Aceasta mica criza, pardon, artistica este inspirata si on topic pentru Romania in general, dar a fost in principal inspirata de postul asta si postul asta ( <--- mai ales asta).
@Colorbliss Acum sunt mandru de mine, ma gandesc ca macar la OTV ajung cu tabloul asta :) Daca nu cumva chiar la Mircea Badea!!! Vai, deja imi vine sa lesin de emotie.
@anonim Cine draq isi mai permite luxul sa cistige o paine?Eu astept sa ploua ca sa beau niste apa si stau cu gura deschisa in caz ca scutura cineva vreo fatza de masa cu ceva firimituri.:D
@Anonim Sa fim seriosi, o biata oaie cati bani poate sa stranga, fie si din prostitutie. Si chestia cu copiii imi pare un pic trasa de par, nu cred ca e genetic posibil.
Măi mie îmi pare rău când văd oameni dezamăgiţi de nereuşite. Şi sunt convinsă că majoritatea suportă consecinţele unor nedreptăţi sociale. Dar, în puii mei, habar nu am să dau sfaturi, doar că eu chiar am reuşit. Este adevărat că nu am pretenţii de Onasis dar nici firimituri nu adun, atâta doar că am refuzat să mă dau bătută. Doar că uneori avem impresia că din cauza celor din jurul nostru nu putem zbura. Îmi e greu să îmi dau seama de ce unii nu pot. Habar nu am, dar adevărul este că dacă nu te cramponezi într-o idee şi cauţi ştacheta imediat următoare e posibil să şi reuşeşti. Aşa cred eu.
Nu e vorba aici doar de esec in sfera materiala a cuvantului.E esec din punct de vedere a identitatii nationale,a spiritului roman,a mentalitatii generale, a elanului de devenire in autenticitate,originalitate care ar trebui sa contureze o adevarata natiune.
PĂi asta e o problemă care ţine de fiecare individ în parte şi care pleacă de la lucruri mărunte. E greu de aruncat hârtia direct în coş, e greu de strâns gunoiul din pădure, măcar ăla de îl producem, nu al altora, e greu chiar să şi scriem cu diacritice, e greu să învăţăm constituţia, e greu să învăţăm imnul, e greu să dăm bună ziua sau să nu permitem multe, multe alte lucruri care nu ne convin. Dar a reuşi în asta nu trebuie niciodată privit în ograda vecinului, ci în ograda noastră. De aici se începe.
Si mai spui ca nu esti trendy! :))
RăspundețiȘtergereSimbolistic tare :)
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereAcum sunt mandru de mine, ma gandesc ca macar la OTV ajung cu tabloul asta :) Daca nu cumva chiar la Mircea Badea!!! Vai, deja imi vine sa lesin de emotie.
Si se temea Cioran candva ca Miorita va ajunge curva.
RăspundețiȘtergere@Anonim
RăspundețiȘtergereSi? Nu ma tine in suspans! A ajuns sau nu?
DA!din pacate a ajuns .Si inca o curva de mana a doua,de pe la sate,nespalata si cu vreo 2 copii dupa ea, care deabea castiga de o paine.
RăspundețiȘtergere@anonim
RăspundețiȘtergereCine draq isi mai permite luxul sa cistige o paine?Eu astept sa ploua ca sa beau niste apa si stau cu gura deschisa in caz ca scutura cineva vreo fatza de masa cu ceva firimituri.:D
@Anonim
RăspundețiȘtergereSa fim seriosi, o biata oaie cati bani poate sa stranga, fie si din prostitutie.
Si chestia cu copiii imi pare un pic trasa de par, nu cred ca e genetic posibil.
Măi mie îmi pare rău când văd oameni dezamăgiţi de nereuşite. Şi sunt convinsă că majoritatea suportă consecinţele unor nedreptăţi sociale. Dar, în puii mei, habar nu am să dau sfaturi, doar că eu chiar am reuşit. Este adevărat că nu am pretenţii de Onasis dar nici firimituri nu adun, atâta doar că am refuzat să mă dau bătută. Doar că uneori avem impresia că din cauza celor din jurul nostru nu putem zbura. Îmi e greu să îmi dau seama de ce unii nu pot. Habar nu am, dar adevărul este că dacă nu te cramponezi într-o idee şi cauţi ştacheta imediat următoare e posibil să şi reuşeşti. Aşa cred eu.
RăspundețiȘtergereNu e vorba aici doar de esec in sfera materiala a cuvantului.E esec din punct de vedere a identitatii nationale,a spiritului roman,a mentalitatii generale, a elanului de devenire in autenticitate,originalitate care ar trebui sa contureze o adevarata natiune.
RăspundețiȘtergerePĂi asta e o problemă care ţine de fiecare individ în parte şi care pleacă de la lucruri mărunte. E greu de aruncat hârtia direct în coş, e greu de strâns gunoiul din pădure, măcar ăla de îl producem, nu al altora, e greu chiar să şi scriem cu diacritice, e greu să învăţăm constituţia, e greu să învăţăm imnul, e greu să dăm bună ziua sau să nu permitem multe, multe alte lucruri care nu ne convin. Dar a reuşi în asta nu trebuie niciodată privit în ograda vecinului, ci în ograda noastră. De aici se începe.
RăspundețiȘtergere