Inbox

     

     Acum am vazut un mail si citind textul, printre randuri, gândul a gasit o poarta si a fugit. A inceput sa umble pe paminturile presupunerilor, ca de ceva vreme nu mai fusesem pe acolo, prins fiind cu cele sfintite adica munca, apa, papa, pisu, caca, somn, acum ma bucur si eu de priveliste.

     Cu greu pot sa inteleg un rationament: sunt selectiv, asta e clar, dar oare selectia mea de haine, lucruri, prieteni, femei, ziare,etc...nu cumva ma face sa vad ce vreau eu sa vad si nu ce exista de fapt? Nu imi place pub-ul asta, nu mai vin pe aici, nu imi place casa asta, nu cumpar, nu imi place masina asta, nu o cumpar, nu imi place haina asta, nu o iau,  in timp, in jurul meu o sa am o mica realitate , creata de mine pe gustul meu. Nu putem trai in realitati diferite, create artificial, niciunde pe Pamint, nici macar in spatiul virtual sau chiar cu atat mai mult. Toti traim intr-o mare REALITATE, toti interactionam, diferentierea noastra, diversitatea, unicitatea nostra, e asemanatoare cu 1 pixel de pe monitorul nostru, daca stai la 1 metru de ecran e imposibil sa stii ca exista, daca te apropii o sa vezi ca sunt si diferiti, asa e si cu oamenii. Diferenta face posibila gandirea, analiza, comparatia, concluzionarea, sinteza, deductia.

       In mod evident ca eu sunt acum omul format, produs de selectivitatea si de deciziile mele luate pina in timpul prezent si cred ca asta e cea mai buna definite a unui om , indiferent pe ce plan vrei sa il incadrezi, social, personal, nu conteaza. O alta intrebare ar fi cat de influentat as putea fi in a lua decizii? Asta nu ne duce unde vrem, de fapt... suntem inca pe Pamintul Presupunerilor asa ca sa presupunem ca eu am fost influentat de convingerile parintilor(ceea ce partial probabil ca e si adevarat), in a imi stabili exemplele in viata. 

      Asta ar putea influenta in mod decisiv intreaga mea existenta, deoarece prinderea unui tipar pe care sa il asimilezi ca fiind al tau, la o varsta cand nu se pot forma propriile convingeri, echivaleaza cu o cale eronata pentru intreaga viata. Aici subliniez, din nou, ca ar fi bine sa existe o lege care sa mentioneze ca aderarea la orice convingere religioasa, se face dupa implinirea varstei de 18 ANI ! Nu la 3 luni, la botez !

      Sa spunem ca lui tata i-ar fi placut sa fiu fotbalist(nu sa fac facultate ca sa-mi fac familia de ras), banuiesc ca ar fi fost de ajuns sa-mi vorbeasca cu admiratie despre fotbal ca eu sa fi fost influentat de atitudinea lui, plus ca e un joc destul de practicat si uite asa ajungeam sa joc la FC Niciunde . Bineinteles ca ma duceam la piata, mindru, cu jambierii lasati si tricoul a la Dobrin peste pantalonii de stofa crem,cu semnul Naic facut cu pixul si taiati de la genunchi, frezat cu gel pe cele 3 fire de par, pensat pe piept(urechi, nas, si pe ici pe colo...), cu lanțic de sîrma placat cu aur si nelipsitii ochelari de soare intr-o mina, iar in cealalalta, plasa de rafie pentru paine. Plimbindu-ma asa cu mingea la picior si tricoul furat de la o echipa din C,  prin piata, dau peste un om cu o cheie de 14 in mina care se crede mester. Asa realizez ca si unu si altu suntem produsul unor decizii... cat ale noastre, cat ale parintilor, cat ale cercului nostru de prieteni, cat vazute la TV, cat citite, cat induse de religie, nu stiu.