Model anii `70 fara optiuni

     Dezamagit de propria deziluzie, ma uit la urmele de pasi pe care nu le cunosc pe drumul vietii mele si ma mir de lipsa de inspiratie a idealurilor mele, la nivel de celula sunt creativ, am minim 2 nuclee care isi zambesc reciproc si se maninca unul pe altu`.

     Am gasit raspunsuri dar nu ma multumesc, deci e clar, am intrebari gresite, imi caut prieteni cand toti prietenii alearga cu topoarele spre mine ca la un copac cazut sa ia lemne, respir dar nu sunt in aer, ma urmaresc cu interes in oglinda cu geam pe partea opusa si ca un orb vad ca pot mai mult,dar mi-a murit cainele de companie.

      Ma chinui sa identific personajul negativ in timp ce personajul pozitiv ma impinge,excitat cu limba scoasa, prin spate in autobuzul vietii cu gandul ca daca tot sunt orb nici nu simt. 

      Ma simt sprijinit de punctul care nu rastoarna nimic si ma vad plin de glorie cantind haida haida de 3 ori sa-mi miroase gura a flori, ma duc la sala si astept cu pieptul orientat spre nord sa-mi creasca muschi pe creier.

      Sunt ruginit, astept reparatii, am tractiune pe spate si alunec usor, deviez si revin in cursa, fara aer conditionat pe timp de vara pastrez capul deschis si imi caut drumul in continuare.