Asa ne-am ales cu conceptul de libertate, concept cu care nu prea stim ce sa facem , cum sa-l explicam sau cum sa ajungem la el.
Daca ar fi sa incercam sa ne apropiem de libertate, printre primele lucruri pe care le-as sugera ar fi scoaterea din vocabularul fiecaruia a minimum 2 cuvinte.
1. Cuvintul TREBUIE - te limiteaza, nu iti ofera alternative, trebuie, te forteaza pe un drum si nu iti explica de ce, trebuie, iti naste necesitati pe care nu le aveai. Constientizarea folosirii cuvintului trebuie si excluderea lui din conversatie, in timp, iti deschide noi usi, unele doar intrari ideologice altele iesiri pragmatice cu aplicatii clare. Sa te intrebi, de ce TREBUIE? Oare nu cumva ce vreau sa fac sau sa zic e doar o posibilitate, e doar o realitate din miliarde si miliarde de alte ipostaze posibile pe care nu le putem calcula inca ?Pentru a demonstra 1+1 s-a scris un tratat de matematica cu 400-500 de pagini si dintr-o data suntem siguri ca TREBUIE sa facem asta sau aia, TREBUIE...
2. Cuvintul CRED - are suspiciune in el,cred se naste din indoiala, cuvantul cred nu poate fi baza unei afirmatii, cred, nu necesita logica, cred, exista la fel ca si trebuie, fara explicatie, ambele fiind foarte usor de folosit atunci cand intentionat sau neintetionat manipulezi pe cineva. Folosim cuvintul CRED, atunci cand nu avem suficiente informatii / explicatii convingatoare despre un eveniment, nesiguranta e salvata de cuvintul CRED...
Ești un fin observator, atent la nuanțe și subtilități. Verbul "a trebui" cu forma sa "trebuie" e un verb impersonal ca și verbul "a ploua"! Are forme doar la persoana a treia, iar persoana e doar o convenție gramaticală.
RăspundețiȘtergereÎn enunțul "Eu trebuie să plec.", "eu"(pers.I, sg.) nu este subiectul lui "trebuie"(pers.III, sg.), ci este subiectul lui "să plec"(pers.III, sg.)! Iar "să plec" e un verb la modul conjunctiv, adică un mod al posibilității, al probabilității.
Subiectul lui "trebuie" este aici intreaga propoziție formată cu conjunctivul "să plec", adică tocmai propoziția formată cu modul verbal al posibilității.
De aceea se predă propoziția subiectivă la clasa a VIII-a, ca să priceapă tot omul cum e cu verbul "trebuie"... Asta, desigur, dacă omul vrea să învețe ceva...
În privința lui " a crede", iar ai dreptate! "A crede" e un verb personal, dar semantic poate exprima dubiul, îndoiala. Are deci și valori dubitative.
Trebuie e un imperativ categoric, mirsav si puternic, nu lasa loc de scapare.
ȘtergereCred e doar o prostie subiectiva lipsita de argumentatie.
Limba asta e chiar geniala :))
Ștergeredeci cum? vreau dar nu cred...
RăspundețiȘtergereRaspunsul corect este: vrei sa crezi dar trebuie sa te intrebi intai.
Ștergerehttp://lafeeblanche.wordpress.com/2012/09/29/lovely-blog-award/
RăspundețiȘtergereTe-am nominalizat, Pelerina!
Si ar mai fi si ,,trebuie sa cred", ca ne place sa facem din indoieli obligatii, doar pentru ca alternativa (necunoscutul) ne sperie, doar pentru ca sa stim ceva (desi parca nu-i tocmai o certitudine), e mai bine decat sa nu stim nimic :)
RăspundețiȘtergereVreau sa il scot pe ,,trebuie" din vocabular. Caci, de fapt, in viata asta, nu trebuie nimic. Nici sa respiri. Doar daca vrei :)
"Caci, de fapt, in viata asta, nu trebuie nimic. Nici sa respiri. Doar daca vrei :)"
ȘtergereRepet: a trecut moda cu venele scurte, acum jucam cine le are mai lungi, nimeni nu vrea robotelul depresiv cu galetusele la nisipar.
Venele mele sunt ok, imi plac, doar cateodata ma enerveaza :) Dar ala era un gand optimist, nu depresiv. Nu e eliberator sa stii ca nici macar aia nu ,,trebuie" ? :P
ȘtergereBun perfect, acum putem scurta venele, pe ici pe colo, pe la varfuri.:P
ȘtergereDa' crezi ca-s prea lungi? Problema e ca nu le gasesc varfurile.
Ștergeredin punctul meu de vedere perceptia asta cum ca nu exista destin are o baza gresita, cel putin din expunerea ta asa imi razbate mie a fi.
RăspundețiȘtergeresi nu esti singurul care are viziunea asta
textual tu spui asa: "...sa lamurim o chestiune, plecam la drum cu premisa ca destinul nu exista, de ce? Daca ar exista destin, nu am putea fi liberi, daca nu putem fi liberi inseamna ca nu putem alege, daca nu putem alege nu avem responsabilitate, daca nu ai responsabilitate, nu poti fi judecat si situatia asta nu convine societatii si nici Divinitatii."
nu exista asa ceva.
daca interpretezi "problema" de la coada la cap ajungi la alta concluzie.
adica: daca exista destin cine spune ca nu pot lua o decizie? o pot lua linistit, pentru ca de cele mai multe ori am de ales. dar "destinul meu", sau mai metaforic spus, in cartea destinului meu, decizia mea este deja scrisa, deci stiuta.
daca e stiuta nu inseamna ca este automat impusa. nu. pur si simplu stiuta.
nu prea reusesc sa inteleg de ce majoritatea refuza ideea asta cu "existena destinului"
nu te incurca cu absolut nimic, pentru ca tu nu stii nimic din ce e scris acolo so...de ce sa nu crezi in destin?
TREBUIE - cineva drag mi-a spus "nimic nu trebuie"
da si nu. e frumos sa crezi ca nimic nu trebuie, ar fi frumos daca ar fi posibil ca nimic sa nu trebuiasca, doar ca viata iti arata ca nu e chiar asa simplu :)
CRED - da, indoielnic. dar sincer, as zice. de ce sa afirm cu certitudine cand e doar o banuiala ?
LIBERTATEA - cum o definesti tu personal?
Bine ai venit !
ȘtergereDestinul este in opozitie cu liberul arbitru.
„Destin--1. Soartă, viitor. 2. Forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate. – Din fr. destin. „ QED, nu am ce explica aici.
Destinul nu poate exista fara D-zeu si totusi, daca exista destin nu exista Dumnezeu. Ceea ce este oarecum un paradox. „forta supranaturala„D-zeu sau cum vrei sa-i spui hotaraste tot ce se petrece in viata omului, unde e liberul arbitru/libertatea de a alege?Cum ii judeci la final pe cei ale caror destine le-ai hotarit chiar tu? Si daca tu faci destine atunci inseamna ca Tu/D-zeu/forta supranaturala, in afara de faptul ca faci si destinele criminalilor/pedofililor/canibalilor/etc... ceea ce ma duce cu gandul ca D-zeu in cazul asta e labil psihic, Tu ca forta , cunoscind destinele fiecaruia, ai posibilitatea sa intervii, oricand, in destinul unui om. Doar existenta posibilitatii de a interveni, neaga intreaga esenta a destinului, contrazicand in felul asta existenta cuiva care poate face destine pentru oameni.
„TREBUIE - cineva drag mi-a spus "nimic nu trebuie"
da si nu. e frumos sa crezi ca nimic nu trebuie, ar fi frumos daca ar fi posibil ca nimic sa nu trebuiasca, doar ca viata iti arata ca nu e chiar asa simplu :)„
Nu viata iti arata ca nu e simplu, ci societatea te invata asta, viata iti arata clar ca e fix atat de simplu. Intrebarea e, cine e pregatit sa faca lucrurile mai simple, pentru ca in cele mai multe cazuri, e mai usor sa faci compromisuri toata viata decat sa faci o singura data , un singur lucru pe calea simpla.
„CRED - da, indoielnic. dar sincer, as zice. de ce sa afirm cu certitudine cand e doar o banuiala ?„ Cred imi dovedeste lipsa unei argumentatii suficiente si in cazul asta nu ma intereseaza sinceritatea. ;)
Libertatea e unul din drumurile care face lucrurile simple. ;)
Bine te-am REgasit. Sunt venita de mai mult timp, doar ca nu stiai tu ;)
RăspundețiȘtergereM-ai pus pe ganduri cu argumentul "Cum ii judeci la final pe cei ale caror destine le-ai hotarit chiar tu? Si daca tu faci destine atunci inseamna ca Tu/D-zeu/forta supranaturala, in afara de faptul ca faci si destinele criminalilor/pedofililor/canibalilor/etc... ceea ce ma duce cu gandul ca D-zeu in cazul asta e labil psihic,......."
Nu am luat in considerare aspectul asta....
Acum daca spun ca exista varianta in care Dumnezeu este Universul in sine/ Matricea principala, ajungem sa ne abatement de la subiect.
Da, exista Dumnezeu, dar nu m-am gandit sa insinuez ca el ar fi scris cartea cu destine....
Ai adus argumente ok spre solide.
Eu tot am sentimentul ca cineva undeva trage sforile dupa un manual cu instructiuni.....
"viata te invata" e un cliseu care se muleza foarte usor pe diverse interpretari.
tu nu folosesti niciodata "cred" ?
Libertatea.....e mult mai mult. Dar da, draguta definitie :)
Incerc sa ma feresc cat pot de mult de trebuie si cred.
RăspundețiȘtergereDesi uneori sinonim cu "a renunta" , trebuie, te forteaza sa iei si decizii corecte, la fel, uneori, nu e o lege permanenta.
RăspundețiȘtergereValoarea cuvintelor si mai ales a realitatii tu o dai.
Uneori pur si simplu trebuie sa renunti la ceva ca sa poti castiga altceva, depinde de tine daca vrei sa te legi de partea buna a lucrurilor sau de cea mai putin buna.
Viata e ca o loterie, toti vrem sa castigam, dar este imposibil.