Milogul S.R.L.(Milogul și Restul Lumii)-Teatru milofonic în patru acte

 postare scrisă  şi publicată pe Şoseta cu poveşti

 autori vinovaţi de acest fapt:  MiţaBiciclista alias Zefira şi Şoseta . 
Orice asemănare cu personajele cunoscute nu este deloc întâmplătoare!

Actul unu

Sala centrală a Căminului Cultural dintr-un blog ciudat, de neuitat și aplaudat de toată lumea în mod organizat. În mijloc, o masă dreptunghiulară acoperită cu o muşama roşie aşezată cu unul din colţuri atârnând pe lungimea mesei. Tanti Lafi, pardon La Fee, eșărfată îngrijit, țopăie cu o seceră (încă plină de țărână de la câmp) într-o mână şi ciocanul în alta. După ce le așeză pe mușama își trosni una în frunte: uitase spicele de grâu. Iese din sală. Intră din nou aducând pe rând mai mulți tabureți, pe care îi așează la masă. A uitat iar spicele de grâu. Iese din sală. Intră din nou. De data asta zvelt, subţirică la trup, cu ochelari pe nas și părul prins în coc. Duce cu ea un top de hârtii din maculatură reciclată, câteva caiete de teză, un penar cu multe creioane cu guma roasă şi un toc cu cerneală roșie. Își trântește caietele în poală și-l deschide pe primul. Se enervează. Taie cu roșu tot. Nota 2. Al doilea – plagiat – nota 1. Se enervează și mai tare, le aruncă pe masă și iese din sală. Revine cu o tavă plină cu pahare şi o cană de sticlă plină cu apă de la robinet. Abia merge şi ţinându-şi greu echilibrul se îndreaptă către masă cu spaima de a nu vărsa cana cu apă. În spatele ei apare un bărbat tânăr şi înalt, îmbrăcat în costum, strâns încrăvătat, cu părul lins de vacă şi dat într-o parte. Bărbatul trece pe lângă ea, dar o înghiontește discret, iar La Fee scapă tava cu pahare, stropindu-l pe încrăvătat.

Raiul este în dreapta

Am stat şi am citit de câteva ori postul de ieri scris de Milogul reflectând la mesajul ce răzbate din spatele rândurilor,  apoi sunt momente în care chiar mă gândesc de zece ori înainte de a spune ceva şi nu neapărat de teama ridicolului sau a naivităţii ideilor proprii, ci pentru că sunt situaţii în care se poate întâmpla să nu am nimic de spus.  

   Începusem totuşi să-mi scriu comentariul conştiincioasă şi atentă la idei când deodată mi-am dat seama că subiectul pe care l-a deschis Milogul este mult prea complex, iar eu fiind cam vorbăreaţă din fire, doar sunt olteancă, adică o condiţie sine qva non, nu mă pot rezuma de data asta la un comentariu.

În principiu (şi atenţie vă rog căci îmi voi alege cu grijă fiecare cuvânt) religiile sunt făcute pentru îndrumarea către o viaţă mai liniştită psihic a unei comunităţi.