Scrisoarea 1 "Laudat fie Dumnezeu"

Nu , nu am inebunit, nu inca.

Dreptul la replica.

Datorita articolelor pe care le-am scris in ultima perioada si pe care le puteti gasi grupate aici  , am tot cautat sa gasesc pe cineva din domeniu, un preot, un calugar, un preafericit, un initiat orice cu care sa putem discuta, analiza, diseca, gusta, mesteca idea de Dumnezeu. Nu am gasit inca, dar am primit un mail.

Era undeva prin anul 1999, iesisem de la un curs optional tinut de un profesor din Berlin (la alea obligatorii nu prea ma duceam, ca nu imi raminea timp) cand pe holurile de la Facultate vad un barbos cu o bicicleta linga el. S-a oprit de vorba cu profesorul care tinuse cursul si parea ca se scuza.
A doua zi vad barbosul in sala de curs cuminte in banca din fata catedrei.Ca sa nu lungim povestea, 3 zile mai tarziu beam bere cu el si inca 3 colegi pe banca prin parcul Cismigiu, pe vremea aia nu iti zicea nimeni nimic , acu daca duci o sticla la gura apare gardianul si gusta el primul sa vada ce e. In scurt timp am ajuns sa ne petrecem noptile in 2 cu bere, sah si discutii din ce in ce mai aprinse despre orice, neamtzul tinea la bautura mai bine asa ca eu mergeam pe principiul cel mai destept cedeaza.
Cum ajunsese pe holul de la facultate cu bicicleta dupa el? Simplu, venise din Germania pe bicicleta si era foarte suparat ca a intarziat la curs.Nu glumesc asa a fost.
Despre serile cu bere si sah va pot spune ca am facut o singura remiza in prima seara din 8 partide si am plecat injurand pe drum la 5 dimineata dupa ce mi-a spus ca a fost campion la juniori in RDG si ca nu intelege de ce insist sa-l bat la sah.
Avea Facultatea de Fizica terminata si se inscrisese la a doua dar renuntase din primul an pentru un fel de munca voluntara pe la centre de dezintoxicare.
In serile in care nu jucam sah, jucam ping pong de idei, il cautam pe Dumnezeu la fel ca si acum.
Mai sunt multe de spus dar poate alta data, daca e de interes, redau partial mailul primit de la el, cu mentiunea ca nu ne-am mai vazut de 6 ani.


G.G.
" Laudat fie Dumnezeu!
Zilele astea ma gandeam insistent la tine, multumesc Domnului ca esti bine.
Despre mine: Sunt acum pe drumuri pe care nu le inteleg inca. Nu stiu, ce imi va aduce ziua de maine, simt ca nu poate fi rau iar grijile pe care le am nu pot cuprinde realitatea. 
Cel mai greu lucru e sa-L fac pe Dumnezeu sa faca dupa cum vreau eu. Imi este mai usor sa ma bazez  pe ceea ce face El. Coplesitor de simplu. Cel mai greu este sa te lasi coplesit.
Problema este ca El nu ne raspunde la intrebari daca stie ca nu vrem sa suportam raspunsul.
"Gott ist tot." Asa e, numai ca a murit de mila noastra.
Nietzsche avea dreptate, Dumnezeul pe care il cunoastem si care avea grija de noi prin porunci a murit. Dumenzeul legii, al raspunsului, al certitudinilor, al sensului vietii pe pamint a murit si el.
Ce nu a vazut Nietzsche si nici noi e ca Dumnezeu a inviat si nu mai e acelasi. Dumnezeu ne stapineste prin libertatea pe care ne-o lasa.
Nu il poti gasi pe  Dumnezeu prin "trebuie", prin trebuie sa fiu bun, prin trebuie sa merg la biserica, prin trebuie sa tin post. Trebuie a murit sau o sa moara si a fost sau o sa fie transformat in "avem voie sa".
Cuvantele mele sunt slabe.Totusi inima mea se indoieste. Iti dai seama ce figura ratata sunt si eu?..."


Continuarea alta data, va doresc o seara buna, ma duc in Cismigiu sa beau o bere.