Daca mergi, mergi, daca stai, stai, dar indiferent ce ai face, nu ezita.

Sufletul(spiritul/personalitatea) se formeaza prin deprinderi si ajungi sa gandesti dupa cum traiesti.(Demostene)

       De pe la 17 ani, cu ceva vreme inainte de ziua mea, devin mai posac in sensul constructiv daca exista asa ceva, incepe retrospectiva a ceea ce am facut intre timp. Nu prea ma distrez de ziua mea, ma limitez la ceva bautura, la 1 pachet de tigari si la gandurile mele, de ceva vreme am si scuze, sunt tata, am familie, ce ati vrea sa fac?Analizez aproape tot, revad toate situatiile, intregi scene, retraiesc emotiile, sunt atent la detalii, imi studiez actiunile in minte, incerc sa ma cunosc mai bine, pentru ca timpul trece. Ca un regizor cu puteri magice, refac platoul de filmare, modific situatiile, raspunsurile, contextul, doar de dragul de a vedea unde ajunge actiunea, asa cateodata ajung sa fiu cel mai intelept din filmul meu, alteori fug, alteori lupt, alteori sunt invizibil.

     Nu stiu cat am invatat in toti anii astia dar un lucru imi pare foarte important:

Totdeauna sa ai grija de minte/stare de spirit sau cum vreti sa-i spuneti, nu lasati lumea sa va strice dispozitia/determinarea de a actiona intr-un fel sau altul. Lumea din jur nu face nimic de obicei si nu e obisnuita cu persoane determinate, care fac ceva, de multe ori le privesc ca pe niste anomalii, majoritatea sunt zombi cu convingeri impersonale gen shoping de relaxare.     

      Feriti-va de oamenii multumiti care se duc linistiti la munca in fiecare zi, ei traiesc in visul altcuiva.

     Orice realitate a fost intai un vis/o idee in mintea cuiva, intreaga lume e de fapt un fost vis al nostru al tuturor devenit realitate.

     Sunteti ceea ce sunteti acum, ca rezultat al deciziilor luate pe parcursul vietii voastre, ganditi-va cate din deciziile astea va apartin, in sensul de cate din deciziile luate sunt EXACT ce va doreati sa faceti? Cat de multe sunt doar compromisuri facute in umbra normelor etico/morale social-educationale? Ce va doreati cu adevarat sa faceti reflecta ce sunteti cu adevarat, in spatele omului social traiti voi.Cand ati fost cu adevarat fericiti ultima data, aci` vorbesc de bucuria aia copilareasca, aia pe care de abia mi-o mai aduc aminte.

     Sun Tzu zicea ca o batalie se castiga in minte, in afara campului de lupta si inainte de a incepe lupta. 

     E adevarat, e greu sa te cunosti pe tine insuti, dar si mai greu e dupa ce te-ai cunoscut, pentru ca trebuie sa traiesti cu tine. E un prag, ori traiesti cu tine asa cum esti, ori imbatrinesti si mori luptind cu limitele si slabiciunile din tine, ori fugi de ele toata viata si mori obosit.

*Asa e ca voi nu prea aveti slabiciuni sau daca aveti sunt mici, asa ca nu merita atentia? :)

*Asa e ca sunteti putin nemultumiti de ce sunteti acum, dar in linii mari e ok? :)

*Asa e ca e adevarat ca nu prea ati facut chiar ce ati vrut dar una peste alta unele decizii nu le regretati?Ba chiar sunteti gata sa sustineti ca daca situatiile s-ar repeta ati face la fel?:)

PS: Sa vorbesti e usor, sa faci e greu. Cand sa faci ceva devine usor, sa INTELEGI cu adevarat ce faci devine dificil !

Va multumesc pentru timpul acordat articolului.

Legenda: * nu inseamna nimic, luati-o asa cum a picat. :)