Amintiri din copilarie

     Cand ma gandesc la Ozana cea frumos curgatoare, care la mine in cartier era ogasul din marginea orasului unde se deversau gunoaie,  o zona distrusa si infecta dar ca sa ajung sa ma pot "juca" acolo mi-au trebuit 8 ani.  
      Zona respectiva era considerata perimetru cu risc maxim datorita pericolelor, placi de beton sparte, cioburi, tevi de metal iesite din beton, apa de vreo juma de metru, microbi si  a distantei la care se afla de blocul nostru( aproximativ 400 m, atunci parea ca erau 4 km). Era un fel de ritual de initiere momentul in care te luau baietii mai mari si te duceau la Ozana, acolo aveam de facut diverse misiuni de o importanta majora.In timp ce unii cautau chistoace de Snagov pentru baietii mai mari "restul lumii" adica muritorii de rind, eram organizati in mod meticulos pe departamente, unii alergau sa prinda serpi, altii sopirle si orice tiritoare verde si scirboasa, altii adunau tubi(viermisori de namol) pentru pesti, altii aliniau niste borcane sparte pe o margine de beton ca sa isi poata regla tirul cei mari, altii cautau flori de cimp pentru vreo fata plina de cosuri adolescentine iubita in secret de vreunul mai mare.

     Timpul era limitat bineinteles si sub nici o forma la varsta asta nu ne prindea intunericul pe marginea ogasului, ne prindea in fata scarii in genunchi implorind mila parintilor-zei, toti cu acelasi text zombie de parca ne cadea materia cenusie in gat cand ne uitam sus spre balcon: "Mai stau 5 minuteeeee, te rooog" era un fel de corul vanatorilor format din vaiete tinguitoare si totusi atat de mult imi placeau serile alea de vara.
     Dupa cateva zeci de minute venea tunetul din ceruri : "Daca nu esti sus in 1 minut cobor eu dupa tine" nu prea se lua bataie pentru motivul asta dar nu puteai risca o pedeapsa cu executare silita de 1-3 zile de arest la domiciliu timp in care nu vedeai decat teme, somn, vreo carte de citit si daca aveai noroc 15 minute de televizor seara.
     Fiecare zi era un intreg univers de explorat, timpul era pretios nu puteai sa pierzi o vesnicie la masa, luai o bucata de paine in mina un mar in buzunar, pe care il aruncai dupa ce treceai de coltul blocului si incepea munca de detectiv.
     In cazul in care intarziai la masa, nu mai gaseai pe nimeni in fata blocului, lucru nu tocmai placut pentru ca nu aveai multe indicii, trebuia sa stii cine e pedepsit pentru ca de obicei cei inchisi in casa stateau cu nasul pe geam afara pana disparea turma, dupa care intrau in casa, asa ca arestatii la domiciliu deveneau primii martori cheie pentru a le lua urma.