI ?

     O problema serioasa pentru omenire este Viata de Apoi.


     Nu glumesc, sunt mult mai multi preocupati sa ajunga intr-un Rai imaginar decat sa -si faca Raiul real pe Pamint. Cea mai mare parte  de oameni care adera la o credinta o fac pe o structura de teama, de amenintare, frica de a  ajunge in Iad sau in alt loc teribil(la munca spre exemplu), iar in varianta recompensativ-pozitiva, in Rai, iarba verde, pomi infloriti, ingeri care zambesc si canta. Raiul e ca si cum te-ai duce la tara, prinzi o sarbatoare si toata lumea e relaxata ca nu munceste pe camp.

     Cati sunt preocupati mai mult de viata de apoi decat de viata de aici? O sa vedeti in tabelul de mai jos:

O nocturnă pentru cei nocturni

Un sambure de adevar

Am inceput sa dezvolt in ultima vreme o pasiune pentru sucul portocaliu de portocala proaspat stoarsa, combinat cu ceva miere, gheata, si'un strop, doi, de apa minerala. (De lene sa curat si sa mai si mestec probabil, sa nu credeti ca'mi face palcere sa storc bietele portocale) Merge si cu apa plata, dar se bea doar cu umbreluta, imbracat in roz, depilat si cu gesticulaturi gingase, feminine.

Ieri nu cumparasem eu portocalele.

Erau tot din Kaufland, dar vrac, nu celebrele plasute ca de cartofi cu care imi obisnuisem storcatorul. Iau doua si fara sa ezit le tai jumatati. Surpriza. Nici urma de sambure, ca la suratele lor grecesti. Bun. Ma saturasasem de jumatati de samburi care scapau prin sita storcatorului.

M-apuc de stors, fericit, remarc ca-s mult, mult mai zemoase. Aproape 150ml suc dintr-o singura portocala. Alta bila alba.

Dar in continuare nici urma de sambure. La fel si-a doua. Ulterior a 3a. A 4a. Deja nu mai era ceva izolat, n-am gasit niicun sambure in toata punga.

In viata mea n-am fost atat de entuziasmat. Fug glont in Kaufland si rog sa-mi dea voie sa-l felicit pe tipul care scotea samburii din portocale. "Ha! Niste naivi!" imi zic. Incercam doar sa aflu procedeul. Probabil ca nu eram primul care-ncercase asta, altfel nu-mi explic de ce m-au refuzat. Ba au mai si negat c-ar face asa ceva, in ciuda insistentelor mele.

De-atunci ma bantuie aceeasi dilema: Prin spori? Prin oua? Nasc pui de portocala vii? Le fabrica in China? M-or fi mintit in Kaufland?

De ce are Omul umbra ?

     Intrebari tipate-n soapta gandului, in nopti fara de luna si fara vise, cand stai cu ochii intorsi spre suflet si astepti cu mainile incordate, o licarire in bezna mintii, sa poti zari o cale spre drumul care nu se incheie.
     Si nu vezi nimic si nimeni nu vine si esti atins de mantia cea neagra a indoielii, iar lumea...lumea se oglindeste intr-un lac, un lac numit pe scurt societate. E un lac a carei liniste de suprafata nu trebuie deranjata , paseste incet pe malul vietii tale, nu deranja scarbosul, caci din adincurile intunecate ies monstrii plasmuiti cu ura insetata de dorinte, de succes, de viata lunga, de Dumnezei inchipuiti, de cruci si stele, simboluri, semiluni, de bani si aur blestemat, de razbunare.

Alo! Pedofilu?!

Stiu, stiu, sunt lucruri mult mai importante de care poti sa-ti bati joc pe blog! Revoltele din Orientul Mijlociu de exemplu! Si da, nimeni nu zice: SUNT REVOLTE SI IN PALESTINA SI IN IRAK! Sau coincidenta nefericita din Japonia, zeci de mii de morti! Naspa! Bine ca sunt japonezi, ca daca era un popor d-asta pisacios ca romanii nu-si mai reveneau 2000 de ani!

...atat de aproape...

Filmul este de la NASA si este format din imagini reale.

ContraReplică

Dumnezeu, într-o-ncercare,      

Construind la Rai o poartă,

Vru să fie lumea mare

Şi lui Adam dădu consoartă.

“Iată fiule, îi zise,

Dintr-o coastă ţi-am creat,

Nălucire ca din vise

Singur, eu nu te-am lăsat.”

“Vezi Adame că-i firavă,

Plăsmuită mai silfidă,

E femeie şi-i suavă,

EU ţi-o dau s-o ai în grijă.”

Dumnezeu stătu-n grădină,

Pe Adam să mi-L înveţe,

De femeie cum să ţină

Şi doar ea sa îl răsfeţe.

For night visitors only - Magic Bus

Jocurile 3

      In ziua ce a urmat, ne-am bucurat ca niste copii la borcanul de miere cand am urcat pe munte, am uitat de toti si de toate, lumea s-a facut mare, imensa, muntele era mai sus de nori si noi eram umili in fata lui.Cerul era sub noi si soarele se mira cu razele lui calde de piticii de pe crestele inzapezite.

Taicu'

Taicu’ era sârb şi când era holtei făcea negustorie cu animalele dincoace de Dunăre. Trecea iarna râul înghetat cu oile şi le ducea la poalele muntelui unde le vindea  ciobanilor români. Era învăţat de mic să muncească din greu. Pâna se făcea vară cobora iar la graniţă .

  S-a nimerit într-o duminică sa fie o nuntă într-un sat prin sudul Olteniei. S-a oprit să se uite la nuntaşi cum jucau hora în mijlocul uliţei.  Era obosit, plin de praf şi cam fără chef, dar imaginea sătenilor primeniţi de sărbătoare însoţiţi de muzicanţii veseli îl făcu să uite pentru câteva clipe drumul pe care încă îl mai avea de făcut.

  Sprijinea jgheabul fântânii aşteptând să se adape calul în timp ce privirile ochilor lui întunecaţi de sprâncenele groase se opriseră asupra unei fete din horă. Nu era prea năltuţă, avea părul lung împletit în coadă pe spate şi împodobit cu cununiţă de flori la tâmple, dar ochii erau plini de foc. Bunica ne spunea că dacă Taicu’ nu ar fi prins în ziua aceea mâna fetei în horă nici ea şi nici noi toţi nu am fi existat.

  A ajuns repede la părinţii ei, nu prea avea mult timp şi dintr-o dată parcă nici răbdare nu mai avea, dar mama fetii i-a spus că nu îl ştie, să-şi vadă de drum! Atunci străbunicul a scos chimirul şi a deşertat toţi banii pe o laviţă. Se umpluse macatul de bănet.