Un ciob de lume

    
       Daca pleci de la Despicatura(Drubeta) spre Tibiscus(Timisoara) o sa lasi in urma Portile de Fier, iar la Dierna(Orsova) urmaresti Zeul Fluviilor(Danubius) spre munte, pina sa ajungi la Cazane te afli deja pe locuri unde cuvintele se opresc in ochi si lasa imaginile sa-ti sopteasca despre vietile oamenilor de mult trecuti.

      Cand sufla Cosova, peste apa, prin defileul Dunarii, mai jos de Coronini, Stanca Babacai incepe sa-si urle durerea cu suieraturi ce taie aerul pina departe.
      Mai sus in amonte, Istru iti arata ca nu a trecut degeaba peste atatea civilizatii si sculpteaza dantele in stanca pe ambele parti, iar daca treci cu privirea peste dintii pietrei ce par sa muste din cer, simti ca din intunericul gurilor de pesteri te priveste necunoscutul si de pe maluri te fixeaza Istoria nescrisa.

    

      Din apa la un moment dat strapung cele 3 turnuri de piatra de la Tri-Cule, cetate presupusa a fi construita in secolul 14-15, dar printre daramaturi au fost gasite caramizi romane cu stampila DRP Dierna, probabil refolosite.

      Tabula Traiana aminteste de armata plecata pe data de 25 martie anul 101 din Roma si de romanii care au sapat drum in stanca si au construit Podul de peste Danubius, din care a mai ramas un stalp incapatanat inca marturie .

  





        La Schela Cladovei cele 65 de morminte vechi de 7000 de ani, Homo Sapiens descoperit aici cu varsta de 8000 de ani si vestigiile arheologice datate cu o vechime de 8750 de ani, ne leaga de fratii nostri sarbi si de constructiile lor, din aceeasi perioada, cu geometrie complicata ce are la baza triunghiul echilateral, unghiuri de fix 60 de grade, casele vechi de 9000 de ani de la Lepensky Vir.

          Insula Cyuranius mentionata de Herodot, cunoscuta de noi sub denumirea de Ada Kaleh, se afla in linistea adincurilor lui Danubius cu tot cu povestea ei, scufundata odata cu constructia moderna a barajului.
          Bunica obisnuia sa-mi povesteasca de gradinile de trandafir, de tunelele slab luminate,de braga rece care iti potolea setea, de rahatul turcesc cu cacao si nuca prajita, de halvita, de baclavalele cu miere, de banane cu ciocolata, de smochine uscate cu drag si de bastoanele de caramel ars, de care ea isi amintea si pentru care indura frica trecerii cu barca peste Dunare.

  



           Pe drum, aproape de Mraconia dai de Decebal, care inca urmareste trupele romane de dincolo de Istru cu ochii lui de piatra.



    




         Peste tot si peste toate, Dunarea curge nemuritoare, cu umbrele apelor refuzand sa oglindeasca Raiul si cerul schimbator al vremurilor noastre, ea stie ca...si iarasi tace si iar isi incrunta valurile spre Delta pina in linistea Marii Negre.