Sunt momente in care iti permiti sa stai sa o freci si sa te consumi pentru toate rahaturile fara sens. De fapt nu iti permiti, dar mintea ta, fiind neocupata cu probleme reale, te face sa crezi ca iti permiti sa pierzi niste zile bune, din viata ta, plangand pentru vreo fetiscana care nu te place (vezi sentimentalismele imprastiate de subsemnatul pe blog drept exemplu).
Si apoi sunt momente in care te lovesti, sau cei apropiati tie se lovesc, de chestii reale, palpabile cu adevarat importante. Si atunci realizezi ca sunt alte lucruri spre care ar fi trebuit sa-ti canalizezi eforturile. Realizezi puterea unor oameni, realizezi ce inseamna niste sentimente adevarate, realizezi pana unde poti sa mergi, unde iti sunt limitele, realizezi ca depinzi de unii oameni si trebuie sa depinzi de ei si sa ai apreciezi, realizezi ca momentele fericite care o sa vina trebuie valorificate, nu distruse prin lupte fara sens pentru idealuri imposibile.
Din pacate suferinta este singura care te motiveaza in felul asta. Poate ar trebui sa nu o mai privim ca pe o monstruozitate ci ca pe un profesor care ne invata sa ne cunoastem pe noi insine si sa apreciem momentele placute din viata, oricat de putine sau de multe ar fi ele. Toate relele trec pana la urma, nimeni nu e ghinionist la nesfarsit, totul se va termina cu bine. Pesimismul din punctul asta de vedere este lipsit de sens, orice se termina la un moment dat si sfarsitul nu poate fi intotdeauna negativ, pentru ca altfel nu ar mai exista nici negativ nici pozitiv.
Totul va fi bine!!!
0 comments:
Trimiteți un comentariu
Nu interzic nici un comentariu, din cand in cand o sa va pun piedica.