- Regula de aur: cu cât legendele promovate drept adevăr sunt mai incredibile, cu atât credinţa în ele va fi mai mare.
- Paradox: cu cât actul credinţei este mai dificil, cu atât mai mare va fi satisfacţia când credinta reuşeşte să răpuna raţiunea.
- Când religia ta e în discutie, Natura işi incalca binevoitor ordinea, aşa că poti enumera linistit relatări ca: invieri, vindecări, animale vorbitoare, armăsari zburători, precipitaţii cu hrană, prezenţa unui om în mai multe locuri, nonsensuri matematice gen 1+1+1=1.
- Paradox: cu cât actul credinţei este mai dificil, cu atât mai mare va fi satisfacţia când credinta reuşeşte să răpuna raţiunea.
- Când religia ta e în discutie, Natura işi incalca binevoitor ordinea, aşa că poti enumera linistit relatări ca: invieri, vindecări, animale vorbitoare, armăsari zburători, precipitaţii cu hrană, prezenţa unui om în mai multe locuri, nonsensuri matematice gen 1+1+1=1.
- în paralel, e necesar să explici banalitati din prezent (venirea ploii, oprirea ploii, răsăritul soarelui, recolta, mici reuşite în viaţă, etc) ca fiind un efect imperativ al apartenenţei credinciosului la religie.
- Evenimente ceva mai rare, deci neobişnuite cum ar fi: o pata cu o forma specifică ce aduce vag aminte de un simbol religios, un eveniment rar dar care nu iese din marja de eroare statistică (remisia spontană a cancerelor) trebuie prezentate ca fiind pe picior de egalitate cu relatările extraordinare din trecut, ba chiar confirmă veridicitatea acestora din urmă.
- Credinciosul trebuie uluit mereu. dacă nu sunt la dispoziţie banalităţi pe care le poţi prezenta drept miracole atunci inventează, sau repetă-le pe cele inventate de alţii.
- Puncte în plus dacă worldview-ul e inspirat din legende străvechi, pline de contradicţii.
- Legendele străvechi trebuie să facă parte din nişte texte sfinte care sunt revelaţia directa a divinităţii.
- Textele sfinte nu trebuie sa fie consistente, doar să ofere exemple prin care să întăreasca regulile şi exceptiile propuse de religia ta. Pentru fiecare obiecţie pe care o poate avea credinciosul cu privire la un element din dogmă, cartea sfântă va conţine o pildă sau o relatare în care un personaj ce a avut respectivele dubii e ridiculizat, pus la punct sau îşî dă seama miraculos ca era orb sau păcălit de Cel Rau.
- Dacă credinciosul are impresia că un anumit text nu susţine o regula, se înşeală, sau e amăgit de cel Necurat.
- Contradicţiile din textele sfinte nu sunt dovada falsitaţii lor, de fapt nici nu sunt contradicţii. Sunt dovada că un înţeles mai profund se ascunde acolo.
- Evenimente ceva mai rare, deci neobişnuite cum ar fi: o pata cu o forma specifică ce aduce vag aminte de un simbol religios, un eveniment rar dar care nu iese din marja de eroare statistică (remisia spontană a cancerelor) trebuie prezentate ca fiind pe picior de egalitate cu relatările extraordinare din trecut, ba chiar confirmă veridicitatea acestora din urmă.
- Credinciosul trebuie uluit mereu. dacă nu sunt la dispoziţie banalităţi pe care le poţi prezenta drept miracole atunci inventează, sau repetă-le pe cele inventate de alţii.
- Puncte în plus dacă worldview-ul e inspirat din legende străvechi, pline de contradicţii.
- Legendele străvechi trebuie să facă parte din nişte texte sfinte care sunt revelaţia directa a divinităţii.
- Textele sfinte nu trebuie sa fie consistente, doar să ofere exemple prin care să întăreasca regulile şi exceptiile propuse de religia ta. Pentru fiecare obiecţie pe care o poate avea credinciosul cu privire la un element din dogmă, cartea sfântă va conţine o pildă sau o relatare în care un personaj ce a avut respectivele dubii e ridiculizat, pus la punct sau îşî dă seama miraculos ca era orb sau păcălit de Cel Rau.
- Dacă credinciosul are impresia că un anumit text nu susţine o regula, se înşeală, sau e amăgit de cel Necurat.
- Contradicţiile din textele sfinte nu sunt dovada falsitaţii lor, de fapt nici nu sunt contradicţii. Sunt dovada că un înţeles mai profund se ascunde acolo.
- Marian Sorin Botez
Sa stiti ca mi-a fost fracturat un deget de la un picior, nu de la o mana!
RăspundețiȘtergereM-a batut Dumnezeu ca m-am vrut zeita pentru o zi! Nu mai fac! Jur!
Ultima liniuta e tare grozava :))
RăspundețiȘtergereEu nici macar nu consider textele considerate sfinte niste falsitati, as vrea doar sa se renunte la ipocrizia sustinerii faptului ca ar fi de inspiratie divina. Sunt scrise de oameni, oamenii au perspective diferite si realitati diferite :)) , sunt supusi greselii etc. Oare Biserica nu isi da seama ca sustinand inspiratia divina, practic il faci pe Dumnezeu ilogic si prostut ?! Isi dau singuri cu firma in cap!
La Fee, nu am mai vazut pana acum vreo zana cu degetul fracturat :D Ar fi o premiera!
RăspundețiȘtergere@Colorbliss
RăspundețiȘtergereBa da, cand zanele pacatuiesc sunt pedepsite prin confiscarea puterilor.
Tocmai de aceea s-a pus cireasa pe tortul textelor relgioase:"Crede si nu cerceta!",pentru ca acest Deus Absconsis (din orice religie ar fi el) sa nu fie adeverit ca "ilogic si prostut".
"Religia" e un termen generic golit de sens in zilele noastre. Ceea ce numim "literatura religioasa" a venit la noi din illo tempore, mai intai pe cale orala, apoi pe cale scrisa.Pe acest drum, fiecare a adaugat sau a pierdut sensuri pe care le-a considerat importante sau nu, prin filtrarea subiectiva.
RăspundețiȘtergereDemult, demult "religie" insemna "initiere", acel"teleutai", adica "a face sa moara", dar nu in sens fizic, ci in sensul iesirii din profan (obisnuit), pe o poarta care dadea acces aiurea(poate in sacru) pentru a intra din nou. Asadar "religie" inseamna "initiere"("iesire" si "intrare").Aceasta trecere presupune o metamorfoza (o noua morfologie )de cele mai multe ori interioara. Astfel initiatul devine altceva decat a fost.Toate acestea se refera la o intelegere superioara a lumi si vietii.Ceea ce inseamna astazi religie a pierdut mult din semnificatiile originare.Sacrul si profanul convietuiesc in noi. Initierea inseamna sa le cunosti si sa le controlezi, apoi sa le armonizezi cu sacrul si profanul din ceilalti.
In noi traiesc toate "zeitatile". Cand interactionam, interactioneaza zeii din noi care ne pot plasa pe pozitii de armonie sau dizarmonie, in grade si nuante variabile.
Si ca sa dau un raspuns concret, absurditatea vine din degradarea unui adevar.