Sa luam exemplul relatiilor amoroase, ca ala cu serviciul chiar mi-e sila de el. Treci prin niste relatii, sa zicem 5-10, si dai de tot felul de oameni, ai tot felul de dezamagiri, pornite din tot felul de motive, de la oamenii care te inseala sau te abuzeaza, la aia care se dovedesc extrem de prosti, sau au o problema cu igiena, sau... cred ca exemplele depind de la caz la caz si sunt nenumarate.
Tendinta naturala de adaptare e sa inveti din experienta si sa iei masuri. Cea mai standard masura e aia de a scade pretentiile: "Da ma, m-a inselat o data, gaseste tu una care sa nu calce stramb macar o data!", sau "Asa sunt barbatii (sau femeile), din cand in cand au nevoie sa mai flirteze cu lumea", sau "Fata asta e cam urata si n-o iubesc, dar macar are grija de copil", sau "Nevasta-mea e cam proasta, dar oricum femeile sunt mai proaste!"
Sa o luam invers, ai ceva de facut, in orice domeniu, de cate ori faci mai mult decat e nevoie? Ai de facut curat in casa, si faci, nu zice nimeni, dar te cam saturi la un moment dat si nu speli toate geamurile. Ai de facut o piulita la servici, ca cititorii nostrii sunt in majoritate strungari ;), si trebuie sa o faci azi, si a iesit bine, dar daca ai face-o pentru tine ai mai pili la ea doua ore...
Sa le legam pe cele doua, iti zice pritena/prietenul: "Da, stiu, orice om mai calca stramb cateodata!". Lasand la o parte ca cei ce zic asta nu zic ei asa de prosti de cele mai multe ori, dar ala e alt subiect! (Si cu totul alt subiect ar fi ala cu femeile care se vaita ca sunt proaste! Surprinzator dar chiar e adevarat de cele mai multe ori.) De ce i-ai fi fidel unei astfel de persoane? Nu e un efort nejustificat? De ce sa ratezi pasarica aia apetisanta de la servici, sau aia care te serveste la terasa, cand efortul tau nu e apreciat? Acum serios, te dai de ceasul mortii sa o refuzi pe bunaciune desi ai calari-o pana dimineata* (*fiecare dupa posibilitati), cand pe nevasta-ta o intereseaza sa faci baie copilului in fiecare seara!? Adica orice om are un anumit nivel de energie pe care il poate consuma, si ala e dat de ce ai mancat saptamana respectiva, la ce sa te ostenesti sa-i faci o scrumiera din marmura prietenei tale cand ea vrea un poster cu Justin Bieber?
S-a prins cineva unde vreau sa ajung?
Sunt mai grea de cap si voi da vina pe lipsa somnului, evident :)
RăspundețiȘtergereSugerezi ca nu are rost sa incercam, sa ne dam tot sufletul pentru a ne ridica la niste standarde... inexistente, practic ? Dar asta nu inseamna ca intram (bine, oricum societatea e intrata deja) intr-un cerc vicios si ajutam teribil la micsorarea standardelor, in general ?
Dex, nu stiu altii cum sunt, dar in ceea ce priveste relatiile interpersonale (as zice si doar amoroase, dar mini-relatii de 1-3 luni, pe la varste adolescentine nu stiu daca se pun), eu mi-am ridicat standardele. Tocmai pentru ca nu mi-a convenit ca nu stiu care neghiob sa se comporte intr-un anumit fel, am evitat sa stau in preajma persoanelor ce manifesta aceleasi sindromuri nedorite.
Iar fidelitatea asta e supraestimata (? overrated, adica), dar asta e un alt subiect :)
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereN-ai priceput nimic! Urmatorul!
Ce voiam sa zic e ca de cele mai multe ori ne ridicam fix pana la standardele impuse. Ca revers al medaliei, in momentul in care ai scazut standardele este absurd sa te oftici ca cineva nu se ridica peste ele.
RăspundețiȘtergereEu! Eu!
RăspundețiȘtergereMiscorarea standardelor o fi o latura a adaptarii, dar sa stii ca intra in condradictie cu toleranta la stimuli, oarecum. Actiunea constanta a mediului ne face ,,nesimtiti" la anumiti stimuli, si avem nevoie de o cantitate tot mai mare de ,,ceva", pentru a simti o diferenta. Ca la droguri, da, da. Si atunci, ma intreb eu, de ce in cele mai multe cazuri, castiga micsorarea standardelor si nu consecintele tolerantei la stimuli ?
Cred ca nu scad standardele. Poti sa iti stabilesti ce standarde vrei.Important este ca obiectivele tale sa nu intre in contradictie cu legi, norme, reguli. In acest caz, nu iei ce vrei, ci ce se cuvine!
RăspundețiȘtergere@Colorbliss
RăspundețiȘtergereEu nu vad cum intra in contradictie cu toleranta la stimuli, te inseala nevasta de 15 ori, si desi inainte iti pasa la un moment dat nu-ti mai pasa. Ai avut un standard de fidelitate (nu zic ca e bun sau rau, e doar un exemplu) si ai renuntat la el.
E valabil si cazul in care dupa ce iti iei bataie vreo 2 ani iti gasesti numai barbati care sa te bata, ca incepe sa-ti placa :)
@La Fee
RăspundețiȘtergerePoate esti tu cazul fericit care nu a scazut nici un standard!
Yeah, right!
@Dex
RăspundețiȘtergereA fost un moment in viata mea cand as fi vrut sa calc in picioare standardele. Toate! Dar mi-a fost teama. Nu pentru mine, cat pentru cei implicati. Am facut aproape ce se cuvine.
Asa, bun, acum sunt si mai epuizata. Sa vedem ce mai incalceste sistemul meu cognitiv :D
RăspundețiȘtergere@Doxatul Dex
Da, uite, exemplul dat de tine dovedeste ca nu ar intra in contradictie. Cred ca eu ma gandeam la aspecte pozitive, de aici directiile diferite. Daca iubitul/iubita ti-a adus flori zilnic, timp de cinci ani, la un moment dat asta nu mai e suficient pentru a-ti starni vreo reactie. Comportamentul lui a determinat niste asteptari mai mari, niste standarde mai ridicate. Cred ca la asta ma gandeam :)
O sa comentez si la subiect mai tarziu :)) Promit ca incerc!
Evenimentele si intamplarile vietii unui individ sunt determinate in primul rand de educatia pe care a dobandit-o in familie, apoi in scoala ori in celelalte interactiuni cu lumea. Noi avem nenorocul de a trai intr-o lume in care si sentimentele sunt privite ca un bun de larg consum. Unii vor sa aiba cat mai mult, indiferent de suferinta pe care o provoaca celor din jur.Cand omul e needucat isi traieste viata la nivelul instinctelor si se comporta ca la o perpetua lectie de suprevietuire in campul tactic unde nu conteaza decat propria existenta.
RăspundețiȘtergere@La Fee
RăspundețiȘtergereInteresant ceea ce zici, probabil ca o anumita educatie intr-adevar ar elimina problema asta. Chiar interesant, o sa ma gandesc mai adanc la treaba asta.
Ia sa ma consult cu mama sa vad de ce nu mi-a dat o educatie corespunzatoare :).
@Dex
RăspundețiȘtergereSi tu, si eu, si altii ca noi suntem bine educati. Din pacate interactionam cu multa insensibila,fara scrupule,fara caracter.
Justificare gramaticala: cand conjunctia "si" precede fiecare termen al unei enumeratii, atunci termenii acesteia vor fi izolati prin virgula.
RăspundețiȘtergereEx.: si eu, si tu, si altii.
Atentie la verbele de conjugarea a II-a: a scadea, a placea, a aparea.
RăspundețiȘtergereRegulile sunt pentru cei mai mici dintre vizitatorii si cititorii blogului! :)
RăspundețiȘtergereDoxatule. Mă faci să cred că te prefer cu răţuşca în baie decât să te văd aşa chitros :D
RăspundețiȘtergereSă vă spun lume ce-a făcut azi noapte Dexul. A întrat peste mine în blog şi m-a acuzat de nepăsare faţă de palestinieni, şi adicătelea în loc să-mi pese de nefericiţii ăia, eu ascult muzică.
Acuma, am vrut numai să-l trag de urechi, pentru simplul fapt că şi dacă mi-ar păsa, asta nu m-ar opri de la ascultatul unei piese muzicale bune, din simplul motiv, al naibii de egoist, că dacă unora le e rău trebuie neapărat să-mi fie şi mie? Lucru cu care sunt total împotrivă. Buuuun.
Dar să revin acuma la subiectul zilei.
Io, adică io Zefira cunoscută şi sub numele de Miţa Biciclista, recunosc cu mâna pe inimă şi mă jur şi pe roşu dacă vreţi(stai să văd ce culoare au chiloţeii azi) că mereu mi-am crescut standardele. Desigur că nu am să aduc în discuţie faptul că odată cu vârsta acceptarea, dar mai ales, cunoaşterea şi a altor poziţii decât cea a misionarului a dus la evoluţie a proprie-mi vieţi ci am să vă spun că de-a lungul timpului fiecare nouă şcoală pe care am absolvit-o a fost mai buna decât prima, fiecare nou job a fost mai bănos decât cel anterior.
Nu ştiu dacă a fost noroc sau faptul că sunt fată deşteaptă, ci aşa s-a întâmplat. Dar asta nu mă situează nici mai presus nici mai prejos faţă de alţii, ci doar, hai să zicem, mai bine poziţionată social. Iar în ce priveşte relaţiile de prietenie, ce oferi atâta primeşti, şi acesta e un fapt!
Eu sunt mai superficiala. Nu voi scadea niciodata urmatoarele standarde:
RăspundețiȘtergere-Dimensiunile mele fizice;
-Calitatea bijuteriilor mele;
Celelalte deriva din cele doua!
@zefira
RăspundețiȘtergereNu m-am luat asa gratuit de tine, din toate melodiile ai gasit tocmai orchestra lu' peste din Israel. In general asocierea de imagini placute cu Israelul se face pe bani si mi-a parut rau sa faci tu munca voluntara.
@zefira
RăspundețiȘtergereApropo de joburi platite din ce in ce mai bine nu e nimic anormal, asa se "evalueaza" lumea la corporatie, dupa vechime, nu conteaza ca esti batut in cap, daca ai fost loial 10 ani creste salariul. Mai greu cand ai deja 30 de ani acolo si incepi sa-i costi bani....
@La Fee
RăspundețiȘtergereE bine ca nu scazi dimensiunile? Sau doar iti place mancarea? ;)
@Dex
RăspundețiȘtergereNu scad standardele in privinta dimensiunilor.
Inaltime:1,68
Masa: 56kg, cel mult 58;
Da, imi place mancarea, dar mancarea mea nu ingrasa.
Eu când am spus schimbare de job, m-am referit la schimbare în sens de tot:domeniu, firmă, adresă, director, angajaţi, etc. Adică luatul hăţurilor în mâini atunci când am considerat că e cazul. Iar obiceiul de a mă căina de una singură precum ţăranca cu doniţa de lapte, nu mi-a surâs niciodată.
RăspundețiȘtergereFaptul că am ales o orchestră din Israel, s-a bazat pe calitatea sunetului şi nu pe originea virtuozilor. A face astfel de asocieri în artă. mi se pare rasism pur. :D Sorry, dar te-ai faultat singur aici.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere@zefira
RăspundețiȘtergereInteresant.
Ai un stat facut pe pamantul altora, bazat pe rasism (nu accepta decat evrei), care tocmai a omorat vreo 13 demonstranti neinarmati. Mai exact au fost impuscati de armata.
Daca eu consider ca orice reclama gratuita facuta acestui stat sau locuitorilor sai, e un accept (si probabil chiar un ban) dat pentru asuprirea si omorarea unor oameni, sunt rasist?
Atunci merci de compliment. Da, sunt.
Ce legătură arta cu faptul de a te fi născut evreu? Sau palestinian? Sau român? Sau ţigan?
RăspundețiȘtergereHa?!
Să nu-l mai ascult niciodată pe Mendhelsson Bartholdy fiindcă-i evreu? Să îi ardem toate teoriile lui Einstein fiindcă-i evreu?
Când o să învăţăm să nu mai condamnăm un popor întreg pentru faptele altora? Palestinienii sunt fără de prihană? Am uitat oare de holocaust?
Am uitat oare de soldaţii nazişti care împuşcau copii evrei prea micuţi ca să-ţi poarte de grijă sub ochii mamelor lor atunci când îi mânau ca pe vite către lagărele de muncă?
După moda asta, trebuie să plătesc şi eu pentru vina de a mă fi născut în aceeaşi ţară cu Mailat?
Ai spus:"Daca eu consider ca orice reclama gratuita facuta acestui stat sau locuitorilor sai, e un accept (si probabil chiar un ban) dat pentru asuprirea si omorarea unor oameni, sunt rasist?
Atunci merci de compliment. Da, sunt."
Ce trebuie să înţeleg de aici? Că faptul că am ales să pun o bucată muzicală interpretată(corect interpretată, părerea mea) de un ansamblu evreiesc, automat mă etichetează în grupul celor care dau bani pentru cei care ucid?
Să-ţi aduc aminte că faci parte dintr-un popor în care 8% sunt rromi? Cât de sigur eşti de originile tale? Alea cele mai adânci, dincolo de străbunici.
@zefira
RăspundețiȘtergereEu am facut doar o observatie, tu ai sarit cu acuzatiile de rasism.
Una peste alta ce au palestinienii cu holocaustul? Tot vad tendinta asta de a sari de la orice la holocaust. Dupa ce logica ciudata palestinienii trebuie sa plateasca pentru ce au facut nemtii?
Asa, si pana la urma care e ideea? Ca tie ti se pare ok ca un om sa nu fie blamat pentru ca locuieste intr-o tara cara practica apartheid-ul? Mie mi se pare normal sa il blamez.
Oricum, nu te acuz de nimic, doar mentionam niste lucruri, imi inchipui ca n-ai ales bucata aia pe criterii etnice.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePăi nu de asta e vorba, doar că nu mi se pare corect, etic, sau cum vrei să blamăm oameni nevinovaţi doar pentru că se trag dintr-un neam neplăcut de mult prea mulţi. Nu am nimic nici cu palestinienii şi nici cu evreii. Sunt doar nişte nefericiţi care nu-şi găsesc locul în lume, iar neînţelegerile lor sunt alimentate de cu totul şi cu totul alte interese care, bazându-se pe fanatismul religios de care dau dovadă ambele popoare, alimentează aceste interese. Părerea mea! Mi se pare firesc să "sar în sus" căci am preluat ca pe un afront personal comentariul făcut la postul meu despre muzică. Aparte că era off-topic, a fost un atac direct lipsit de sens. O dovadă că nu mă cunoşti. Sâmbăta mi-o rezerv muzicii, nu pentru că nu aş asculta muzică zilnic, ci pentru că acord o atenţie specială unui anumit gen de muzică. Oricum, arta nu trebuie să se izbească nici de fanatism religios, nici de frontiere politice. când cântă muzica ar trebui să tăcem. Iar eu, o oarecare insignifiantă fărâmă de suflet, în această mare de oameni cu frustrări sau nu, nu tensionez şi nici nu detensionez cu nimic crizele palestinienilor sau ale evreilor. Am adus holocaustul în discuţie pentru că este într-adevăr o dramă teribilă şi un coşmar oribil pe care unii l-au trăti doar pentru simplul motiv de a se fi născut evrei, aşa cum şi mulţi copii au trebuit să plătească pentru faptele părinţilor lor nazişti, deşi acei copii nu aveau decât vina de a se fi născut din asemenea părinţi. Mesajul meu era altul, dacă erai atent. Nu suntem vinovaţi pentru ceea ce ne naştem, căci nu alegem noi să ne naştem, dar suntem vinovaţi dacă îi judecăm pe unii pentru faptele altora. Şi nu uita, dragă Dex, cred că un jude american a spus asta:" Mai bine lăsăm 10 criminali în libertate, decât să condamnăm la moarte un om nevinovat"
RăspundețiȘtergereRasismul este o carenţă în modul de a iubii oamenii şi lumea în general.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere@zefira
RăspundețiȘtergereIar eu am comentat cum am comentat pentru ca am dat de postul tau despre cat de minunata e primavara, intarit de melodia Filarmonicii din Israel, dupa ce tocmai aflasem despre mortile unor oameni nevinovati de care nu zicea nimeni nimic. Reactia nu a fost la adresa ta ci la ciudatenia situatiei de a te bucura pe primavara alaruri de niste evrei Israelieni cand niste mame imi splang copiii ucisi de Israel.