2011- Welcome Home (sanitarium)

  

     Gata s-a dus cu sarbatorile, cu sms-urile "ce fac eu sa faca toti", incepe un nou an, plini de energie asteptam ziua de luni sa vedem ce zice horoscopul despre anul care vine, sa vedem pe net ce stiri am mai pierdut, sa vedem birfele, sa vedem colegii. Aproape ca lucrurile au un sens, stam la o tigare de socializare, bem o cafea, splendide momente de neuitat, parintii sunt si ei linistiti au fost vizitati de odrasle, pamintul se invarte, fumul dispare.

     Unde e ambitia, unde e nervul, unde e vointa, unde sunt planurile, unde e dorinta, unde e forta, unde e viata? Pamintul se invarte, fumul dispare...

     Timpul e o mare pacaleala, atunci cand suntem mici am vrea sa facem atat de multe si suntem limitati, limitati de varsta, limitati de cunostinte, limitati de fizic, limitati de timp, nu prea ne ajunge timpul cand suntem mici, traim mult mai intens orice.

     Crestem mari, ajungem la o varsta si timpul capata dimensiuni galactice, te apropii de finalul vietii cu aceeasi repeziciune ca la inceput as putea spune si totusi, trandavia generala functioneaza de minune, lenea Zen spune in soapta, RELAX, e Timp, facem maine, lasa ca vedem noi, timpul le rezolva pe toate, corect chiar pe toate, inclusiv pe noi, pe fiecare din noi. 

     Orice moment e unic, constientizarea unidirectionala a timpului transforma fiecare secunda in ceva sacru, o sacralitate pe care societatea o inghesuie in rutina, banal, o lipseste de semnificatia personala prin inducerea unei stari cataleptice dominata de infinitatea efemera a vietii noastre.

     Orice gand care depaseste conditia de animal social, dresat etic si moral prin legi, este contrazis in stadiu incipient fiind suprimat la nivel de sinapsa, trezirea nu se poate face usor si nici nu aduce nimic bun cu ea. 

     Care e scopul meu, care e scopul tau, care e scopul nostru, de ce trebuie sa avem un scop? De ce sa nu avem unu? Privind reductionist la existenta fiecaruia ca la un plan de reusita sociala, omoara poezia si face sa dispara dorinta, dorinta de a fi in viata degeaba,  dorinta de a avea vreodata un copil.

     Oricum din momentul nasterii si pina la marele final suntem privati de libertate, nu ne intreaba nimeni daca vrem sa ne nastem si cu totii murim fiindca trebuie. Cat, cum si ce facem pe parcurs? Cat timp avem de fapt?

Multumesc pentru timpul acordat de a citi articolul. O zi buna.