Colegi de pat la autopsie: Colorbliss, Doxatul, Coana Mitza aka Zefira, Milogul si probe de tesut de la Gaudeamus
Huh! Aici chiar ai dreptate! Eu am văzut morga în vreo 3 rânduri. Nu ştiu cum o fi în altă parte, dar dacă spitalul nr.1 din Craiova este considerat el însuşi o morgă, cred că realizezi cum arată morga propriu zisă.
Şi da, de fiecare dată când ieşeam de acolo, automat totul mi se părea incredibil de frumos.
Şi da, de fiecare dată când ieşeam de acolo, automat totul mi se părea incredibil de frumos.
Da, putem ajunge la concluzia ca viata e frumoasa, sau ca e desarta, caci tot la morga ajungem, nu ? :)
E putin radical sfatul tau. Mie imi dispareau depresiile si cand mergeam in voluntariat la copii cu deficiente diverse. Imi ajungea sa vad ca ei pot zambi in ciuda conditiei lor.
Morga e... brr. Cred ca ar avea efectul invers asupra mea.
E putin radical sfatul tau. Mie imi dispareau depresiile si cand mergeam in voluntariat la copii cu deficiente diverse. Imi ajungea sa vad ca ei pot zambi in ciuda conditiei lor.
Morga e... brr. Cred ca ar avea efectul invers asupra mea.
Efectul e garantat de personalitatea fiecaruia. :D
Mie unul nu-mi plac cadavrele, si n-am nevoie de ele ca sa imi vina cheful de viata. Un pumn in gura sau o raceala zdravana e de ajuns ca sa ma scoata din depresia perpetua. Nu inteleg de ce unii considera ca trebuie sa te confrunti cu tot felul de oribilitaturi :)
@Dex
Cum spunea Milogul mai sus, e in functie de personalitate. Un pumn in gura nu te-ar enerva ?
Cum spunea Milogul mai sus, e in functie de personalitate. Un pumn in gura nu te-ar enerva ?
@Colorbliss
Doar pe moment! Dar dupa ce iti trece esti plin de viata! Cine se ofera sa-mi dea una?
Doar pe moment! Dar dupa ce iti trece esti plin de viata! Cine se ofera sa-mi dea una?
Si cum se dezbateau diverse opinii destul de apropiate de subiect, lucru total necaracteristic acestui blog, raspunsul la intrebarea din titlu :
Unde mergem cand murim? e servit dupa cateva luni de cugetari, intr-o zi, pe 7 iulie 2011, de Gaudeamus:
Oamenii dupa ce mor, merg la OTV.
Acum as avea nevoie de ajutorul tau pe blogul meu!
RăspundețiȘtergereSau macar sa imi dai o jumatate de antinevralgic!
Gata la fee imi iau o pereche de chiloti rosii peste pantaloni si trec in vizita.
ȘtergereSa fluieri de trei ori scurt si o data lung! Ca stau ascunsa!
ȘtergereJenial!!!!
RăspundețiȘtergereGaudemaus te iombesc, profundule!!!!
Mucegaitule, invidia vere, invidia...
ȘtergereHiiii, imi amintesc :)) Uite ca nu stiam io cum sa scap de depresii, iar Dexu' imi dadea solutiile in urma cu un an si ceva :))
RăspundețiȘtergereP.S. Ar fi o onoare sa ne invecinam la autopsie.
@PS.Daca ai vrut sa-mi trezesti interesul sa stii ca ai reusit. :)
ȘtergereO sa tin minte sa mor cu ochii deschisi. :))
Eu nu am vrut nimic, numa' ziceam :)) :P
ȘtergereBanuiesc ca nu ai clipit des cand ai zis asta...mda, nu ai vrut nimic...bine ca esti tu desteapta ! Acum o sa ramin cu imaginea asta ca suntem "pat" linga "pat" , iar eu mort cu ochii deschisi privind in tavan fara sa pot intoarce capul.
ȘtergerePS. Oare or avea si paturi suprapuse?
PPS. Scuze nu m-am putut abtine.:))
Si brusc morga chiar te scapa de depresii (si-ti creeaza frustrari), sau cum? :)) Nuu, nu am vrut, unii oameni mai vorbesc si fara motiv :P
ȘtergerePS. Sper ca nu. Si daca or avea, poate tot in tavan vei privi :D
PPS. :)) E ok. Exercitiile de imaginatie nu strica.
Mda, in ambele cazuri o sa aranjez sa-mi puna in mina o oglinda.
ȘtergereRamine stabilit, ne vedem inainte de tunel,pina sa intri in lumina. Atentie daca lumina se misca, vine spre tine si face Uuuu Uuuu, ai gresit tunelul.:P
hahahahah!
RăspundețiȘtergereAy,daca n-am sa va bantui eu cand am sa mor ca nu mi-ati tinut si mie un loc!
Norocul nostru e ca esti zana si speram sa nu mori niciodata, ca alfel cine stie ce decoratii cu turta dulce, ceainice, floricele, tortuletz cu motz verde, dulceturi si alte cele ar fi pe la morga.
ȘtergereJust! hahahahahahahahaahahhah!
ȘtergereDe aceea toate au un rost pe lume! Bine ca sunt nemuritoare!
Iti dai seama cum ar arata colivele?????
Ooo!
Da, ce bine ar fi sa fie asa, dar, din pacate, sunt muritoare si simt trecerea anilor si sunt constienta nu nu mai pot fi ce am fost! Am plans de ciuda vreo trei secunde si pe urma am plecat la scoala!
Totusi, pupici cu sclipici! Cling!