Canibalismul de supravietuire il gasesc cel mai fascinant, ideologic vorbind, pare greu de crezut dar pentru acesta din urma se acorda circumstante atenuante in societatea in care traim. Nu este o gluma, de curiozitate gasiti mai jos povestea de canibalism, imbracata socialo-victimologic bineinteles, spusa de catre un supravietuitor al echipei Old Christians(nume interesant) de rugby din Uruguay si experienta de supravietuire din Anzi.( declaratia in sine incepe de pe la minutul 9.30 secunde )
Indiferent in ce mod e pronuntat cuvantul canibal, el provoaca sentimente foarte confuze pe care personal nu le pot defini cu exactitate, sila amestecata cu nervi si dezamagire, nu stiu.
Daca ocolim un fenomen sau il negam nu inseamna ca el nu a existat, nu exista sau nu va mai exista, gandirea e valabila pentru orice situatie sociala sau antisociala care ne repugna si la care am dezvoltat fara sa ne dam seama cel mai prost sistem defensiv: NEGATIA EXISTENTEI FENOMENULUI.
In urma vizionarii e posibil ca datorita cuvintelor folosite si a imaginii de om cumsecade a "supravietuitorului", parerea voastra fata de acest subiect sa se schimbe, nu e nimic in neregula, asta e doar puterea mass media. Acum ganditi-va, discutam de canibalism nu de solidaritate si viata, ci de mancat carne de om, nu se stie exact ce s-a intamplat acolo, dar un aspect e interesant.
Acest aspect e legat de ce se intampla cand esti in pragul mortii prin infometare, adica renuntarea la orice morala/etica/principii in favoarea supravietuirii personale, aici eu cred ca are loc o transformare a omului in animal( ca tot discutam de evolutie/involutie).
Sa mai construim un stalp de discutie. Pentru inceput ca sa supravietuiesti in conditii extreme, fiind intr-un grup din care 1 membru al grupului a murit si toti ceilalti sunt de acord sa consume carne din omul proaspat mort, servesti si tu o friptura mica, atat cat sa supravietuiesti. In regula, dar dupa ce se termina carnea, ce se intampla? Cum facem rost de alta? Incercam sa vedem alt membru viu ce gust are? Dupa ce scapi din situatia asta, mental esti pregatit pentru a consuma carne de om si probabil esti pregatit si sa iti si faci rost de ea. Sa ne aducem aminte ca totul a inceput cu o mica fripturica nevinovata strict necesara pentru supravietuirea personala. Aici eu ma opresc, voi ce parere aveti?
Multumesc pentru timpul acordat de a citi articolul. O zi buna.
Indiferent in ce mod e pronuntat cuvantul canibal, el provoaca sentimente foarte confuze pe care personal nu le pot defini cu exactitate, sila amestecata cu nervi si dezamagire, nu stiu.
Termenul de canibal/canibalism vine de la cariba/caniba folosit de triburile Taino pentru a isi descrie semenii care mancau oameni, iar introducerea cuvantului in vocabular se pare ca ar fi fost facuta de Cristofor Columb dupa vizita din insulele Hispaniola.
Fenomenul de canibalism strabate Istoria Omenirii incepand cu Paleoliticul ( situri arheologice Gran Dolina, Atapuerca-Spania/Caune de l'Arago din Franta) si ajungand pana la cazuri contemporane, echipa de rugby Uruguay, al 2-lea razboi mondial, Nord Corea anilor 90, naufragii ,criminali in serie, etc...exemple sunt destule.
Ce imi trezeste un oarecare interes se alfa in tipurile de canibalism, canibalismul de supravietuire si canibalismul religios, in mod normal in epoca moderna exista si canibalism criminal iar practicantii sunt considerati deranjati mintal.
Pentru ultima forma de canibalism, adica cea criminala in care practicantii sunt considerati deranjati mintal, nebuni, irecuperabili, nu gasesc nici o deosebire fata de practicantii de canibalismul religios. Daca stau sa ma gandesc bine, criminalii in serie cu grave tulburari ce comportament, bolnavii mintal, ii consider iresponsabili pentru actiunile lor deoarece nu au capacitate de discernamint, in timp ce pentru cei din categoria canibalism religios nu le pot gasi nici o justificare in apararea lor. In final, unesc cele doua categorii cel criminal cu cel religios, pentru ca in ambele cazuri "de vina sunt vocile" si trec la cel de supravietuire.
Pentru ultima forma de canibalism, adica cea criminala in care practicantii sunt considerati deranjati mintal, nebuni, irecuperabili, nu gasesc nici o deosebire fata de practicantii de canibalismul religios. Daca stau sa ma gandesc bine, criminalii in serie cu grave tulburari ce comportament, bolnavii mintal, ii consider iresponsabili pentru actiunile lor deoarece nu au capacitate de discernamint, in timp ce pentru cei din categoria canibalism religios nu le pot gasi nici o justificare in apararea lor. In final, unesc cele doua categorii cel criminal cu cel religios, pentru ca in ambele cazuri "de vina sunt vocile" si trec la cel de supravietuire.
Acest aspect e legat de ce se intampla cand esti in pragul mortii prin infometare, adica renuntarea la orice morala/etica/principii in favoarea supravietuirii personale, aici eu cred ca are loc o transformare a omului in animal( ca tot discutam de evolutie/involutie).
Sa mai construim un stalp de discutie. Pentru inceput ca sa supravietuiesti in conditii extreme, fiind intr-un grup din care 1 membru al grupului a murit si toti ceilalti sunt de acord sa consume carne din omul proaspat mort, servesti si tu o friptura mica, atat cat sa supravietuiesti. In regula, dar dupa ce se termina carnea, ce se intampla? Cum facem rost de alta? Incercam sa vedem alt membru viu ce gust are? Dupa ce scapi din situatia asta, mental esti pregatit pentru a consuma carne de om si probabil esti pregatit si sa iti si faci rost de ea. Sa ne aducem aminte ca totul a inceput cu o mica fripturica nevinovata strict necesara pentru supravietuirea personala. Aici eu ma opresc, voi ce parere aveti?
Multumesc pentru timpul acordat de a citi articolul. O zi buna.
Este dificil de dat un asemenea răspuns, probabil se vor înghesui destui să spună că nu ar face aşa ceva cu preţul vieţii şi sigur că şi cred ceea ce spun. Doar că vezi tu, viaţa e supremul dar pentru care ne zbatem toţi şi când ajungem să conştientizăm că putem să o pierdem printr-un joc al absurdului nu aş putea spune cât de tare ne mai chinuie conştiinţa sau morala. Adică într-o balanţă în faţa ochilor pe un taler e propria ta viaţă şi pe celălalt e morala? haida, de! Eu zic că e grele, grele! Şi dacă să zicem că ai nimerit într-o asemenea situaţie critică împreună cu copilul tău? Ce faci? Că poate că morala îţi e puternică şi mintea ta îţi spune că trebuie să fii om până când mori, dar copilului din faţa ta ce îi spui? Şi cum? Eu cred(dar e strict părerea mea şi bine că nu am căzut într-o aşa situaţie) că într-o aşa situaţie extremă morala moare prima şi speranţa ultima.
RăspundețiȘtergere@mitzaabiciclista
RăspundețiȘtergereM-am gandit la exemplul cu copilul, dar daca te uiti la articol o sa vezi ca am incercat sa abordez subiectul cat de delicat am putut.:)
Ce inseamna viata fara sa mai fii om? Asta in cazul in care definim omul ca fiind peste regnul animal, in cazul in care nu e peste regnul animal, atunci se justifica orice actiune pentru a iti salva propria viata.
Adevarat spui ca e grele, dar daca nu le discutam nu inseamna ca situatiile nu exista si e corect ca morala moare odata cu orice urma de umanitate, e prima data cand imi pare rau ca moare morala.:)
Morala care moare in fata situatiilor limita nu e morala, e doar snobism. Principiile ar trebui sa fie lucruri pe care le respecti indiferent de situatie, altfel sunt vorbe in vant.
RăspundețiȘtergereTreaba asta cu canibalismul din necesitate are multe aspecte dar una peste alta ma astept ca multi sa fie in stare sa manance pe cineva pe care nu il simpatizeaza. Pana la urma oamenii au facut lucruri mai groaznice din motive mult mai false decat supravietuirea.
@Milogul.SRL eu nu spun că să nu le discutăm, în fond tocmai aceste discuţii ne pot întării anumite convingeri şi faptul că le discutăm deja ne situează deasupra regnului animal, chit că e puţintel. Dar încă o dată spun, acasă discutăm una şi credem cu convingere maximă în ceea ce spunem, acolo însă în faţa unei asemenea situaţii speranţa e cea de care ne agăţăm şi ăsta e un fapt clar, că speranţa asta poate fi încărcată de morală cu atât mai bine. Îi respect maxim pe cei care o pot face.
RăspundețiȘtergere@Doxatul Dex- hmmmm! Şi eu sunt plină de morală fiindcă am o viaţă frumoasă şi neîncercată de greutăţi prea mari ca să îmi cocoşeze morala foarte tare! :P
@ Dex
RăspundețiȘtergereIntr-un fel oarecare, morala=principii, dar e binevenita precizarea ta.
Cat despre lucruri groaznice fara motiv asa e, mai prost e ca situatiile astea continua in societatea frumos cladita de noi si de fapt motivatia nu conteaza atunci cand e vorba de incalcarea unor principii. Asa s-au devalorizat principiile, in urma unor compromisuri efectuate sub diverse "motive", traim intr-un fel de inflatie de principii si nici unul nu e respectat.
@mitzaabiciclista
RăspundețiȘtergereTitlul articolului e : "Despre canibalism cu burta plina" deci evident ca inteleg diferenta de situatii, cea de acasa si realitate, dar nu inteleg asta "Îi respect maxim pe cei care o pot face." ce anume ar fi de respectat? Ca si-au potolit foamea pentru 5-8 ore? :)
Faptul ca se tot flutura diverse "principii", nu inseamna ca am avea prea multe in fapt - asa cum daca e plin supermarketul nu inseamna ca avem, fiecare, mancare si aia sanatoasa. Raspunsul la intrebarea ca daca ai face-o nu-l poti afla decat daca esti in situatia cu pricina. Tot restul e dorinta/imaginatie/auto-amagire.
RăspundețiȘtergereP.S. Ar fi tare frumos pentru cititor o revizie a textului ca-s multe greseli mici dar enervante (ex. "tuilburari ce comportament")
@Milogul.SRL Nu! Îi respect maxim pe cei care reuşesc să îşi păstreze morala şi principiile şi în situaţiile extremis. Dar e greşit să laşi să se înţeleagă că doar în situaţiile extremis dăm dovadă de morală şi principii. Eu cred că în fiecare zi mulţi înaintâm pe bază de morală şi principii, chiar dacă nu suntem puşi în faţa unor situaţii extremis. Şi nu mă lua prea tare că mă emoţionez şi mă pierd.
RăspundețiȘtergere@Diana Coman
RăspundețiȘtergereYes Master! Corectez textul. :)
@mitzaabiciclista
RăspundețiȘtergereHai ca stiu ca nu te pierzi si oricum nu te-am luat tare, imi place ce ai comentat si iti respect atitudinea.E mai bine asa?:)
LOL! Ei uite vezi?! Acuşica mi se urcă la cap!
RăspundețiȘtergere@Diana Coman
RăspundețiȘtergereCorectat textul, pot sa ies prin fata blocului la joaca?:)
Numai cine este moralitatea si principialitatea la un loc prin intrupare sa arunce piatra. Si Atreus s-a vrut un om onest si un rege cinstit, dar a intrat in conflict cu frate-sau, asa incat la un banchet cel din urma i-a servit copiii drept bucate alese, bucate din care Atreu a mancat fara a se gandi vreo clipa la dezastrul care se va produce si care nu va culmina cu Razboiul Troian, ci cu tot sirul de aiureli de pana in zilele noastre.Totusi, fara acest accident nu am fi vorbit de eroii legenari, are au devenit modele pentru generatii de tineri. Nici macar Ahile nu a avut curajul de a fi cu totul principial,desi doar calcaiul ii era vulnerabil.
RăspundețiȘtergereEu va arat ca traim dupa osatura epica a basmului.Totul incepe senin,calm, fara contrarii.Dar daca am ramane in expozitiune progresul ar stagna.Ca in Zana Zorilor. Pana sa vina Petru, lumea ei zace intr-un fel de somn(al rationalului/irationalului? nu m-am gandit inca).Dar basmul isi continua drumul cu identificarea unei lipse acute! Acasta este intriga sau conflictul si de aici se genereaza actiunea pe mai departe. Ei, din momentul acesta incep si compromisurile: aparitia eroului, optiunea pentru o tabara sau alta, pentru unii adjuvanti sau altii,pentru unele obiecte sau altele! Apo eroul pleaca la drum, un drum al cunoasterii! Si face iar compromisuri, fiindca orice forma de cunoastere presupune compromisuri. Pana si trecerea de la fizica lui Newton la fizica lui Einstein.
RăspundețiȘtergereInteresant.
RăspundețiȘtergereIn vremuri demult apuse principiile erau apreciate tocmai pentru ca erau absurde. Pana una alta cei 300 (+700) de la Termopile n-au facut mare branza cu principiile lor.
In epoca moderna, bazata pe morala crestina, ele sunt vazute ca nerealiste. Evident ca nu poti acapara atati adepti daca ai si pretentii de la ei, e mai usor sa spui: "cine e fara de pacat sa arunce piatra!". Ce rost ar avea sa incerci sa ajungi la un ideal cand poti sa accepti ca esti un animal care se balaceste in acelasi noroi cu celalalte animale. Ce rost are sa mori eroic pentru ca tu crezi in ceva? Nu e mai bine sa iti traiesti viata sub cei care te ocupa? Pana la urma moartea eroica nu te ajuta sa iti raspandesti spermatozoizii in piscina genetica.
Ajungem la situatia cand pana si in aceasta discutie relaxanta cuvantul principii inseamna ceva deosebit pentru toata lumea. Desigur, am jurat sa nu imi insel nevasta, dar nu m-am gandit ca apare un fotomodel care ma place. Ma fac o noapte ca am uitat si respesct principiul dupa aia. Pe cuvant. Doar nu suntem extremisti.
Una peste alta eu prefer interactiunea cu un om cu principii chiar daca sunt antagoniste alor mele, decat cu unul care azi spune ceva, maine altceva, ca de, situatia evolueaza, trebuie sa te adaptezi.
Sa faceti si la mine corecturi! Ca se pare ca refrenul zilei este canibalism nu cu burta plina ci cu corecturi.
RăspundețiȘtergereCe bine ca existati ca modele de corectitudine!Sa aiba si pacatosii la ce sa aspire.Eu nu sunt imorala , dar ma manifest uneori ca amorala din dorinta stupida de a nu vexa pe cineva care se ghideaza dupa alte principii. Ceva de genul "daca prietenul meu e cleptoman, ascund de el obiectele valoroase"(Exupery).
RăspundețiȘtergere@Dox
RăspundețiȘtergereIntre a avea principii si a le respecta e o granita pe care nu toata lumea o trece. Oricum printre primele care ne tradeaza se afla tocmai ratiunea, ea este si cea care ne impinge la compromis, ea este si cea care ne face sa spunem ca "300(+700) nu au facut mare branza" cu principiile lor si tot ratiunea e cea care stabileste principiile. Problema apare atunci cand te folosesti de ea cum vrei, in orice imprejurare, nu cum ai stabilit deja ca ai vrea sa o folosesti, atunci cand viata e in primejdie, frica si panica te imping spre asa zise ratiuni care sa-ti justifice o incalcare a unui principiu. Era o intrebare pe undeva pe vreun blog, merita sa mori pentru o idee/convingere? In mod rational, mai bine mori pentru o idee decat sa mori degeaba, iar asta e un principiu sanatos, daca ideea/convingerea e nobila, cu atat mai frumos.Bineinteles asta spun acum rational, probabil intr-o situatie limita, ratiunea mea ar fi alta, pentru ca nu sunt inca pregatit, asta este diferenta dintre a avea principii si a le respecta.
@Milogul.SRL
RăspundețiȘtergerePai un principiu pe care nu-l respecti nu e principiu. La ce l-ai mai avea? Acum nu zic ca nu e o marja de eroare, dar parca ce contra productiv sa pleci la drum gandindu-te ca o sa cedezi.
Nimeni nu stie ca cedeaza pina cand nu cedeaza cu adevarat.Cu totii credem ca suntem Ahile Oricum un principiu sta in picioare nu doar prin ratiunea lui, mai trebuie convingere personala si vointa, asta din urma nu e caracteristica societatii in care traim, deoarece atrage dupa sine "sacrificiu" si nu corespunde spiritului de supravietuire si confort. :)
RăspundețiȘtergerePf...e omu ocupat cu ISO, audit si alte nazdravanii so va faceti singuri de cap...si cu doua fete noi printre voi. Rusinicaaaa
RăspundețiȘtergereViata, zic eu, e facuta dintr-un sir lung de compromisuri. Compromisuri ce iti stirbesc principiile putin cate putin. Sigur, doar in fata situatie vei putea stii exact ce vei face...dar sunt convins ca fiecare se cunoaste suficient incat sa spuna destul de ferm si clar ca nu va face anume compromis in anume situatie.
O, simt nevoia sa invoc un dumnezeu... Nu fac nici un compromis cu care nu voi putea trai apoi linistita. Sa fim seriosi, cum poti sa mai traiesti cu gandul ca ti-ai mancat un tovaras de drum, fie el si un strain ? Asta e viata, pentru asta sa ma zbat sa traiesc ? Ca apoi, restul vietii sa am cosmaruri, regrete si scarba vizavi de propria-mi persoana, atat fizic cat, poate mai ales, psihic.
RăspundețiȘtergereDa... iau in calcul si ,,pana nu esti in situatia data, nu stii sigur ce ai face". Asa e. Insa, uite acesta e motivul pentru care e bine sa discuti despre astfel de lucruri (omise si negate de societate in general), tocmai pentru a fi pregatit, la un nivel minim, pentru diverse situatii. Ai astfel ocazia sa iti formezi o opinie in prealabil, fiind mai multe sanse sa iti reglezi si comportamentul in asa fel incat sa coincida cu opiniile tale (pe care deja le ai).
@Standdowncafe
RăspundețiȘtergerePoate fi omul insa sigur ca nu va face un anumit compromis in nici o situatie?
(Aici imi vine in cap filmul ala prostesc in care un cuplu e de acord ca nevasta sa fca sex cu un bogatan pentru 1 milion)
@Colorbliss
Foarte bine spus. Daca cumva ne loveste beleaua esti prima pe care o las sa ma manance! Da nu de viu!!!!
N-am citit toate comentariile de dinaintea mea, însă articolul da. Și ca să răspund și eu situației ... îți spun, Milogule, adică pot să și jur cu mâna pe ce vrei tu, că niciodată nu aș face asta. Nici măcar pentru supraviețuire personală, indiferent de situație. Prefer să mor.
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=C8CkDwXT5ZA&feature=related
RăspundețiȘtergereUn film despre principii si nu numai!
RăspundețiȘtergere@altruista
RăspundețiȘtergereMultumesc de raspuns, esti o persoana de incredere, asa cum banuiam, eu nu stiu daca as fi in stare sa fac asta, ce zici mergem pe o insula pustie, sa facem proba? :D
@Milogul: Mergem ! :)
RăspundețiȘtergere