Romania te iubesc fato !

       Daca ar fi sa incercati sa descrieti Romania unui strain in 20-30 de cuvinte, care ar fi ele? Eu ma gandesc la : haz de necaz, spaga, grad inferior de civilizatie, inculti cu pozitie sociala si bani, Dracula, manele, s.a.m.d  potential exista dar e ca si cum ai baga mina intr-un WC plin de cacat sa cauti un dimant de 1 mm, daca insisti, il gasesti.

       Hazul de necaz, in timp, s-a transformat intr-o mistocareala generala, lipseste din gluma subtilitatea care te corecteaza razind, in hahaiala asta generala suntem in stare sa spargem ziduri de valori construite cu greu de dragul castelelor de nisip, ne ranjim inconstienti la umilinte si la dureri sociale acute.

       Romania a ajuns un fel de Gioconda expusa nu la Muzeul Luvru ci intr-o bodega inconjurata de maidanezi, spalatori nespalati de parbrize, cersetori de cariera cu mainile rupte de parinti, pe o sonorizare intre manele si house, admirata de niste spectre cu ochii injectati ce beau simandicosi alocatia copiilor, satisfacuti ca a picat nevasta din primul pumn in gura, exemplare minunate pentru o fabrica de sapun de calitate.

Romania patru. Daca plangi , te pocnesc !

      Iata ca s-au incheiat si alegerile pentru primarii, consilii... intitulate "Bine ca prostia nu doare, ca altfel ne-am tavali in chinuri" acum suntem mai buni de comentat, crestem consumul de bere in comune si sate, dam pe Otv, lasam dracu animalele sa moara de foame prin curte si ne ducem intinsi la mat.
      Pe linga toate neajunsurile si timpeniile observate de-a lungul timpului, ceva ceva tot imi pare sigur , toti dezbat degeaba, cei mai multi nu fac nimic si cativa pleaca din tara. 
      Romania se schimba, se schimba de pampersi ca iar ne-am cacat pe noi, ce putem face cu un copil de 22 de ani(de la revolutie) care continua sa faca pe el, deci daca plingi, te pocnesc! Avem sau nu avem cu ce, avem sau nu avem cu cine, vrem ceva sau vrem ceva dar fara munca, sacrificii si perioade grele.
      Sa incercam punctat:

Suntem prea ciumegi pentru reguli

Stateam eu in autobuz, ca orice Roman sarac care n-a avut bani de 2 credite de 20 de ani pentru Audi, si imi desteapta atentia vita tipica romaneasca, care nici macar nu era romanca. Probabil stiti genul: 50 si de ani, cu plasele intr-o mana si cu mana ailalta scarpinandu-se undeva, in orice caz nu pe bara. Evident ca da peste doua fete asezate regulamentar fix in usa. Dupa mormaielile de rigoare, isi pune cartela pe aparat. O data, de doua ori, de trei ori. 

Ai zice unui bou:

"S-a compostat?"

Boul zice: "Da!"

Vita zice: "Pai nu a scris: 'Drum bun!'"

Boul zice: "Pai la cum merg treburile in tara asta.. nu trebuie sa zica. Ca se mai blocheaza. Ca asa e in Romania!"

Dependenta de conformism

Stau si ma uit in jur si sunt surprins, iara si iara, de nevoia monumentala de conformism pe care o arata acest popor. Acum, ca sa fiu sincer n-am prea avut placerea de a cunoaste alte popoare, si, chiar si la poporul asta, ma cam invart intr-o categorie limitata, aia de intelectuali cu venit destul de mult peste medie, poate tocmai d-aia conformismul asta ma tot surprinde.

De-ar fi de intai aprilie...

axa pamantului, neutrinii si triunghiu bermudelor

Înapoi în trecut

Sunt dezamǎgitǎ, oameni buni (sau nebuni, dupǎ preferinţe). Poate ştiţi deja cǎ eu nu am televizor şi nici nu îi duc lipsa. Uneori, când e mama singurǎ acasǎ, mǎ instalez pe canapeaua ei şi timp de 10-15 minute, butonez telecomanda.

   De obicei, mǎ plictiseşte teribil activitatea şi renunţ repejor. Uneori, mi-e dat însǎ sǎ aud tot felu’ de ştiri mai mult sau mai puţin şocante. Şi mǎ şochez, cǎ altceva nu ştiu ce aş putea face.

   Deci, cum s-au adaptat românaşii pe timp de crizǎ ?  

   Au redus din rǎsfǎţ.

   Care rǎsfǎţ ? Cel de suprafaţǎ cumva ?

   A, nu, cum aşa ceva ?! Au redus cheltuielile, iar produsele pentru igiena personalǎ se pare cǎ sunt considerate cele mai ,,reductibile’’. Cum aşa ? Ne întoarcem în evul mediu, când apa era un duşman atroce ? Aveam eu o vagǎ bǎnuialǎ cǎ suntem un neam de nespǎlaţi, dar vroiam sǎ mǎ simt în secolul XXI şi chiar speram cǎ încep şi oamenii sǎ conştientizeze importanţa igienei personale. Uite cum m-au trǎdat compatrioţii. Am rǎmas şocatǎ pe câmpul de luptǎ.

   Deci, pasta de dinţi, şamponul, sǎpunul şi deodorantele – produsele ale cǎror vânzǎri s-au redus dramatic în ultimul an. Sǎ reformulez, nu doar dramatic, cel mai dramatic. Sunt urmate de ciocolatǎ (şi la asta renunţaţi, fraţilor? Trǎdǎtori ce sunteţi) şi unele bǎuturi (nu alcoolice, decât dacǎ berea intrǎ la categorie).

   Cel mai puţin afectate sunt produsele alimentare. Ce, nu era evident? Românaşii mǎnâncǎ asemeni porcuşorilor, în continuare, dar considerǎ cǎ de sǎpun se pot lipsi. Cât despre produsele de îngrijire a locuinţei rǎmân şi ele la loc de cinste. E important sǎ primeşti musafirii cum se cuvine, clar? Ce conteazǎ cǎ emani arome sfâşietoare!

   Nu e ca şi cum aş considera cǎ mâncarea ar fi irelevantǎ pentru viaţa unui om sau cǎ nu e important sǎ pǎstrezi curǎţenia în casǎ. Dimpotrivǎ. Dar pur şi simplu astfel de clasificǎri transpun prioritǎţile oamenilor şi mǎ întristeazǎ. Mǎcar dacǎ ar fi fost un minim de echilibru, cǎci e normal sǎ se reducǎ din cheltuieli. Ce nu mi se pare normal este ca produsele de igienǎ personalǎ sǎ fie cap de listǎ. Sǎpunul, şamponul, deodorantele? Ia mai tǎiaţi din parfum şi spǎlaţi-vǎ cum trebuie...

   Nu vreau sǎ intru în detalii scârboase, nici mǎcar nu am vǎzut ştirea cap-coadǎ.

   Cert e cǎ m-am necǎjit, enervat şi revoltat în acelaşi timp! M-aţi dezamǎgit crunt, compatrioţi care sunteţi.

   Vǎ dau pe mâna lu’ SuperSoap, afurisiţilor !  

(uof, gata ! mi-am expus frustrǎrile. Acum trebuie sǎ îmi cer scuze ? Vǎ pup în frunte, doar dacǎ faceţi dovada produselor de igienǎ personalǎ). Şi mai mâncaţi ciocolatǎ, poate vǎ vine mintea la cap.

O lume subterana

   

      

     Cele mai vechi desene din pesteri, cunoscute de noi, se afla in pestera Chauvet din Franta, dateaza de aprox. 32 000 de ani. 

     Aceasta pestera are si cea mai veche amprenta a Omului, mai precis a unui copil, ce a putut fi datata cu o vechime de 27 000 de ani. 

     Sa recapitulam, dupa ce au desenat peretii acum 32 000 de ani, timp de 5000 de ani nu se gasesc urme arheologice ale omului in aceasta pestera, iar dupa 5000 de ani avem parte de o urma de picior care apartinea unui copil? Dupa care mai bine de 20 000 de ani ramine nedescoperita?

      Uite ca si istoria face glume bune.

      Aveti mai jos urma de talpa a copilului cu o vechime de 27 000 de ani, sa mai zica cineva ca preistoria nu a avut Walk of Fame.

Romania turistica

    

      M-am tot gandit zilele trecute dupa o discutie cu o prietena digitala, sa va povestesc despre unele locuri de pe la noi de prin tara mai putin vizitate, nu imi fac griji pentru posibili cocalari amatori de gratare si manele deoarece zonele nu sunt foarte accesibile.

      "Împaraţea pe atunci, prin Ţara Haţegului, Alb-Împarat, care îşi avea scaunul domniei nu mult departe de Sălaş; ai văzut cetatea de la Mălăeşti; bună-mea spunea că acolo ar fi fost tronul împaraţiei..." Asa incepe povestea redata de Emilian Iliescu -  din cartea Peste Retezat, la Herculane (1957).

      Sa stiti ca daca nu ar fi fost vorba de o poveste, locurile ar fi depasit in frumusete orice scriere facuta de om. 

Romania trei - O lume minunata

In care veti gasi...coltul meu de rai.
    Bucuresti, bulevard principal blocat mai tot timpul, 4 benzi dus 4 benzi intors, intre timp o banda de mers si pe un sens si pe altul s-a transformat in loc de parcare asta in afara de trotuar unde faci slalom printre masinile parcate si alte 2 parcari intermediare pina`n bulevard. Off the record si eu parcam pe trotuar atunci cand nu puteam sa demontez masina sa o iau in apartament singurul loc unde gasesti parcare, dar sa lasam detaliile automobilistice si sa vorbim de oameni.
     In blocul din fata am un vecin care e iubitor de pasari, creste porumbei, simbolul pacii majoritatea albi, tocmai buni de vreo nunta sau parada, dar concetateanul meu e un om pragmatic, ii maninca in caz ca are musafiri sau de sarbatorile legale. Ma mir cum de nu a iesit in fata blocului sa vinda pene de indian.
     In coltul blocului, ca in orice cartier care se respecta exista 1 dealer cu baietii lui si cativa clienti, pasnici cu privirea fixata in punctul de sprijin al Universului, probabil nu i-a afectat criza inca, deoarece zimbetul le sta pe fata ore in sir. 

Romania doi - Omul sfinteste locul

O sa incepem cu ultima intrebare din articolul Romania unu si cu citeva din commenturile primite.

Doxatul Dex 

"dupa ce se duce totul dracului inchidem granitele pentru cei ce vor sa vina inapoi si facem un sistem de invatamant gratis de inalta clasa pentru orice om de pe planeta. Absolventii de invatamant superior primesc viza odata cu diploma. Restul se va rezolva de la sine."

"Ca paranteza, asta e una dintre nedumeririle mele legate de cresterea unui copil, faptul ca s-a trecut de la metoda clasica cu pedepse, eventual bataie la conceptia asta moderna de a lasa copilul sa faca ce vrea. Cred ca undeva multora le lipseste intelegerea ca totusi copilul ala trebuie fortat spre anumite directii."

Colorbliss

"Depinde mai ales de cum ne crestem si educam copiii. Doar de acolo ar putea veni o schimbare in bine. Daca si-ar mai infrana fiecare pornirile de cimpanzeu in fata propriului copil, daca i-ar oferi acces la cultura si bun simt."

"...Si repet, totul porneste de la cei micuti. "

"Timpul petrecut alaturi de copii este tot mai limitat din partea parintilor. 

Copilul nu trebuie fortat, trebuie facut sa inteleaga DE CE i se cer anumite lucruri, de ce ,,nu e voie", de ce i se interzice ceva sau de ce e bine sa faca anumite lucruri."

AVERTISMENT: Acest articol poate fi considerat de unii prea lung pentru a fi citit, va rugam vizionati filmul de la finalul articolului, aveti traducere.:D

Romania

Aceasta mica criza, pardon, artistica este inspirata si on topic pentru Romania in general, dar a fost in principal inspirata de postul asta si postul asta ( <--- mai ales asta).

To leave... or not to leave ?

   Îmi amintesc cu nostalgie de vremurile în care îmi plǎcea ţara noastrǎ. Îmi plǎcea chiar foarte mult. Adicǎ… peisaje frumoase avem din plin, locuri ce amintesc de istorie la tot pasul, obiceiuri şi tradiţii simpatice, sǎrbǎtori diverse (aveam un Crǎciun frumos în urmǎ cu ceva ani, chiar plutea în aer spiritul sǎrbǎtorilor de iarnǎ). Îmi plǎceau chiar şi oamenii.

   Nu ştiu când exact mi s-a acrit de România. Cred cǎ totul a început cu valul pitzi&cocalar.ro,  a continuat cu instalarea superficialitǎţilor de tot felul (vezi soluţia lu’ Doxatu pentru ţǎrişoarǎ) şi a culminat cu celebra crizǎ.

   Nu doar cǎ nu îmi prevǎd vreun viitor aici, dar parcǎ nici nu mai vreau unul. Mereu am fost de pǎrere cǎ un învingǎtor este învingǎtor oriunde, oricând. Nu prea mai sunt convinsǎ.

   Aici poţi sǎ fii un geniu, sǎ ai IQ 140 – nu ai nici o valoare. Doar pe parcursul unei sǎptǎmâni am auzit de trei ori opinia conform cǎreia cei cu IQ ridicat sunt, de fapt, nebuni. Şi mi s-a acrit. Chiar asta e mentalitatea? Avem copii inteligenţi şi îi creştem într-o societate care condamnǎ inteligenţa, doar pentru a-i transforma în varianta cool şi imbecilǎ. 

   Sǎptǎmâna trecutǎ mi s-a oferit opţiunea de a-mi continua studiile în USA. Sau de a reîncepe acolo. Nu conteazǎ. Am fost surprinsǎ de faptul cǎ nu am refuzat ideea instant, aşa cum fǎceam pânǎ acum. Chiar am început sǎ pun în balanţǎ unele aspecte.

Mǎ leagǎ enorm de multe lucruri de oraşul meu, de oamenii de aici – de unii doar. Dar sincer, ce opţiuni am ?  Termin facultatea… şi ?! Indiferent de performanţa mea în aria în care mǎ specializez, ţara noastrǎ funcţioneazǎ pe alte ,,principii’’. Mitǎ, pile, furt, şmecherii. Nici mǎcar nu dau vina pe guvern (actual sau trecut), pe preşedinte (actual sau trecuţi) sau pe parlamentari. Ei ne reprezintǎ. Aşa suntem. Dacǎ din 300 şi ceva de parlamentari sau câţi sunt, nici mǎcar jumǎtate + 1 nu se luptǎ pentru binele ţǎrii, e grav. Şi în alte ţǎri se furǎ, dar se realizeazǎ oarecum un echilibru între asta şi organizarea eficientǎ a statului.

Mentalitatea românului rǎmâne, însǎ, neschimbatǎ. Şi m-am sǎturat... 

Solutia pentru Roumania

Daramam tot o luam de la zero.

Construim stadion, biserica, stadion, biserica, mol, s.a.m.d. Toti barbatii o sa fie fotbalisti sau badigarzi de fotbalisti. Femeile pitzipoance toate. O sa avem 1001 echipe de fotbal in fiecare cartier. O sa avem toti bemveuri si celulare smechere cu zvarovsky, cruci mari de aur de 100 de grame cu diamante, o sa mergem dimineata la biserica, dupa aia la meci sa facem banu si seara la mol, sau la discoteca, sa babardim ceva. Femeile o sa stea la coafor 8 ore pe zi, ca nu o sa mai aiba nevoie sa munceasca, o sa avem noi fotbalistii bani cacalau. Numai euroi si dolari. Seara ne intalnim la mol sau la disco si ne mirosim la subrat parfumurile de firma, ne tragem de hainele Versace si Guci, ne calcam pe pantofii de dizainar, ne injuram si punem badigarzii sa se bata ca sa fim smecheri.

Romania Unu

-Numele va rog.

-Romania

-Data nasterii?

-1 Noiembrie 1599

- Locul?

- Alba Iulia

- Parintii?...

     Cineva spunea la TV"trebuie sa ne eliberam de trecut, ca sa putem sa traim prezentul".Nu pot sa precizez sursa deoarece nu stiu daca strang cateva zeci de minute in cativa ani de privit TV, dar merg pe principiul Wag the Dog , e la televizor deci e adevarat.

Romania Zero

       Nu o sa fie un post eco-verde am deja greata de tendintele media si toate actiunile din directia asta, asa ca singurul cu nuante de verde o sa fiu eu, dar decat la nivelul pielii pe sistem nervos.