Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

luni, 8 iulie 2013

duminică, 16 iunie 2013

Apus

   
     Praful de pe drum imbratisat de picaturile de transpiratie de pe frunte ii adusera aminte ca era inca vara, pentru moment cauta cu ochii pe marginile zimtate ce intepau norii. Obisnuinta de a merge fara rost atunci cand gandurile incepeau sa-i bata`n linistea din venele tamplelor, il scapa de fiecare data din golul ce se casca in interior.
      Se uita la soarele ce statea sa apuna, cu aceeasi ochi cu care ar fi vrut sa vada intunericul inceputului, raceala ce tinde spre zero, cum e pina la urma, suntem vii si murim sau am fost morti si traim. Avea batrinul hainele ponosite dar lama mintii era taioasa si oglindea in metalul ratiunii miliarde de ipostaze ale realitatii, in orice apus ride un rasarit.
      In valea prin care mergea de abia se auzea taina vietii soptita de un riu printre pietre, cu grija, ca un secret bine pazit ce e rostit intr-o limba demult nevorbita. Cerul si natura isi schimbau in tacere impresii extravagant complementare intr-un tablou dinamic pictat si modificat in fiecare secunda de mainile invizibile ale celor mari mari pictori renascentisti.

miercuri, 5 iunie 2013

Cand esti mort, tu nu stii ca esti mort.Pentru ceilalti e trist.La fel si cand esti prost.

marți, 7 mai 2013

KFK

     Pastele facut pe drum, plecat la 7 dimineata, dormit 3 ore, de sarbatoarea invierii am aprins o luminare bunicului, cel mai potrivit lucru pentru mine, am vizitat niste neamuri. La ultimele neamuri vizitate, am zis sa scurtez drumul, mai precis vreo 12 km, am luat-o pe un drum de tara care la un moment dat trebuia sa treaca peste un pod. Podul rupt.Am inteles ca mai e un pod, l-am cautat, aparent am gasit unul, din nefericire nu era cel cautat. Era un pod dar nu facea altceva decat sa treaca apa iar pe malul celalalt era o cariera de nisip unde am si ramas cu masina impotmolit. M-am dat jos si am cautat o iesire, nu am gasit una. Pe malul opus niste baieti sarbatoreau Pastele la padure, au inceput sa injure, sa tipe, sa apeleze la nerabdarea si obosela mea acumulata de pe drum.

duminică, 7 aprilie 2013

Jocul de-a draperia

Oscilația dintre nevoia de lumină și dorința de obscuritate poate crea ușor confuzii. Și până la urmă, de ce nu le poți avea pe amândouă? Simultan nu cred că se poate, nu la toate nivelurile existențiale, dar în mod alternant?

În secunda aceasta ai vrea să inspiri lumină, să simți cum îți pătrunde în tot corpul și celulele încep să respire, să trăiască, să zâmbească. Ieri, în timp ce mă plimbam grăbită într-o direcție, nu mai știu care - mai pierd contactul cu realitatea, și ascultam la căști Coldplay (da, mi-am dat seama că e posibil să îmi placă muzica lor, oare de ce nu am observat-o mai devreme?), a început să mă bântuie o imagine. O imagine a propriilor mele celule care zâmbesc. Zâmbesc și țopăie, mai exact. Cum arată o celulă care țopăie zâmbind? Poate ar trebui să fac un desen. Gândul m-a înseninat. Și am dat vina pe lumina de afară. Au fost tot mai rare diminețile în care am tânjit după lumină, după albul culorilor, dar în ultima perioadă nevoia asta îmi reapare. Lumina îmi produce un sentiment de exaltare sufletească. Și mai mult de-atât n-aș putea să explic.

În paralel, îmi trebuie întunericul meu. Când stau prea mult în lumină, ajung să mă suspectez de superficialitate și irealism. Când celulele îmi țopăie scăldate în lumină, sunt părți din mine pe care nu le recunosc – iar asta, în primitivismul meu de om egoist, mă sperie. Și atunci tânjesc după căldura unei lumini obscure, difuze, care să aducă liniștea întunericului. De întunericul din mine nu prea îmi mai e frică (iar asta e o dovadă de inconștiență, pe de-o parte), e teren sondat cu atenție, analizat și întors cu susul în jos de prea multe ori. Acolo e acum o liniște statică, una care nu mișcă nimic, nu tresare, nu (re)acționează. Când mi-e dor de ea, trag draperiile și fac întuneric.

Și până la urmă ce vreau? Să țopăie celulele în lumină sau să am liniștea mea din întuneric? Dar le vreau pe amândouă. Exersez mișcarea de mutat draperiile dintr-o parte în alta.  

vineri, 5 aprilie 2013

Fericit ca sunt.

    Ca sunt ce?

    Sunt niste lucruri pe care nu le alegi in viata, daca, unde te nasti, cand, cine iti sunt parintii, neamurile, s.a.m.d,  ne nastem fara sa vrem si murim fiindca trebuie, de restul se ocupa societatea. Inflorim ca civilizatiile disparute, la marginea unei galaxii din Uni sau Multivers din care intelegem cam cat intelege o amiba din geometria in spatiu, avem profile de sociopati cu iluzii de desteptaciune si grandoare.
     Instabili in alegeri si decizii, lipsiti de vointa, coplesiti de esec, invidie, ura si imitatie, pompati zi de zi cu diverse fobii socio-comerciale cu scop precis.
     Multi urasc singuratatea si se mint in mod constant si masochist cu feisbuc, tweet, cu diverse forum-uri si blogaiala, cu gadgeturi, cu ore de conversatii inutile la telefon sau cu prietenii de la bere, cu colegii de servici, cu amicii din pub, etc. De ce singuratatea duce la depresie? De ce atunci cand raminem singuri cu noi, observam ca 99 % din viata noastra reala e diferita de viata pe care am vrea sa o traim? De ce gandurile ce izvorasc atat de limpede din momentele de singuratate sunt diametral opuse, de cele mai multe ori, valorilor sociale consacrate? De ce exista senzatia ca sensul vietii se reduce la o lunga insiruire de situatii sociale ce au ca finalitate cate un compromis? De ce e important sa reusesti in viata? Ce inseamna sa reusesti in viata?

miercuri, 20 martie 2013

100 000 de vizite


   
      Dragi colegi, cei sub 100 000 de vizite, cei peste nu cititi, uitati-va la o imagine ceva, imi pare rau dar nu pot decat sa absorb invidia voastra, s-o transform in bucurie si  fericire si sa va doresc pace, iubire si liniste sufleteasca, insotita de multa, multa caldura.

     Statistic vorbind sunt 5700 de comentarii ,  3000  de la "the champ"(la fee) glumesc nu are decat vreo 2000 de comentarii si vreo 98 000 de vizite, deci la 100 000 de vizite eu cred ca vizitatorii de aici stiu sa pastreze secrete, sunt tacuti, se uita cu atentie la pagini si la continut sau eventual multi nu stiu sa scrie sau sa citeasca sau si una si alta sau ma cauta Politia?

     Data fiind perioada de tranzitie si de continua inadaptabilitate sociala mascata de reprize epileptice de cetatean model cu taxele la zi, pensionat mental, hobbyst cu rol de fuga, constat cu surprindere interesul cautarilor din google si indexarea blogului ca site de referinta la diverse expresii cautate.

     Sa luam de exemplu "cea mai simpla metoda de sinucidere" la care articolele tovarasului General Doxatu, baiat de treaba cu posibile mici defecte, dar totusi fara, stiti voi, razboiul din Pacific, ratustele din cada, Trimoza(gasiti aici) conduc detasat in afisari.

     Urmatoarea indexare e Dumnezeu, cautari google, aici eu conduc detasat la articole afisate, lista ar putea continua cu articolele lui Colorbliss, Zefira, Altruista, Stand Down, Altu, D.(punct), Gypsy Punk,dar nu continua pentru ca aici ca si in realitate daca ar fi un TOP 10 sau vreo clasificare ceva, el ar fi format din Locul 1, restul lumii si multe, multe incurajari. Ete de aia era mai bine inainte, eram toti pe locul 1 si nu castigam nimic, cam ca si aici, totusi as vrea sa multumesc tuturor pentru articolele lasate pe aci, cam asta a fost tot, continuati, continuati...

sâmbătă, 16 februarie 2013

Azi 1 gand/zi ? + 1 gratis

Nu urasc oamenii care au reusit in viata; dimpotriva.Dar imi e groaza de succes.A fi reusit in viata, seamana cu situatia paianjenului care isi ucide femela imediat dupa ce a cucerit-o. Imi place starea de continua devenire...

luni, 11 februarie 2013

Big Bang I shot you down.

     De fiecare data cand ajung in vreun hypermarket ma simt un prizonier mic, prost si sarac, sentimentul e asemanator cu holbatul la TV/PC si daca vreti mai nou, la fel ma simt si cu cautatul pe google, dar sa lasam miniparanoia mea deoparte, cum imi plimbam eu corpuletele printre rafturi, din obisnuinta ma opresc la raionul cu carti. O carte de astronautica imi atrage atentia, pe primele pagini, evident teoria Big Bang, pe scurt explicata cam asa : ...si din nimic s-au facut toate.
      Asa mi-am adus aminte ca intr-o alta carte de astronomie am gasit informatia ca Pamintul se invarte in jurul Soarelui pe o traiectorie in forma de elipsa,in realitate, imaginea de ansamblu ar fi, in cel mai bun caz, o traiectorie spiralat-curbata. Soarele se misca in jurul centrului Galaxiei tragind dupa el sistemul nostru solar, Galaxia se misca in spatiu(analogic vorbind atrasa de ceva si aici as intreba de ce anume) tragind dupa ea toate sistemele solare pe care le contine.In imagini am gasit asa ceva.






miercuri, 23 ianuarie 2013

Riul si Mintea

     ''Nu iti poti oglindi fata in apa rapida a riurilor de munte.''

      Dupa ce varfurile muntilor au zgariat norii somnorosi ai diminetii, soarele a mingaiat pe frunte copacii si a inceput sa coboare in vale spre riu.
      Asta poate fi chiar inceputul vietii, cine cauta un sens aici pierde taina lucrurilor, obisnuiti cu logica, cu lucrurile care au un sens, putem sa ne gandim o viata intreaga cum s-au format muntii , de ce exista norii, cate explozii solare sunt pe an, cat de batrini sunt copacii si de cat timp curge riul printre munti, asta nu schimba nici soarele, nici copacii nici riul.
      E ca si cum ai incerca sa bei apa dintr-un riu de munte cu apa putin tulbure. Poti sa incerci sa o limpezesti, sa faci o groapa cu palmele,un loc de limpezit, degeaba, se va tulbura si mai tare, poti sa intri in apa sa cauti un loc mai limpede si iar murdaresti apa de frunze moarte si nisip.
     Cu cat te agiti mai mult cu atat e mai greu sa ai apa limpede, mai bine astepti linistit pe mal si ce e tulbure se va limpezi. Poate ca asta se intampla si cu mintea noastra, incercam sa o limpezim sapind  gropi  de limpezit cu palmele dorintelor, intrind in ea cu picioarele vointei, ambitiei, planurilor, luptei personale si deranjam toate frunzele amintirilor moarte si nisipurile gandurilor negre si din tot ce facem nu vine nimic limpede. Mintea fiecaruia e un riu care curge, mintea nu tace niciodata, totdeauna sopteste ceva, e sunetul apei peste pietre.
     Poti sa curgi odata cu mintea ta sau sa fii impotriva curentului sau poti sta pe mal, de unde lucrurile se vad altfel, daca intri in riu o sa te duca curentul la vale, daca inoti in amonte obosesti. Viata nu e mintea mea, mintea mea nu sunt eu, riul e altcineva.

marți, 1 ianuarie 2013

La multi ani !

miercuri, 19 decembrie 2012

Fotografii revolutie 1989 - Remember Timisoara 16 decembrie 1989

 
    Chiar daca manipulati sau nu , chiar daca lovitura de stat sau nu, chiar daca am fost condusi in continuare de comunisti inca 12 ani, chiar daca ei rid acum de noi, chiar daca ne fura, chiar daca nu mai facem o revolutie, chiar daca nu ii putem judeca, macar sa ne aducem aminte, au fost oameni care au trait drame incredibile si probabil nu au certificat de revolutionar.
     Exista parinti care si-au ingropat copii, soaptele de dincolo de mormint nu le mai auzim, strigatul de libertate e astupat de pamint si de elucubratiile repetitive ale televiziunilor total politizate. Idealul naiv de libertate trece dincolo de groapa, sangele ramine, e pata pe care oricat de mult o frecam cu solutii "democratice" pline de imunitati diplomatice, nu se sterge, chiar daca vin din nou minerii.

     Si din tacere totul a inceput la Timisoara in 16 decembrie, probabil nu ca lovitura de stat.

vineri, 14 decembrie 2012

Religie: ____?____

Mă pregăteam psihic pentru un set de întrebări – vreo 200 la număr (pregătire = căutarea inutilă, în cazul meu, la momentul respectiv, a vreunei forme de motivaţie intrinsecă). Un chestionar care măsura el ceva acolo la fiinţele umane, în cadrul unui studiu experimental, aştepta cuminţel să-l parcurg. Ok. Încep. 

Nume, Prenume, Studii… – secţiunea introductivă, peste care orice om normal trece rapid. Religie: ___________ 
Chestionarul era online, spaţiul destinat religiei marcat cu asterix, deci obligatoriu. Iniţial, am încercat să pun o liniuţă acolo ( ,, - “ ), dar era caracter neacceptat. Atunci m-a plesnit în moalele capului (nu ştiu ce zona a creierului se activează când descoperi, în genialitatea ta, evidentul): eu habar n-am unde mă încadrez când vine vorba de religie. Sunt atât de incredulă, încât nici atee nu sunt convinsă că sunt (mă suspectez încontinuu). 

joi, 13 decembrie 2012

1 gand/zi

Pastreaza-ti visele, daca se spulbera mai poti sa existi, dar nu mai poti trai.(M.Twain)

miercuri, 12 decembrie 2012

Vis(divagatii)



   Am citit undeva ca visul este un act magic. (J.P.Sartre).Adica un fel de act de incantatie ce nu tine cont de posibil/imposibil, un refuz adresat atat distantei cat si dificultatii de a atinge finalitatea visului/telului. Omul e un animal cu insusirea de a se inchipui altceva decat este, poate fi o definitie. Trecand peste necesitatea acestei insusiri, visul(cu ochii deschisi), planuirea/inchipuirea aia de care ride barbosul suprem, e un fel de a iti pipai marginile tale de om.Marginea unde te duce visul/imaginatia, e hotarul unde te termini tu si incepi tot tu, un alt tu si milioane de alte posibile ipostaze ale tale.
    Cu cat visul e mai inalt cu atat exista ricul sa fie traznit mai repede, iar asta nu e ceva de care sa ne fie frica, asta e menirea varfurilor, atrag toate fulgerele. Oamenii pot fi judecati si dupa inaltimea viselor lor, printre primatele cu chiloti si spray peste transpiratie, identificam cu usurita pe cei care visul lor in viata e sa aibe bani, masina, femei/barbati si respectul ce deriva fix din lucrurile astea. Ei bine, oamenii astia nu isi pipaie marginile de om ci se cauta de icre in dos, visele incep de acolo de unde se pierd amanuntele banale, visele adevarate sunt cele care lasa in urma o dira de grandoare, o urma ce zgaraie cerul ratiunii si al posibilului.
     Tinerii viseaza inainte,batrinii viseaza in urma, la mijloc, barbatii lupta.(N.Iorga)

vineri, 30 noiembrie 2012

Parada militara de 1 Decembrie Ep34. EXCLUSIV!!! Imagini cu parada de maine

Articol  TOP SECRET primit pe surse vechi de la Maresal Doxatu care a fost salvat din mina teroristilor in urma unei operatiuni sub acoperire, imagini cu el ostatic in mina acestor barbari fara mila, imaginea a fost prelucrata pentru siguranta teroristilor.

Doamnelor si domnilor, incheiati-va la slitz, luati copilul de la tzatza si puneti-l deoparte, opriti trenurile si aterizati avioanele, avem EXCLUSIV pe blog imagini de ultima ora cu parada de maine.

Parada va incepe cum am fost obisnuiti inca din 1970 cu un convoi funerar de lupta alcatuit din tancurile ultramoderne TR-85M1 "Bizonul". Pentru necunoscatori acest tanc este bazat pe tancul rusesc T-55 aparut cum probabil ati ghicit nu in 55 ci cam in 45. El a fost modernizat bineinteles cu un sistem modern de ochire romanesc denumit inspirat "Ciclopul", din cauza incapacitatii de a aprecia distanta cel mai probabil, care il aduce aproape de epoca moderna a tineretii parintilor nostrii. Probabil realizand ca la lupta n-au ce face cu el acum se modernizeaza motoarele, pe principiul cine fuge primu' prinde emisiunea de la OTV.


joi, 29 noiembrie 2012

Cand poti merge, de ce sa te tirasti?

     Demult, tare demult, pe vremea cand lama de ras atinsese doar de cateva ori maxilarele mele neincordate, eram aproape sigur ca greu te poate ajuta ceva mai mult in viata decat increderea ca singurul om pe care te poti baza esti tu. Prietenii sunt buni, daca atunci cand ai necazuri stai singur, iar cand ai vreo bucurie musai ii chemi pe toti,  cele mai intense si durabile prietenii sunt cele conditionate de aceleasi suferinte (emotive/intelectuale/fizice), cu cat inaintezi in timp cu atat cercul de prieteni e ca un bumbac prost, intra la apa, oricum, una din cele mai constructive experiente e aceea de a pierde prieteni falsi.
      Sa revenim la timpul cand frunzele sfarsitului  de octombrie nu cadeau trist la pamint ci colorau placut aleile din curtea facultatii, iar fumul de tigara impletit cu aerul rece al diminetii imi mingaia tamplele sub care zvacneau multe ganduri. Nu prea aveam bani in facultate, asa ca faceam si vindeam eseuri, lucrari pentru colocvii, etc... orice era nevoie pentru cei de bani gata, nu era asa de dezvoltat internetul,perioada de dial up pentru cei care o stiti, asa ca trebuia sa pierzi niste ore pe la biblioteca. 
      Cum in loc de mancare imi cumparam tigari, de multe ori beam mai mult ceai sau apa decat aveam nevoie ca sa nu imi chioraie matele in biblioteca, ca deh deranjai linistea mosilor care crantaneau zahar candel in timp ce citeau vreun ziar de la arhiva.

marți, 27 noiembrie 2012

Dincolo de usa

„Oh! O voce...o voce, sa pot tipa!„
 E.A.Poe

„  ...Si daca o fi vreodata sa mor,
   Oricat de greu ar fi de crezut
   Pentru ca eu sunt una cu cerul si soarele.
   Ma voi intoarce cu fiecare rasarit si fiecare nor,
   Maturind pamintul viselor cu aripi de inger cazut,
   Voi strange suflete in pumni si vieti voi cantari pe talere...„
                               Acum multi ani L.Ion(Sa te odihnesti in pace!)

      E noapte pe strada, un singur bec cu lumina galbena pilpaie sincopatic in departare sub luna acoperita de nori cenusii. Dintii scrisnesc in praful ridicat de vantul ce bate din fata, comemorind mintea ce se blocheaza in idei mic macinate scapate printre ganduri. Un caine negru lucios maraie ranjind cu bale, de dupa un gard, cu ochii sclipind a dusmanie, pasi grabiti se aud infundat din mai multe directii spre mijlocul strazii.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Dar te rog!

Am primit (din nou) dezlegare în curtea Milogului şi cum sunt încurajată zilnic să nu mai am reţineri, iată-mă în aproape plină glorie. Ce să zic? Mi-am dat seama că nu prea ştiu să spun ,,te rog” – în situaţii importante, evident, şi când mă chiar interesează cursul acţiunii, că de politeţe ştiu să zic, m-a educat mama bine. 

 Poate o dată zic, cu jumătate de gură, a doua oară îl trag cu cleştele din mine (da’ nu-i sigur că iese). Ce mai e şi cu insistenţele astea fără rost? Dacă omul nu vrea să facă ceva pentru tine, de ce să tot insişti? Consider intenţiile la fel de importante precum comportamentul în sine. Deci nu-i totuna dacă omul face ceva pentru că aşa a vrut el, de la bun început sau după ce i-am pasat eu ideea genială, saaaaaau face pentru că l-am rugat, implorat (a se citi stresat cu o mie de ,,te rog”-uri). De-asta nu mă prea rog de oameni. 

 Şi mă enervează când oamenii aşteaptă să fie rugaţi de mai multe ori înainte de a face ceva. Uneori chiar şi când ceva-ul ăla e pentru propriul lor interes. Excludem persoanele auto-distructive, care nu vor face nimic bine pentru ele însele. 
 Hai să învăţăm să fim sinceri cu noi înşine şi cu ceilalţi. Dacă vrei să faci ceva pentru cineva, vei face şi fără să te roage de o mie de ori. În caz contrar, fie nu-ţi pasă, fie eşti prea prins în propriul ego şi în divina-ţi importanţă. 

 Nu ştiu să scriu concluzii, doar introduceri.
Hahah, m-am tag-uit :)) 


joi, 1 noiembrie 2012

Discutie intre me si Altu`

   ....
     Altu:  salutari
    me:  salut
 Altu:  grrr vezi ca stiu voodoo:)) mai zi...
    me:  sa fii sanatos
 Altu:  sa fim
  me:  eu am terminat acele de le infigeam in papusi da` sunt maestru cu scobitorile asa ca te rog...
 Altu:  ce faci maestre
 me: ce sa fac boss uite am venit de la o sedinta editoriala 
 Altu:  let me guess, in bar
 me: mda si am constatat din nou ca 1 bere imi e de ajuns sa ma imbat, da nu mai stiu exact care a fost, a 7-a sau a 8-a...
Altu:  damn,  incepusem sa ma bucur
  me:  de ce, de necazul altuia ?
 Altu:  ma gandeam ca-ti fac eu cinste si-mi faci tu mie
 me:  sper sa nu fiu nevoit acu` sa beau o bere in sila cu tine :D 
Altu:  nu beau alcool, n'am baut niciodata, cel putin nu cu tine:P
 me:  las ca beau eu , asa un prieten nu am mai avut demult :)))
Altu:  :)poftim cultura, bai apropo, vorbeam cu... 
....
Altu:  si mi-a zis ca tu si dex sunteti acelasi.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !