Pretul

"Valoarea oricarui lucru este data de cat este dispus cumparatorul sa plateasca." 

Publilius Syrus, sec.1 I.E.N

Destept nu? M-as fi asteptat sa fie o chestie zisa de un mare economist nu de un Roman cu o suta de ani inainte de Cristos.

Lasand istoria la o parte, acest lucru a devenit atat de incetatenit incat rareori se mai gandeste cineva la cat valoreaza de fapt ceva. Unii zic ca lucrurile nu au o valoare a lor! Tind sa-i cred, cu un dram de scepticism. Majoritatea care zic asta nu traiesc in padure mancand radacini asa cum ar putea dicta aceasta filosofie. Si, probabil, nici nu si-au dedicat viata incercarii de a face sex cu Angelina Jolie, sau care o fi cea mai scumpa bucata de carne anul asta.

Existenta unui pret pe orice ne invata totusi ca evaluarea noastra asupra valorii unui lucru este egala cu zero. Cine decide cu adevarat valoare unui lucru este, se pare, turma de dobitoci denumita majoriate, sau elita adevaratilor bogati. La prima vedere te-ai gandi ca un lucru la care lucreaza sute de cercetatori si ingineri, mii de muncitori si roboti industriali, plus o monstrozitate de masina de marketing, vanzari si mite, ar trebui sa fie mai scumpa decat o pereche de pantaloni de exemplu. Cu toatea asta nimeni nu clipeste cand isi baga telefonul de 2 milioane in buzunarul pantalonilor de 3 milioane.

Poate unii se gandesc ca nevasta lor este frumoasa. Fals! Frumusetea ei este data de cine plateste mai mult. Altii fac spume la gura aparand libertatea, sau democratia, sau alte concepte abstracte, cand valoarea lor este data de cat sunt dispuse masele si elita sa dea pentru ele. Economic vorbind, poti avea libertate chiar daca esti inconjurat de Rusia de exemplu. Tot ce trebuie sa faci este sa le dai suficienti bani ca sa te lase sa fii liber. Asta este pretul libertatii! Nimeni n-a zis ca e gratis, dar unii se asteptau sa fie platita cu sange si lupta, lucru care nu este necesar. Si mai este si interpretarea antica, depasita, care nu echivala libertatea cu platirea unui tribut, ci din contra.

Mai sunt niste mici ciudatenii la oranduirea asta. De exemplu, sa zicem ca iti place o femeie (sau un barbat), pe care nu da nimeni nici un ban. E singura si naspa dar tie iti place. Si tu zici: "Pentru femeia asta eu dau 1 milion". Tocmai i-ai ridicat pretul de la 0 la 1 milion. Ori un lucru de 1 milion o sa fie dorit si de altii. Care pentru a-l obtine o sa dea si ei inca 1 milion. Si tot asa pana nu iti mai poti permite. Tocmai ai transformat o naspeta, care iti placea, in Angelina Jolie.

Concluzia este clara, femeile trebuie abordate intr-un mod inteligent si economic:

"Fa! Nimeni nu da doi bani pe tine! Nici eu nu dau doi bani de tine! Daca vrei sa ne-o tragem bine, daca nu dispari d-aci. Nevaloroaso!"