Dex si prietenii sai

Erau niste vremuri odata, cand se incalta puricele cu adidasi Romica si sarea nu foarte mult, ca nici puricii albi nu pot sa sara, cand prietenia insemna ceva. Erau niste reguli, mai mult sau mai putin scrise, unele cam stupide ce-i drept, dar care erau respectate cu sfintenie si orice incalcare era subiect de scandal monstru, daca nu de dusmanie pe termen nedefinit. 

A trecut multe vreme de atunci, si lucrurile tind sa se schimbe din ce in ce in mai rau. Poate oamenii aia cu care imi petreceam eu timpul in adolescenta sunt mai buni decat cei ce s-au adunat in jurul meu in ultimii 10 ani. Poate ca, pur si simplu, trecerea timpului si nenumaratele nereusite si frustrari te transforma din tanarul idealist care credea ca poate ajunge orice, care avea incredere ca poate fi si fair-play si sa si reuseasca in acelas timp, intr-un tanar oportunist dispus sa isi gaseasca orice scuza pentru niste bani sau pentru o bucata de pasarica.

Una peste alta se pare ca prietena prietenului tau devine din ce in ce mai fair-game. Macar de ar fi un concurs sa transformam toata laba asta intr-o chestie mai barbateasca, gen: "Dex, fraiere, ti-am tras prietena de tzate prin club aseara! Sa te vad bai papagalule, tu ce poti!?". Dar barbatia asta se pare ca este si ea din ce in ce mai rara. Incep incet, incet sa apreciez vremurile mai simple cand testele de barbatie constau in cativa pumni in gura. Cum ziceam, barbatia asta se limiteaza la comentatul acestei situatii in lipsa actorului principal, sau poate secundar. Cum pot unii sa obtina o erectie in felul asta mi-e greu sa inteleg, dar se pare ca se poate. Te face sa te simti mai bine, se pare, cand ai un motiv stupid sa consideri ca un om ti-e inferior, chiar daca el n-are nici o implicare in chestia asta. Una peste alta nici n-am ajuns la prietenie, de fapt nici nu e mult de spus, decat: "Cat de penebili mai puteti deveni baieti?"

Cat despre personajul feminin implicat, cu optimismul meu fortat legat de capacitatea de discernamant a femeilor,  pot sa zic ca macar nu exista cei 10 ani din urma. N-am nimic impotriva unei femei care sta cu un barbat pentru sexul ocazional, sau pentru a risipi plictiseala sau mai stiu eu ce. Ce ma nelinisteste este capacitatea de a tine sub tacere niste episoade relativ deranjante timp de cateva luni, dar dupa cum spuneam asta este caracteristic si "barbatilor" din povestea noastra. Deci nu e problema, se poate raporta totul la cel mai mic numitor comun.

Un lucru bun exista, in afara de aflarea adevarului, lucru care este tot timpul bun dupa mine, si anume ca odata cu diminuarea cercului meu de "prieteni" se diminueaza si legatura cu tara asta de cacat, lucru care grabeste desprinderea mea de aceste noroaie mioritice. In incheiere un sicer: "Sugeti pula!" tuturor celor care mi se considera prieteni cand de fapt sunt doar niste laturi.

P.S. Ma scuzati pentru limbajul obscen, este folosit in scop pur artistic.