Intre nimic si degeaba

     Permanenta mea fobie de a gasi un sens catre orice, o boala nu prea contagioasa, m-a adus din nou in fata la terapia de grup unde particip eu si cateva din personalitatile mele, condusa de psihiatrul meu neincadrat social din cauza tulburarilor de comportament .
     Am o oglinda fermecata acoperita de panza neagra sociala pe care o folosesc in scopuri tainice de iluminare pe intuneric sau la eventuale sedinte de exorcizare personala.Din lipsa de personal la aceste sedinte eu sunt organizator, demon, preot exorcizator, posedat si multimea timpa in extaz ca s-a vazut puterea Domnului.

     Imi bintui gandurile cu dintii ranjiti a foame si cu privirea blinda, imi vand icoane mie si fac profit de corporatie, ma plimb cu crucea intr-o mana si un cap de mort in alta, tot eu ma iert in timp ce ard in focul vesnic si rad de portile lui Dante.
     Pasesc incet, incet prin cimitirul  mintii mele si caut partea intunecata, raman mereu un optimist cu lama infipta-n vena imaginindu-mi viata in roz bombon cu picatzele negre.
     Unicitatea mea binara o proiectez 3D cu 4 linii inchise intr-un pentagon oscilatoriu din centrul vietii mele dilatate.Un infinit mai mare sau mai mic? Eu am facut nimic.
      Nimic din tot ce am inceput si tot ce am facut a devenit nimic degeaba.Raman aici pentru moment, in echilibru intr-un picior intre nimic si scopul meu degeaba, gandind ca optimistul, ba se putea! Ba se putea!

PS:Pesimistul: Mai rau de asa nu se putea!
     Optimistul: Ba se putea, ba se putea!

    > Man goes to doctor. Says he's depressed. Says life is harsh and cruel. Says he feels all alone in a threatening world. 
     Doctor says, "Treatment is simple. The great clown Pagliacci is in town tonight. Go see him. That should pick you up." Man bursts into tears. Says, "But doctor... I am Pagliacci." <
     Good joke. Everybody laugh. Roll on snare drum. Curtains.                                                (Rorschach)