Religie: ____?____

Mă pregăteam psihic pentru un set de întrebări – vreo 200 la număr (pregătire = căutarea inutilă, în cazul meu, la momentul respectiv, a vreunei forme de motivaţie intrinsecă). Un chestionar care măsura el ceva acolo la fiinţele umane, în cadrul unui studiu experimental, aştepta cuminţel să-l parcurg. Ok. Încep. 

Nume, Prenume, Studii… – secţiunea introductivă, peste care orice om normal trece rapid. Religie: ___________ 

Chestionarul era online, spaţiul destinat religiei marcat cu asterix, deci obligatoriu. Iniţial, am încercat să pun o liniuţă acolo ( ,, - “ ), dar era caracter neacceptat. Atunci m-a plesnit în moalele capului (nu ştiu ce zona a creierului se activează când descoperi, în genialitatea ta, evidentul): eu habar n-am unde mă încadrez când vine vorba de religie. Sunt atât de incredulă, încât nici atee nu sunt convinsă că sunt (mă suspectez încontinuu). 

Cum ziceam, orice om normal ar fi trecut rapid peste secţiunea asta. Aş fi putut să scriu acolo că am o religie creştină, dacă tot m-au botezat când eram pitică. Sau că nu mă identific cu vreo religie anume sau că nu cred într-un dumnezeu. Dar nuuuu! Ca orice om apucat, impulsiv şi, acum, puţin revoltat, am început să mă documentez (pe wiki, hihi). 

Mi-am petrecut următoarele ore din viaţă citind şi luând în calcul toate variantele posibile: areligie, ireligie, ateism, agnosticism (şi combinaţiile dintre astea două, ex. ateu agnostic), deism, panteism, budism, hinduism, jainism ş.a.m.d. Ignosticismul încă îmi pare interesant. Doar că nu se lipeşte nici una de mine. De exemplu, îmi plac premisele budiste sau panteiste, dar până la un punct, căci deşi frumoase în esenţă, în orice religie, de la un punct încolo, parcă şi-a băgat coada Necuratul, hahah :)) – şi când zic asta mă gândesc la ceva oameni înguşti la minte de prin secolele trecute. 

Sunt o grămadă de religii, non-religii, secte şi culte în lumea asta. Mă gândeam că poate mă încadrez şi eu în una, fără să ştiu. Am renunţat în cele din urmă şi am trecut acolo, la chestionar, ,,ateism” – deşi chiar şi cuvântul ,,ateu” mă pune în situaţia de a mă caracteriza în funcţie şi raportat la ceva ce nu doar că nu mă reprezintă, dar îmi displace momentan. 

A-teism: vezi? – etichetare nu în funcţie de ceea ce tu eşti, ci în funcţie de ceea ce NU eşti. Viaţa ta se învârte şi eşti etichetat tot în funcţie de teismul tău, doar că tu eşti pe minus (suferi de ateism). 

p.s Odată depăşit obstacolul, am răspuns cu extrem de mare uşurinţă celor 200 de întrebări, care vizau chestiuni mult mai simple, ce ţin de comportamentul şi gândurile mele în anumite situaţii, mai ales că erau cu variante de răspuns. Floare la ureche, asta!