Ceapa verde, brinza de tara si Steagul Romaniei

  Cine nu are pe cineva la tara, vrem la tara, ne plac ouale de tara, gaina de tara, fructele de tara, verdeturile mult cautate primavara tot de tara, porcul de Craciun daca e de la taraaaa, ehee trai nenica, sa fie totul de la tara de la nespalatii si prost crescutii aia de tarani.

  Acu` vreo cativa ani, era asa o caldura cu jdemii de grade celsius, ca in jurul lu` 12  iti plesneau mustele pe frunte ca pop cornul in cuptorul cu microunde, niste vecini de pe la ai mei, veniti de la Capitala deh, alergau ca lighioanele noptii dupa umbra  pe afara.Pe unde era un copac cu umbra mai deasa, acolo era si masuta lor plimbata si stateau inginereste cu geamurile deschise la casa, sa intre racoarea de 42 de grade Celsius, ca sa poata dormi noaptea.

  Nea Ion, parea grabit si intarziat, isi mina cele 2 vaci spre casa, animalele se miscau cu viteza luminii probabil ,ca daca te uitai la ele ziceai ca stau pe loc. Cam surd de fel, nea Ion auzea doar ce vroia el, in speta daca discutia era despre niste tigari de dat sau de vreo bere rece, te auzea distanta de 3 case, daca era altceva, iti facea semn la ureche cu degetu` de te facea sa zici ca e cam surd saracu.

 -Buna ziua zisera vecini de la Capitala.

Nea Ion :

 - Hai mah mincate-ar musca acasa, ia uite la ele ia, acu` e iarba mai verde de va dati la pascut, hai ca ne-au prins caldurile iadului pe afara. Si uite asa trecu` de parca ar fi fost cu vaporul si vecinii  pe tarm la mii de leghe departare.

 - Bun vecin, mormaira, nici nu raspunde la salut.

   Mai pe seara nea` Ion le vindea zambitor niste rosii, brinza, si niste legaturi de ceapa verde la promotie, lua banii si se opri la magazin sa-si ia o bere si un pachet de tigari. Injura cu voce tare, pe aia de au scos tigarile Carpati de pe piata, desfacu berea isi aprinse o tigare si deveni surd din nou.

    Vreo 20 de ani a fost asa, l-am descoperit intamplator ca auzea ce vroia el sa auda si el stia ca eu stiu, restul din sat il banuiau, dar nu erau siguri. Intr-o seara dupa vreo cateva beri reci vorbeam de cum erau oamenii inainte, de saracie, de nevoi, de tarani, de boieri, de haiduci, cand m-am pomenit cu nea Ion ca pleaca. Eram obisnuit sa se ridice si sa plece asa tam nisam fara sa zica vreo vorba.

    Nici nu am apucat sa termin berea ca a si aparut nea Ion cu un sac de rafie la subrat, nimeni nu stia ca avea vioara, nici nevasta-sa nu stia, d`apai oamenii din sat, cat despre cantat nici nu poate fi vorba. Ei si uite asa s-a pornit nea Ion sa cante, de ziceai ca i-a fermecat Dumnezeu vioara. Am ramas  asa nemiscat cu gura larg deschisa, bine ca era seara si nu treceau pasari pe acolo, nici nu stiu daca am respirat, oricum aveam parul pe mine ca de Fox Terrier Sirmos, de parca as fi stat sub stalpii de inalta tensiune. A terminat mosu de cantat, a baut sticla de bere, a aprins o tigara, a luat vioara si plecat, era iar surd.Surd a ramas pina a murit.

    Mai tarziu am aflat de la bunicul meu ca al batrin a lu` nea Ion a fost cu Tudor Vladimirescu in Bucuresti prin 1821, cand au adus cu ei si primul steag al Romaniei, cel facut de Petrache Poenaru.

    Steagul este expus la Muzeul Cercului Militar Bucuresti, cum vii de la Universitate spre Cismigiu pe dreapta si a fost donat de un urmas al Jienilor. Dupa moartea lui Tudor Vladimirescu, un pandur i-a dus steagul lui Iancu Jianu, care l-a zidit in peretii casei si acolo a ramas o suta de ani.