Unde mergem cand murim?

    Cine nu are vise? Cine nu are amintiri? Cei care au prea multe amintiri au putine vise iar cei care au multe vise nu au timp de amintiri.

    Fineturile vietii fiecaruia sunt ca idealurile unei fete frumoase, fugita de la tara in Capitala sau in vreo Tara straina, cu avant, cu elan, cu asteptari, in cautarea iubirii adevarate, a trairilor pure, iar in final o gasim bolnava de tuberculoza sentimentala, cu ochii iesiti din orbite, trecand mainile prin parul naclait de mizeria din santul deprimarii.Facem parte din absurdul creat de viata, suntem paradoxali in cele mai simple procese de gandire si avem o atitudine demna de feliat pentru analiza. Si fiindca tot veni vorba, de analiza si de feliat, sa atingem si intrebarea din titlu.

    Unde mergem cand murim? 

    Nimic mai simplu, unii trec direct la problemele filosofico-spirituale, lumea de dincolo, sfintii, Dumnezeu...adica intra`n Pamint, mai precis vreo 2 metri, singurul loc de unde in mod evident se pot atinge si alte chestiuni serioase ce pot fi elucidate doar in eternitate. Astia sunt oamenii mai de la tara.

    Noi astia mai de la oras aterizam aici...[Interzis minorilor mentali cu varsta cuprinsa intre 18-100 de ani]
Click pe imaginea din dreapta.

    Prima reactie, ar fi sa inchideti repede pagina(refuzul unei realitati, a imaginilor care va deranjeaza), a doua e scarba fata de...oameni (?), a 3-a e frica, teama ca poti pati la fel, de abia la cea de a 4-a reactie o sa va uitati la poza si probabil o sa va intrebati ca si mine unde a fost facuta fotografia, cand, cine sunt oamenii, de ce...

    Nu prea conteaza, intrebarile de mai sus nu ne duc niciunde, de fapt intrebarile si reactiile de mai sus sunt in totalitate formate de societatea in care traim.

    Cati dintre voi au fost la morga ? Daca nu ati fost, aveti sanse reale sa ajungeti, nu va faceti probleme.

    Eu intamplator sau nu, am ajuns de vreo cateva ori la morga si pot sa va spun ca doar la vederea meselor cu scurgere de chiuveta si urme de sange te ia cu calduri.

    Nu are rost sa intram in detalii si mai macabre de atat, poate pare o tampenie, dar recomand la toti depresivii sau inchipuitii suferinzi de genialitate neinteleasa, cat si tuturor suferinzilor din dragoste si nu numai: In loc de plimbarea visatoare prin parc, mergeti la morga si o sa vedeti cum majoritatea suferintelor si depresiilor o sa va dispara ca prin minune. 

    Cand o sa iesiti de acolo o sa vedeti ca primavara e mai primavara si problemele pot fi depasite cu usurinta si nu mai sunteti suparati, si...si..., iar Viata...Viata e asa de frumoasa !