M-am trezit eu asa la 25 si mi-am dat seama ca planurile pe care le facusem pentru varsta aia erau, in cel mai bun caz, cu 10 ani in urma. Asa ca mi-am bagat picioarele, la ce sa te chinui, ce sa mai faci la batranete cu fotomodele si masini de viteza? Au trecut anii in deriva la viteza maxima pe langa fara sa lase prea multe urme! O inima calcata in picioare pe ici e colo, un prieten pierdut, altul castigat, mai putine nopti de betie si mai multi bani.
Stau la servici si ma uit crispat la fetele zambitoare din jur si ceva urla undeva in mine: "Daca mai fac 30 de ani acelasi rahat o sa-mi zbor creierii in 2 ani!". Serviciul e lejer, e ceva ce-mi place in principiu, si se castiga bine, dar tot nu ma vad inca 30 de ani facand asta. Nu vreau filosofie, nu vreau sensul vietii, vreau doar niste raspunsuri pragmatice la intrebarea: "Pe voi ce va impinge inainte?"
Acum, de voie de nevoie, pentru ca noptile de betie si cautatul dragostei in toate locurile gresite nu ma mai satisfac, sunt nevoit sa ma gandesc intensiv la ce fac in continuare. De cand am plecat in cautarea frumusetii vesnice, a.k.a. un pic de sport la sala 4-5 zile pe saptamana (din motive mai mult medicale, ca ma simteam de parca ma cauta moartea p-acasa), raman cam cu 1-2 ore relativ libere pe zi, lucru care nu ma umple de optimism.
Stau la servici si ma uit crispat la fetele zambitoare din jur si ceva urla undeva in mine: "Daca mai fac 30 de ani acelasi rahat o sa-mi zbor creierii in 2 ani!". Serviciul e lejer, e ceva ce-mi place in principiu, si se castiga bine, dar tot nu ma vad inca 30 de ani facand asta. Nu vreau filosofie, nu vreau sensul vietii, vreau doar niste raspunsuri pragmatice la intrebarea: "Pe voi ce va impinge inainte?"
Chiar vreti viata asta 9-5, mancat, jumatate ora sex in timp ce faci dus, din criza de timp, culcat copilul, somn? Sperati la ceva mai mult in ciuda faptului ca 90% din oameni asta fac (si ma indoiesc ca n-au fost mai mult de 1% care sa vrea altceva)? Traiti pentru scoala la care va duceti, pentru servici, pentru casa minunata care e in constructie, pentru o masina bengoasa? Traiti pentru un copil? Pentru un concediu exotic pe an? Pentru ce? Sex? Pericol? Pentru altii? Pentru bani?
De asemenea as fi curios, dar nu cred ca media de varsta a cititorilor ma ajuta, daca exista un moment in care se deschid ochii si zici: "Acum mi-e clar ca nu o sa imi permit in viata asta Ferarri! O sa muncesc inca 20 de ani la bogati, ma retrag la pensie cu ce oi avea si o sa fiu fericit(sau macar impacat) cu treaba asta! Ca altceva e clar ca nu se mai poate!"
Sincer? Prietenul meu e motivul pentru care ma imping singura sa merg inainte. Tot el e motivul pentru care viitorul nu imi pare asa sumbru (sau robotizat).
RăspundețiȘtergereIn rest, la facultate am nimerit bine. Ma pasioneaza cu adevarat ce predau domnii profi si asta ma motiveaza sa merg in continuare si chiar sa ma implic.
Ce mi se pare trist e faptul ca, tot mai mult, intre locul de munca si viata unui om se cam pune semnul egal. Da, stiu, fara filosofii. Nu, nu vreau sa stau atatea ore la munca. Candva, voi vrea sa ,,culc copilu", insa nu as vrea sa faca parte din rutina zilnica in modul prezentat de tine. Iar jumatatea aia de ora de sex de la dus poate fi chiar misto :)
Ce imi mai coloreaza viata si ma motiveaza/impinge? Un film, o carte, 15 minute de tras de afurisitele de corzi ale chitarii. O plimbare pe o strada necunoscuta din propriul oras.
Da, vreau mai mult decat ceea ce au aia 90% dintre noi. Nu in sensul cantitativ, ci calitativ. Vreau sa am energia de a-mi diversifica fiecare zi. Caci m-am simtit si robotel, o vreme indelungata, si detest asta.
Cantitativ... vreau sa ma plimb prin lume, cat mai mult. Si atunci jobul ala ar fi chiar util. - atat timp cat ar ramane un mijloc si nu s-ar suprapune in totalitate peste fiinta mea. Desi daca raman in domeniu, imi place, si nu m-ar deranja asa tare.
Cred ca dorintele si speranta ne imping pe cei mai multi. Eu nu stiu sa patinez sau sa ma dau cu rolele, de exemplu. Vreau dom'le sa stiu si asta. Un ferarri mi-am dat seama de ceva timp ca nu voi avea, dar si un ford micut ar fi bun pentru ce vreau eu sa fac :)
Nih ca m-am intins, aberand despre subiect si nelamurindu-te cu nimic. Caci dupa cum ai intuit, varsta nu ma prea ajuta. Inca nu am stat 8 ore zilnic la un loc de munca :)
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereMerci pentru sugestii, eu incerc sa invat de la oamenii de toate varstele. Cu siguranta de la tine am multe de invatat.
N-ai putea sa mi-l imprumuti si mie pe prietenul tau pana imi trec gandurile negre?
Am ramas si eu fara o prietena care ma mai impingea in fata, sau aia credeam eu atunci, experienta a fost suficient de nasola ca sa imi schimbe radical anumite idei, si ca sa ma impiedice sa candidez la un post in stat (doamne ce mesaje penibile de dragoste i-am mai dat si cat m-am mai bocit prin toate locurile publice)!
Nu, nu vreau viața asta de care zici tu. Asemeni lui Colorbliss, vreau să învăț și eu cât mai multe și să-mi diversific orizonturile. Doresc să învăț să cânt la pian, să fac sky-diving și bungee-jumping dacă mă ține curajul, să văd aurora boreală și să mă piște țânțarii pe Amazon. Vreau să trăiesc pentru mine, dar în același timp și pentru alții, conștientă fiind că poate o să reușesc să schimb ceva sau să las în urma mea ceva, și nu mă refer neapărat la copii. :) Deși media de vârstă nu ajută foarte mult nici în cazul meu, sper că ți-am răspuns, totuși, la întrebări.
RăspundețiȘtergereEu am lucrat 8 ore o lună și jumătate într-un fast-food ( italian, cu paste și toate cele ) ... dar mi-am dat seama că deși eram entuziasmată la început, probabil din cauza specificului, nu de-alta, nu era ceva care să mă reprezinte sau care să-mi dea posibilitatea unei viziuni a mele în viitor. :)
Jon Doe
RăspundețiȘtergereCu varsta stau si eu intradevar prost dar mai prost stau, la fel ca si tine banuiesc, cu viata sociala.Eu, m-am lamurit, nu merita efortu nu, merita sa iti pui masca pe fata si sa te zbati pentru social, de ce naiba sa incerci sa faci, sau sa fii ca ei? un alt dobitoc din turma? nu mersi,nu merita.Nu esti comptatibil cu viata asta e, gasesteti o preocupare, transform-o intr-o obsesie si poate cine stie va duce undeva, spre bine spre rau nu are nici o importanta.Lasa-le dracului de bunuri materiale, de bogatie, toate ajung intr-un final humus si nimic mai mult, efemeritatea este stapana aici.
Ce ma impinge pe mine inainte e doar gandul ca exista un viitor,necunuscutul, un neprevazut a carui valoare o putem intui dar nu o putem afla(decat la momentu oportun), dorinta de a sfida teama globala de esec, de ratare.
Din postul tau viata=rutina ceea ce este din pacate eronat, asta incercam sa atrag si eu atentia.In cazul in care crezi ca viata = rutina exista o singura modalitate sa castigi, te lasi invins (cu zambetul pe buze), in restul ipostazelor pierzi luptand (cu zambetul pe buze), depinde ce preferi.
RăspundețiȘtergereDespre timp e clar ca si urmatorii 30 de ani o sa treaca tot in viteza maxima, asa ca nu are rost sa-i numeri, o sa te numere ei la final. Alternativa la Ferarri referitor la senzatii ti-as sugera o Toyota Supra pret intre 2000(pentru pasionati) si 15000 Euro(stii ca ma pricep la masini :D uite aici http://www.metacafe.com/watch/442478/toyota_supra/ )
Ce ma impinge inainte? Nu pot sa stiu, acum e ceva acum e altceva si asta e un raspuns sincer, orice alt raspuns ti-as da ar fi valabil 1,2,5,12 ani, stii ca ne schimbam si noi si ce e in jurul nostru, vrem altceva si altceva. Realitatea noastra a fiecaruia se schimba permanent, cateodata chiar de la o zi la alta sau daca vrei de mai multe ori pe zi.
De exemplu iti dai demisia, renunti la sala, iesi in oras sa te imbeti si o cunosti pe viitoarea mama a copiilor tai, toate in aceeasi zi.
A doua zi te trezesti din betie te intrebi cine e aia din pat, te rogi de sefu sa te primeasca inapoi, renunti la bautura "definitiv" si juri ca o sa te faci Arnold pina`n vara, toate in aceeasi zi. :D
Viata e o calatorie cu destinatie precisa , traseul il stabileste fiecare sau daca vrei calea usoara o dai in destin si rezolvi tot. Imi pare rau dar mai inginereste de asa nu pot sa comentez. :D
Sunteti fermecatori! Va scriu cand vin de la scoala!(D.-M.V.)
RăspundețiȘtergere@Altruista
RăspundețiȘtergereChestiile pe care le vrei tu le-am vrut si eu odata. Si chestia asta care ti-o zic eu mi-au zis-o si mie altii mai batrani si m-am enervat la maxim, ca astia batrani au impresia ca sunt mai destepti! E discutabil unde am renuntat sa visez asa de departe si daca batranii au avut dreptate sau eu am facut prea multe greseli si am ajuns unde am ajuns.
- citeste si postul urmator -
@Jon Doe
Foarte interesanta combinatia ta de pesimism si optimism. Eu cu viata sociala stau destul de bine, numai ca nu ma atrage foarte tare. Am o gramada de "prieteni" dar doar cativa cu care chiar imi face cu adevarat placere sa stau de vorba la o bere sau sa le impartasesc intimitati. Sunt convins ca daca ai vrea ai avea si tu o viata sociala foarte activa, dar asta presupune sa nu te chinui prea mult. Relatiile se creeaza in timp si anumiti oameni sunt natural atrasi unii de altii, cheia e sa nu insisti, sa nu lasi impresia ca vrei neaparat sa te bagi intr-un grup sau sub pielea cuiva. Iti poti permite chiar sa fi natural, eu asa am facut si am realizat ca oamenii imi accepta excentricitatile pe care le ascundeam de frica sa nu fiu respins.
- citeste si postul urmator -
Toata lumea vrea diverse lucruri, desi John Doe chiar specifica "Lasa-le dracului de bunuri materiale". Eu nu vreau sa fiu bogat, sau mai exact stiu ca sansele de a fi bogat sunt minime si ca nu e un lucru catre care sa fi depus eforturi.
RăspundețiȘtergereProblema e ca banii iti aduc lucruri si in acelasi timp iti mananca timpul. O balanta poate exista undeva intre una si alta si ea depinde atat de om cat si de conjuctura. Fara bani nu poti sa vezi lumea, nu poti sa-ti iei o masinuta si nu poti avea un hobby.
Cu un calcul simplu si foarte optimist la economii de 1000 euro pe luna ca sa-ti iei un apartament (60000) si o masina (12000) iti trebuie 6 ani. O cifra mai realista cred ca er fi 500 euro economii, caz in care sunt 12 ani. Daca termini scoala la 22 o sa iti ia cam 3-5 ani sa ajungi la ceea ce se considera un salariu decent in domeniul tau, deci pe la 25-27 ai putea sa incepi. Daca totul merge ca uns intre 31 si 39 de ani te-ai scos. Toate calculele astea nu implica un credit care te face sa platesti, in cel mai bun caz, dublu, ceea ce deja duce la o durata de 12-24 de ani, deci varsta 37-51 de ani :)
Acum poti sa te ocupi de facut copii, mobilat casa, platit taxe la masina, hoby - uri, excursii, mers la opera, etc.
Ma rog, am cam divagat de la subiect, ideea era ca si muncind 9-10 ore pe zi pe un salariu bun viitorul nu e roz deloc. Daca renunti la asta tot exista necesitatea de a sta undeva, de a-ti lua mancare, haine, de a te deplasa si de a-ti asigura un minim de distractie, ca totusi suntem oameni. Excursiile mai departe de Bulgaria ies din calcul clar (nici vorba de Amazon)! Hoby-urile trebuie sa fie economice, vanatoarea sau golful nu sunt pentru tine.
Hai ca m-am intins prea mult, sper ca ati inteles ceva din polologhia asta.
@Milogul.SRL
RăspundețiȘtergereFoarte interesant :) Deci carpe diem si dupa mine potopul :)
Nu voi elabora ca noi am mai dezbatut mult subiectul asta si n-are rost sa rememoram aici.
@anonimi
RăspundețiȘtergereDe ce nu comentati voi cu nume/adresa URL in loc sa va semnati in continutul postului?
Exemplu: John Doe/john.doe.com
@Dex
RăspundețiȘtergereAm trecut de carpe diem( nu stiu daca ai citit asta http://milogul.blogspot.com/2010/09/carpe-diem.html oricum are zero comentarii deci in mod clar nu e un subiect de interes :D).
Carpe Diem cauta nu prea cauta sensul, ofera prea multa placere si eu din experienta am vazut ca sfaturile bune sunt alea care te fac sa te simti prost,rau, dobitoc,incult si depasit de situatie, sfaturile alea care te fac sa te simti bun, frumos, cel mai destept, stapan pe situatie de obicei musca pamintul la primul test.:D
@Dex
RăspundețiȘtergereAm uitat, batranetea deh, Carpe diem nu e lupta e renuntare. :D
Eu am inceput sa scriu la calc abia acum 2 ani, cand aia de la editura mi-au cerut in suport electronic partea mea! Ma enerveaza ca nu simt penita sau creionul scartzaind pe hartie. Eu nu stiu sa postez altfel! Invatati-ma! Si pana sa dau nas in nas cu Maria sa Milogul, nici nu as fi crezut ca voi scrie pe un blog!!!Milogul imi aminteste de atmosfera debutului meu profesional, cand studentii mei erau cu 5-8 ani mai mici ca mine! Tineau la mine intr-un fel asa de duios Si tineam la ei ca la un dar pretios.Vremurile ne-au despatit, dar dialogul cu voi imi aminteste de acele vremuri. Ce ma anima? Chiar ce mi-au spus ei :" Doan'Soara, sa nu va schimbati si sa nu va acriti in timp. Ma duc si azi la scoala cu gandul ca daca ma vad baietii!(D.-M.V.)
RăspundețiȘtergere@Doxatul Dex
RăspundețiȘtergereDe ce sa ti-l imprumut pe prietenul meu? Ca sa fiti doi deprimati? Nu, multumesc. Sunteti mai simpatici asa, fiecare in mediul lui :)
E infricosator sa stii ca depinzi afectiv de o persoana. Teribil chiar. Insa pentru o vreme, poate ca ti-a prins bine faptul ca relatia/prietena ta te mai impingea in fata (chiar daca doar aveai impresia). Stii, doar pentru ca a trecut, nu inseamna ca atunci nu a fost real.
P.S. E foarte posibil sa nu stiu despre ce vorbesc. Poate chiar nu a fost real si ti-a facut rau, dar stii ca sper la tot ce-i mai bun - nu doar de la viitor, ci si de la trecut :)
@Doxatul Dex din nou
,,Problema e ca banii iti aduc lucruri si in acelasi timp iti mananca timpul" - Poate de aceea e indicat sa ai un job care iti place, intr-un domeniu care te pasioneaza. Pentru a nu mai fi timp irosit. Normal ca devine rutina dupa 20 de ani, insa cu putina imaginatie poti sa iti faci fiecare zi sa fie altfel. Cred.
Mi-e foarte clar ca intr-o viata nu poti sa aduni atatia bani, pentru apartament masina si eventual mobila in apartament, eventual benzina la masina lunar. Eu m-as multumi cu mai putin, nu imi trebuie proprietate neaparat, daca imi pot asigura un minim de confort si sa imi permit lunar sa pun totusi niste bani deoparte (nu asa multi precum calculai tu, nu pentru apartament ci tocmai pentru lucrurile care imi aduc fericire) eu as fi multumita. Problema e ca pentru cei mai multi dintre noi si asta e teribil de greu. Si nici vorba de confort, cat de supravietuire.
Oricum, eu inca sper si inca am speranta ca imi voi modela viata asa cum vreau, macar in proportie de 50%. Restul sa fie neprevazutul de care amintea Jon Doe.
Si ca sa fiu cliseica, viata e si modul tau de raportare la ea, nu doar datele exterioare tie. Aceeasi experienta de culcat copilu' sa zicem, poate sa fie o rutina sau poate sa fie o aventura care te bucura.
@D.-M.V
RăspundețiȘtergereNemultumirea aceasta o am si eu vizavi de mediul virtual. Tocmai pentru ca nu e scrisul si pixul meu, nu am o ,,dovada" palpabila a gandurilor, iar scrisul nu e impregnat de emotiile specifice, inclinatia si rotunjimile literelor, tremurul mainii etc. E mai rigid. Mi se pare o diferenta de la EU de pe o foaie de hartie scrisa cu litere de mana, la EU din mediul virtual, cu litere rigide... egale. Insa, in timp, intervine obisnuinta si inveti sa iti exprimi gandurile trecand peste rigiditatea specifica.
E frumos faptul ca printre amintiri se afla si aceste vorbe. Intr-adevar asteptarile persoanelor dragi noua sunt un bun imbold pentru a continua, pentru a merge inainte.
"O promisiune este un punctual pod peste secunde". (D.-M.V.)
RăspundețiȘtergere@Colorbliss
RăspundețiȘtergereLegat de prima parte, nu e vorba daca a fost sau nu real, pentru ca ceea ce am simtit a fost real clar, ideea e ca nu stiu daca as mai putea sa ma implic atat stiind cam ce urmeaza cand se duce dracului treaba.
Legat de servici, depinde de la om la om, eu unul am sperat sa fac ceea ce imi place, si am depus eforturi pentru asta, doar ca sa ajung la concluzia ca oricat as incerca birocratia nu imi va permite niciodata sa fac ce vreau si cum vreau. Sunt multe lucruri de spus aici, despre manageri incompetenti/fara fler sau fara capacitatea de a se impune, despre colegi dezinteresati sau incompetenti pe care nu-i da nimeni afara, despre jocuri de culise pentru castigarea unor beneficii pur politice in detrimentul companiei. Nu zic, doamne fereste, ca n-am dat si de oameni buni, sau ca eu nu sunt o pramatie, zic doar ca rasplata e de multe ori neproportionala cu munca depusa.
@D.-M.V.
RăspundețiȘtergereEu cand postez, in josul casutei in care scriu am: "Comentati ca: Doxatul Dex". Daca dau click pe "Doxatul Dex" apare o lista in care am si optiunea:"Nume/Adresa URL". Daca alegi aia iti poti pune un nume, de ex: "D.-M.V." si o adresa (nu stiu daca e optionala) dar poti baga orice atat timp cat are formatul corect, de ex: "milogul.blogspot.com"
P.S. Pentru cei mai inculti dintre noi (ex: eu), spune-ne si de unde provin citatele, sa ne mai culturalizam un pic :)
Ultimul citat nu apartine unui clasic, ci unui tanar al carui nume nu pot sa il dau.P.S Eu nu am adresa ULR si de aceea ceva nu merge. Faceti-mi voi una si trimiteti-mi-o ca mesaj.D.-M.V.
RăspundețiȘtergereDEX a clasificat foarte bine tampitii cu care ma confrunt si eu. Ai un bun simt al sintetizarii problemei.Imi pare rau ca sunt analfabeta in privinta calculatoruilui.
RăspundețiȘtergere@D.-M.V
RăspundețiȘtergereCum ziceam, la adresa URL scrie asa: milogul.blogspot.com
Nu da nume, ca nici noi nu dam :D Credeam ca e un clasic, gen eu, sau Milogul :)
Multumesc pentru bunavointa de a ma invata.Multumesc sincer!
RăspundețiȘtergere@D.-M.V
RăspundețiȘtergereRevin. Se pare ca acum mi-a cerut sa bag si codul din imagine in casuta de mai jos! Deja devine cam stresant. Ultimele 2 dati stiu ca nu mi l-a cerut.
@D.-M.V
RăspundețiȘtergereIncearca sa selectezi, in loc de ,,Anonim", optiunea Nume/Adresa URL. Din moment ce e ,,/" ar trebui sa se poata si fara adresa URL. Scrii doar numele dorit in spatiul destinat acestuia.
Experimentez asta acum. Merge deci si fara adresa url.
Poate ca e unul dintre voi , cine stie...
RăspundețiȘtergere@D.-M.V
RăspundețiȘtergereStai linistita, nu e nici un efort, te ajut cu cea mai mare placere, desi undeva, candva, niste oameni o sa zica: "Daca il prind pe ala care a invatat-o pe mama cum functioneaza blogspot, o sa-i rup picioarele!" [Aici se incheie previziunea :D]
A mers!!!!! Sunteti geniali!
RăspundețiȘtergere@D.-M.V.
RăspundețiȘtergereMerci! Ne esti datoare cu o meditatie, in schimbul asteia care ti-am facut-o noi :D
Fiul meu e cel care m-a invatat tot ce stiu, dar acum nu putem sa il chem. Auzi Mama blogheritza! S-ar strica de ras.El e si consilierulmeu de imagine.Imi spue cu ce sa ma imbrac la scoala!:D
RăspundețiȘtergere@D.-M.V.
RăspundețiȘtergere:)))
Daca eram eu ajungeai in pantaloni bufanti si tricouri negre cu cap de mort! Asta asa ca sa-ti apreciezi consilierul :D
Eu va meditez la ce ma pricep, cu drag. Ciatul de mai inainte e o promisiune a unor tineri ,care mi-a facut mare placere si care s-a concretizat in cele mai neasteptate momente!Multumesc inca o data! Asta inseamna ca voi chiar ma acceptati printre voi!
RăspundețiȘtergere@D._M.V.
RăspundețiȘtergereAsta cu acceptatul nu stiu ce sa zic. Totul este la mana dictatorului de Milogul, el imparte insignele si decoratiile, dar asa, confidential, eu ma gandesc ca esti OK :D
Milogul e milos de felul lui, primeste pe toata lumea in casa de binefacere. Asta ca sa ii fac reclama buna :)
RăspundețiȘtergereCred ca daca as aparea in pantaloni bufanti, ar cadea acopeeisul proaspat pus al liceului.
RăspundețiȘtergere@Colorbliss
RăspundețiȘtergereTst!Tst!Tst!
Nu asa se face reclama!!!
Reclama era: "Pe acest blog se accepta doar comentatori de inalta clasa iar standardele de calitate sunt cele mai inalte din industrie!"
Asa cand e omul acceptat se simte si el bine. Se gandeste ca e un club privat si nu un blog de intrajutorare si se straduieste sa se ridice pe cele mai inalte culmi ale socialismului!!!!!!!!
Milogul m-a cautat, m-a flatat, mi-a facut reverente, asa ca nu mai poate da inapoi.M-a salvat ,de fapt, de la Happy island si de la IS COOL!In aceste jocuri sunt prinsa cu toata dracarimea.
RăspundețiȘtergereDex, politician trebuia sa te faci! Adevarate lectii de sociologie ai grait.
RăspundețiȘtergere@Colorbliss
RăspundețiȘtergereMerci, merci, ciupesc si eu pe unde pot de la corporatie, fiindca pana la urma: "Is not just a job! It's a family!" :p
@D.-M.V.
RăspundețiȘtergereYou are in. :D
Multumesc, prea nobile!
RăspundețiȘtergere@D.-M.V.
RăspundețiȘtergereEsti binevenita. Nu stiu de ce dar am senzatia ca ai cate ceva de povestit. :D
Acum 2 saptamani mi-am jurat in bigudiuri ca o sa ma las cucerita de un sfant trandavit.
RăspundețiȘtergere:))))
RăspundețiȘtergereAcum daca Milogul zice ca esti de-ai nostrii ce sa zic, asta e! Eu speram sa-ti dea un test, macar asa ca razbunare! E pacat sa nu prinzi un profesor si sa-i arzi un test o data in viata :D
RăspundețiȘtergere@Dex
RăspundețiȘtergereL-a trecut dar nici nu stie. :)
Hei, va pun pe coji de nuca sau la colt! Si acum un citat de bun gasit!"Apprendre a vivre et a mourir et pour etre un simple home, refuser d'etre Dieu",Albert Camus. Cred ca este din "La Peste"(Ciuma).Da faceti-va prieteni cu mine pe FB sa vedeti cum saream in sus de bucurie ca am trecut testul Milogului!:D
RăspundețiȘtergere@Milogul.SRL
RăspundețiȘtergereHA!HA! La facultate nimeni nu mi-a facut si mie favorul asta! Si sase ani l-am asteptat! Se vede a nu cunosteam pe cine trebuie, exact ca aici pe blog ;)
"Sa inveti sa traiesti si sa mori si pentru a fi un simplu om, sa refuzi sa fi un zeu?"
RăspundețiȘtergerePardonez mon francais, il y a beaucoup de temp! :D
(Y ala l-am cautat pe google, sper ca e ok :D)
Ton francais est tout a fait agreable! T'es gentil toi de chercher un y pour moi! Sper ca te refereai la y frantuzesc si nu la cromozomul y pe care il aveti in plus si care umbla cu coada pe spinare!
RăspundețiȘtergere@D.-M.V.
RăspundețiȘtergereDeci dupa ce ca nu stiu franceza imi mai amintesti si ca nu stiu chimie!!! Cine ziceai ca te-a invitat aici?
Merci pour le compliment! J-ai cherche a traduir la citation pour notre lecteurs! :p Francais c'est tres difficile pour moi! Beaucoup de recherche en Google :D
Chimie? Am vrut sa scriu biologie! Sunt tastele prea apropiate: c langa b, h langa i, i langa o si m langa og! Doar nu ati crezut ca sunt incult! He, he, he, eu incult! Simpla greseala de tipar mon ami!
RăspundețiȘtergere”Chestiile pe care le vrei tu le-am vrut si eu odata.” Și acum de ce nu le mai vrei ?
RăspundețiȘtergereDa, am mai auzit-o pe asta cu sfaturile și cu bătrânii, am renunțat să mă mai enervez :)) :P
Atunci suntem chit, fiindca nici eu nu stiu engleza si nici eu nu fac diferenta intre chimie si biologie decat etimologic.
RăspundețiȘtergere@Altruista SA
RăspundețiȘtergereBa le vreau! Dar in acelasi mod in care il vreau si pe Mos Craciun inapoi ;)
Realitatea tinde, in timp, sa te faca sa te inveti cu esecurile si sa te multumesti cu cele mai mici si nesemnificative victorii.
Nu se stie niciodata, cand te trezesti intr-o dimineata, si toata viata ta de pana acum sa para numai un vis si in realitate sa fi cel mai implinit om .....Oricum "zarul vietii" e in continua miscare.....Never know.....
RăspundețiȘtergere@Gyerko Szabolcs- Laszlo
RăspundețiȘtergereAm patit asta. Si in 15 minutea imi dadeam seama ca e doar o mahmureala mai grava :D
@D.-M.V.
RăspundețiȘtergereDaca e verde si misca e biologie, daca miroase urat e chimie, daca are numere e matematica, daca n-are sens e logica, daca nu merge e inginerie.
Acum Se adevereste ca esti CAvalerul Ordinului Dictionarelor, Definitiilor si Explicatiilor!
RăspundețiȘtergere@D.-.V.M
RăspundețiȘtergereEn garde!!!!