Ma uit la Bucurestiul asta cand ninge, si, deci nu-mi place zapada, parca e alt oras. Dispare praful asta nenorocit, namolul, griul blocurilor facute de un sistem in care individualismul era nedorit, dar care iti oferea un tavan deasupra capului oricat de prost ai fi fost. Din pacate e o iluzie de scurta durata...
Acum zapada s-a topit, iar eu am sarit din baltoaca in baltoaca ca de obicei. N-ai pe unde sa o iei! E imposibil! La orice ploaie sau zapada strada mea se transforma intr-un mare iaz de 20 de metrii lungime si 5 latime. Si nu numai strada asta! Tot orasul e la fel. Parca e o metafora pentru sperantele noastre inecate si ele in noroi de minunata asta metropola. Namolul asta omniprezent e semnificativ. In namolul asta ma trezesc dimineata si prin el vin seara sa-mi petrec cele 4 ore libere intre cei patru pereti care imi incadreaza garsoniera deprimanta. Toata treaba imi aduce aminte de niste imagini cu Moscova pe la 1800 cu Kremlinul mare si impunator prin fata caruia treceau carute si oameni intr-un namol pana la genunchi.
Noi din pacate nu avem un Kremlin. La noi centrul arata ca o ruina, cat a mai ramas din el, restul e un mare balci de reclame si magazine inutile. Asta e Kremlinul nostru probabil, asta ne reprezinta, niste magazine cu ecrane pe fatada, prin fata carora sute de mii de oameni trec zambitori sperand la o viata mai buna, sau macar sa iasa din noroi.
Namol peste tot, pe strazi, pe trotuare, in micul meu hol... semne ale unui popor permanent inapoiat mental care nu a deprins magia strazii inclinate si a sistemului de canalizare. Asta nu e namolul in care se zbateau taranii cu boii lor (la propriu), ala macar producea ceva. Asta e un namol absurd, un namol care deprima si abrutizeaza, care se prinde de bocanci si iti intra in suflet. Nu ai cum sa mai scapi de namolul asta, esti patat. Ti-a patat hainele, prietena si prietenii, ti-a patat sufletul si visele. Poti sa-l accepti si sa devii un porc, sau sa nu-l accepti si sa devii un neadaptat, cu namolul nu prea e cale de mijloc.
Pai vreau si eu jocul...ca sa vezi cat am inteles eu din scierile tale :D
RăspundețiȘtergereSi daca vrei namol...uite aici
http://www.antena3.ro/externe/mali-sute-de-oameni-au-golit-un-lac-de-peste-in-cateva-minute-117350.html
Jocul e beton, inca se mai gaseste pe torente :) Aaaaa, the good ol' games!
RăspundețiȘtergereTorente zici...e un fel de terente ?...
RăspundețiȘtergere@Standdowncafe
RăspundețiȘtergereAsemanarea, daca exista, e pur aleatoare.
Care oameni zambitori?... eu cand am fost in Bucuresti, am vazut doar fetze incruntate sau lipsite de viata..
RăspundețiȘtergereUltima fraza e izbitoare, dar fa ceva cu garsoniera sa nu mai fie deprimanta(deprimata).
Si ce joc joci ? :)
Nu trebuie sa ne miram de noroiul din fata noastra cata vreme in satele romanesti inca mai e valabil C-137 de fabricatie autohtona(apa, paie excremente de manz sau/ si de cal). Femeile chituiesc astfel casele sau peretii. Ati vazut vreodata scena framantarii acestui amalgam? O fac in numele igienizarii!
RăspundețiȘtergereSi am uitat lutul galben, clisos.Se gaseste in unele zone deluroase. Practic fiecare sat are o "lutarie". Dumnezeu (sau Providenta) a fost darnic cu noi.
RăspundețiȘtergere@La fee
RăspundețiȘtergereAm auzit si eu ca pamintul ajuta la igienizare, este antisCeptic, dai cu el pe peretii casei si gata incepi sa crezi fara sa intrebi. :)
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereSunt mai zambitori cand ies la plimbare in centru, in rest sunt foarte tristi intr-adevar.
Cu garsoniera, nefiind a mea, e greu sa fac lucruri radicale.
Jocul e Sanitarium, daca dadeai click pe link aflai :)
@La Fee
RăspundețiȘtergereAr trebui promovate aceste solutii ecologice si practice. Abia astept sa primesc bani de la UE ca sa-mi dau peretii de la bloc cu balega de cal :)
Atunci, la vara, campanie de facut chirpici cu toti blogarii ca sa facem o casuta lipita cu balega de manz, apoi o sa o varuim si o sa dam cu sineala ca sa amplifice ideea de alb. Si uite asa blogul vostru va avea si sediu.
RăspundețiȘtergere@la fee
RăspundețiȘtergerePerfect, o facem casa memoriala sau loc de pelerinaj dupa ce nu o sa mai fim, asta in cazul in care ajungem cu totii staruri in blocosfera. :)
Pina atunci ne strangem din cand in cand acolo sa vorbim cat e de grea viata, in timp ce sfaraie micii si ceafa de porc pe gratar iar berea e rece brumata.
Eu nu mananc din astea, insa pot veni cu niste sugestii culinare mai apetisante(in caz ca ma invitati numai asa de-un gust ca sa aveti pe cine ironiza).
RăspundețiȘtergereVise, nu ne putem permite aceasta investitie la modestul nostru blog!
RăspundețiȘtergereDar putem merge la gratar la mine in fata blogului cu baietii de cartier care ma aprecieaza enorm dupa ce le-am zis sa dea muzica mai incet ca vreau sa dorm.
Nu-i nimic va invit eu pe bloc(g)la mine.Dar va avertizez ca am multi porumbei cu care sunt sincer prietena. Chiar daca ,nu ma credeti eu vorbesc cu porumbeii si cu unii fluturi mici albastri. Nepotul meu a ras de mine, de cate ori am mers la iarba verde si i-a spus ma-sii ca sunt sonata. Dupa ce au avut un accident tragic in familie si un fluturel l-a cautat, a venit personal sa imi spuna ca nu mai rade de mine niciodata. Eu nu sunt o natura conflictuala. As vrea sa vorbesc si sa alin si un aricel, dar el se ascunde sub tepi.
RăspundețiȘtergere@Dex
RăspundețiȘtergereProbabil ca nu o sa facem rost de balega de manz, dar daca ies 2 ore pe bulevard prin Bucuresti cred ca strang dupa cainii altora de minim un perete in scurt timp.:)
Uitati virgula aceea pusa aiurea in postul anterior.
RăspundețiȘtergere@la fee
RăspundețiȘtergere:)
Sunteti incredibili. Astea da planuri ciudate :)) Nu prea sunt convinsa ca imi doresc sa particip la carpeala sediului Milogului, cel putin nu cu metodele ecologice enuntate mai sus. Alternative nu exista? In urma cu 15 ani mie imi placea noroiul, faceam parcari pentru masinute, faceam torturi cu suprafata de 1m, ornate frumos cu flori rupte din gradinile vecinilor. Era grozav
RăspundețiȘtergereDex, imi supraestimezi conexiunea la internet. Am dat click, insa dupa 2-3 minute de holbat la o pagina alba, m-am plictisit :) A fost mai usor sa te intreb si sa te oftic pe tine mai apoi :D
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereNu stiu daca din balega de manz sau altceva, dar ideea lui La fee foarte tare, as vota s-o facem din lut. Se ofera cineva sa puna terenul la dispozitie, ca la mine pe balcon isi parcheaza fiu-miu masinile.:)
Un sediu din lut? Hmmm! Eu ma gandeam din paie intai si, daca apar probleme, din nuiele, apoi ne mai gandim :D
RăspundețiȘtergereUna peste alta nu am inteles rolul balegii! E folosita ca liant? Sau e mai buna la izolatie din cauza paielor din interior? Putem inlocui oare cu rahat de caine sau pisica, ca ala e pe toate drumurile?
@Dex
RăspundețiȘtergereUite datorita faptului ca fost invizibil pentru tine comentariul asta de cateva randuri mai sus, o sa ii mai dau play odata, ai -3 la carisma datorita neatentiei. :))
"@Dex
Probabil ca nu o sa facem rost de balega de manz, dar daca ies 2 ore pe bulevard prin Bucuresti cred ca strang dupa cainii altora de minim un perete in scurt timp.:)"
Nu inlocuim nimic, mergem pe varianta lut, cu paie in loc de acoperis. :)
RăspundețiȘtergere@Milogul.SRL
RăspundețiȘtergereAm vazut maestre, dar nu ai detaliat deloc diferentele de capacitate calorica dintre tipurile de rahat mentionate.