Sursa foto |
Multa lume vrea sa schimbe ceva, unii vor sa schimbe lumea, altii vor sa se schimbe pe ei, cativa inteleg sa se schimbe pe ei si odata cu asta lumea, totdeauna cineva vrea sa schimbe ceva, cei care nu au gandit asta niciodata se plictisesc in cap.
Schimbarile de multe ori sunt imitative, la fel ca si personalitatile de bulevard, copiate dupa diverse exemple de succes, inteligenta, carisma, rebelitate, ceea ce in mod logic este cumva gresit. Ce s-ar fi intamplat daca marile personalitati s-ar fi imitat intre ele?
Oamenii mari, caracterele puternice, individualitatile exceptionale, reprezinta in forma autentica si irepetabila, un portret inghetat in timp al stadiului si potentialului dezvoltarii omenirii din acel moment unic. Ei nu pot fi si consider ca e si gresit sa fie, copiati sau imitati, spre deosebire de"istorie", timp/spatiul nu se repeta, asta asigura unicitatea fiecarui moment, fiecarei situatii, fiecarui om.
Ce faci daca observi ca drumul pe care l-ai ales nu e cel care te explica, simti ca e ceva care nu se potriveste in tine si totusi mergi in continuare si te compromiti zi de zi?
Vorbesti de schimbare, ca o sa te schimbi, ba chiar faci si eforturi in directia asta, elaborezi strategii, conduci intregi razboaie de vointa, modifici programul, iti faci planuri de evadare, schimbi hainele,prietenii orasul, tara si totusi nu se intampla nimic, golul exista in tine. Probabil ca aici e greseala, ne concentram pe schimbari menite sa umple golul, cand poate ca ar fi mai bine sa ne uitam cu atentie la golul asta... bine, sa nu ne holbam totusi prea mult in el pentru ca o sa inceapa sa se holbeze si el la noi si atunci lucrurile nu sunt tocmai fericite.
Nu se poate sa te schimbi si gata, sa traiesti linistit pina la sfarsitul vietii tale, schimbarea e zi de zi, putine sanse sa fie altfel deoarece golul din noi nu are o singura forma, el se schimba zi de zi, e o lupta. O sa castigam vreodata? Nu stiu...raspunsul e ca la pariuri 1X2 si parca nici nu conteaza atat de mult. Putem doar sa speram ca o sa devenim din ce in ce mai buni la asta.
Fluturele care continua sa zboare in jurul luminii pina cand caldura va mistui si ultima farima de viata din el, va fi mai presus de cartita care isi traieste viata in liniste si pace in galeria intunecoasa.
Ce fumezi, vreau si eu?!
RăspundețiȘtergereNu vindem beutura si tigari persoanelor ... :D
ȘtergereUneori (sau chiar mai des) e nevoie de un pic de ajutor pentru schimbare. Dar acesta e cam greu de obținut.
RăspundețiȘtergereAjutorul este echivalent cu dependenta de cele mai multe ori, dependenta te conditioneaza si te priveaza de anumite libertati(nu pot face x decat daca y), conditionare ="sclavie" .
ȘtergereAjutorul este pragul ce face diferenta intre oamenii slabi si oamenii puternici. Situatie : viata mea depinde de faptul ca pot sa fac X cu ajutorul lui Y, nu mai e Y , nu pot face X...
PS. Bine ai venit p-aci`
Am mai venit și altădată, dar n-am spus nimic.
RăspundețiȘtergereDa, așa e în privința ajutorului, dar uneori, când vrei să faci totul singur, nu-ți iese. Ideea e să te poți desprinde de Y, după X (în sensul bun, desigur).
Și, atunci când vrei să faci totul singur, seamănă a izolare...
Cel mai bine: să nu ai nevoie de ajutor, dar să-l oferi pe-al tău cât mai des! :-)
"uneori" constituie exceptie, nu-ti iese, mai incerci si iar si iar... Cand vrei sa faci totul singur, seamana a exemplu de viata, cu amendamentul ca daca iti propui sa ridici pe un scripete simplu de 7 ori greutatea ta atunci ai nevoie de o echipa.
ȘtergereCorect, e bine sa nu ai nevoie de ajutor, corect, e bine sa-l oferi pe al tau tot timpul si mai corect este sa-l acorzi deinteresat intotdeauna.:)
Adică... să nu ai nevoie de ajutor pentru schimbare.
RăspundețiȘtergereAlteori, însă, îl primești fără să-ți dai seama. Și asta creează, deja, o legătură, indiferent de nivel.
Și mai cred că schimbarea vine atunci când vrea ea! Practic. Teoretic, a început, poate, la simpla apariție a ideii.