Pe principiul "Capul lui Motoc vrem !" sau era "Daca voi nu ma vreti eu va vreau"? in fine, va prezint un articol de la Subsemnata.ro
Îmi plac dezbaterile de mor. Conversaţiile alea lungi, interminabile şi întortocheate despre subiecte complexe precum pilitul unghiilor, creşterea copiilor şi… io ştiu, ştergerea prafului, bunăoară! Da-mi plac atunci când opiniile interlocutorilor sunt diametral opuse sau cel puţin diferite. Că asta-nţeleg eu că-nseamnă o dezbatere straşnică – o conversaţie care se termină cu (ah, da-le-n stremeleag de diacritice, n-am timp) tipete, urlete, invinuiri, dramatisme si, eventual, un “ia mai du-te-n pastele ma-tii” itit din gura cine stie carui combatant. Dar m-am gasit de multe ori in situatia in care dezbaterea la care, chipurile, participam sa nu fie chiar… dezbatere.
Vi s-a-ntamplat vreodata sa va expuneti punctul de vedere vizavi de un subiect oarecare si imediat dupa sa vina unu’ cu aer de smecher basit, cu intelectualisme de duzina si idei pe care crede ca si le-a dezvoltat singur de-a lungul vietii, desi i-au fost plantate in creier in mod constant de catre marile rahaturi mediatice, sa vina, zic, de te miri unde, si sa-ti zica “baaaa nu! EU cred ca…”?
