In lumea asta super competitiva esecul este privit cu un mare dispret, este luat in ras constant, este alergat, haituit si doborat oriunde ar aparea.
Ai zice ca ar fi trebuit sa dispara de mult, dar el este la fel de prezent ca intotdeauna. Poate s-a mai adaptat un pic si sta mai ascuns sub diverse forme, cum ar fi scuzele, de exemplu.
Spre exemplu fix acum eu ma confrunt cu un mare esec, e drept lucrurile sunt asezate impotriva mea iar eu nu pot face mare lucru! Vedeti? Scuze! E adevarat, dar tot scuze sunt.
Daca stau bine da ma gandesc numar pe degete momentele in care am castigat in viata, esecurile sunt zeci de mii. Cred ca cel mai bine ma pricep le esec. Deja ai cunosc gustul amar care te cumprinde cand iti e clar ca nu mai ai nici o sansa si apoi caldura si linistea data de realizarea ca lupta s-a sfarsit, ca nu vei mai fi ranit atat de curand. Si te lasi pe spate si stai si plutesti pe marea propriilor tale defecte si frici, tu si cu tine, cu o batalie pierduta pentru totdeauna. Zic "pentru totdeauna" nu pentru ca ea nu se poate intoarce, sau nu vei gasi alta slujba, sau pentru ce lupta fiecare, ci pentru ca nu vei mai incerca niciodata. O bucatica a esecului ramane lipita de tine, ascunsa, gata sa identifice din fasa simptomele altui esec si sa te avertizeze sa nu incerci, ca stii cum se va termina, vei lupta, vei suferi din nou si vei pierde.
Desigur repetarea acelorasi lucruri si speranta ca vei obtine alte rezultate, este apanajul nebuniei, dar ce e mai placut decat sa privesti o situatie imposibila in ochi si sa zici:
"Ne-am mai intalnit, ne-am luptat de o suta de ori si am pierdut de fiecare data! Sunt plin de cicatrici si de lacrimi. Dar nu mi-e frica de tine! Voi supravietui dupa inca un esec si ma voi intoarce la fel de inconstient si la fel de pornit sa-ti trag un sut in coaie!"
@Wizz
RăspundețiȘtergereNiste tzarani domle` nu ai cu cine, nu ai cu cine.
Sutul in coaie il dai si al iei de multe ori. Apoi, riscurile cunoscute erau reversul medaliei in postul meu. Nu poti sa zici ca e un joc sigur, cu riscuri cunoscute, cand jocul ala duce la esec, adica poti, dar eu nu vad sensul. Poti sa avansezi prin eliminare, dar numai in cazuri extrem de simple, unde variantele sunt putine.
RăspundețiȘtergereIn concluzie eu ma declar inca o data incapabil sa inteleg ce drak vrei sa zici.
Uneori cred ca nu pot sa ma fac inteles.
”dar ce e mai placut decat sa privesti o situatie imposibila in ochi si sa zici:
RăspundețiȘtergere"Ne-am mai intalnit, ne-am luptat de o suta de ori si am pierdut de fiecare data! Sunt plin de cicatrici si de lacrimi. Dar nu mi-e frica de tine! Voi supravietui dupa inca un esec si ma voi intoarce la fel de inconstient si la fel de pornit sa-ti trag un sut in coaie!" - răspunsul meu la întrebare: chiar șutul în coaie e mai plăcut. :)
Chestia e să nu te lași dominat de umbra eșecurilor trecute. TU trebuie să deții controlul, nu vocea mică și răutăcioasă a eșecului lipit de tine. :)
@miscellaneous11
RăspundețiȘtergereMy point exactly. Cum scapi de umbra esecului e problema mea, ca aia nu e asa de usor, influentele pot fi subtile, ca si la evenimentele pozitive de altfel. Poate ca asta e totusi o lupta impotriva firii, o incercare de a dezactiva instictul de aparare care te face sa recunosti un pericol si sa-l eviti pe viitor.
Pe de alta parte pe evolutie o doare in cur de fericirea mea asa ca sunt nevoit sa ma chinui sa fac chestii periculoase si sa ma lupt si cu frica in acelasi timp, nu prea e retzeta succesului :)