Etichete

Am evoluat noi intr-un exces de culturism mintal reusind sa dezvoltam un singur organ in dauna celorlalte: creierul. Asa am ajuns sa ne nastem niste mici viermi neajutorati si sa crestem, invatand, la statutul de pradatori desavarsiti, varf de lant trofic. Invatatul presupune existenta unei clasificari clare a situatiilor si lucrurilor.

"- Ce invatam azi copii?

- Legea lui Newton."

Am luat un fenomen din natura si i-am lipit o eticheta. Memoria noastra este un muzeu imens cu exponate clasificate superficial dupa categorii si etichetate corespunzator. Nu am "o bucata dreptunghiulara de lemn lacuit cu doua balamale metalice unse cu un lubrifiant derivat din petrol si cu un maner care actioneaza un sistem de inchidere bazat pe parghii si arcuri", am o "usa". Nu poti sa inveti pe cineva sa faca o usa inainte sa ii pui acesteia o eticheta care are acelasi sens pentru amandoi. Situatiile care nu le intelegem sunt uitate, pentru ca sunt inutile, sunt haos, n-au sens, n-au o eticheta, n-avem ce invata din ele si nu le putem comunica.

Oamenii mai simpli au un sistem de etichetare mai simplu, etichetele ajung sa fie singurul lucru semnificativ. Ele nu sunt alipite cum ar fi mai corect, probabil din lipsa capacitatii intelectuale sau poate lipsa de interes. Oamenii din jur sunt "smecheri", "fraieri", "tocilari", "betivani", "tigani". Pe asta se bazeaza si publicitatea: "ieftin", "bun", "gustos", "natural" si pe asta mizeaza si politica cand vorbeste de "teroristi", "comunisti", "gherile", "eroi", "dictatori".

E foarte usor sa pierzi complexitatea unui obiect sau situatii in spatele unei etichete. Etichetele de-a lungul timpului au avut un rol determinant in succesul unui concept. Preferati sa sustineti "razboiul impotriva drogurilor" sau "trimiterea de trupe inarmate in statele din America Latina care vor costa cateva miliarde pe an"?  

Sau un subiect drag mie, "jocurile pe calculator"! Aceasta eticheta nefericita a dus la estomparea diferentei dintre jucatul cu putza in tarana si construirea unui imperiu prin alocarea cu grija a resurselor economice, umane si politice. Zice tata: "iar te joci!" Si datorita etichetei nu are absolut nici o curiozitate sa exploreze o forma de distractie/arta/educatie care nu se compara cu nimic inventat pana acum. 

Alt exemplu nefericit sunt benzile desenate, numite neinspirat de americani "comics" lucru care le-a impins in nisa jucariilor pentru copii, si a facut o capodopera ca Sin City sa dispara subit pe o piata care nu intelegea ce poate oferi acest mediu artistic.

Cea mai uzuala eticheta e pana la urma banul. Iei un obiect cu o valoare intrinseca, sau nu, si il etichetezi: 10 lei. Iei un tabu si ai pui o eticheta: "Ai face sex cu mine pentru un milion de dolari?". Un lucru cu o valoare pur sentimentala are acum un pret, poate fi evaluat si comparat. Brusc o paine si o cutie de cuie sunt acelasi lucru, prin simpla etichetare. O cutie de vitamine este mai "scumpa" decat alta. Pe care o cumpar? Pe aia care contine 1,9 mg de "Vitamina B1" sau pe aia care contine cu 0,1 mg mai mult Crom?

Inchei aici balaceala mea in filosofie de frica sa nu apara cineva care chiar a studiat lucrurile astea :) Sper ca nu v-am plictisit!

P.S. Nu, nu am un milion de dolari.