Despre chestii

Hai ca m-am reconectat la net. Ma straduiesc sa-mi pun basca de bloger de top si n-am nici o inspiratie. Ma gandesc ca asa se simtea si Picasso inainte sa mai scoata din burta una din mazgalelile alea de prost gust care se vand acum pe milioane.

Nu e distractiv? Unii dau milioane pe o vechitura "de firma" si altii traiesc de pe o zi pe alta. Altii se invart ca mine pe undeva pe la mijloc. La mijloc insemnand ca daca pun ban pe ban, stranepotii mei sau poate clonele lor criogenate o sa poata sa stranga juma de milion. Dar nu conteaza, am bani de bautura si bani de vise, limita e cerul.

Ma uitam azi, din intamplare, pe niste picturi de Rubens, cu celebrele fotomodele grase,  si am inceput sa inteleg cat de cat de ce femeile sunt iremediabil complexate. E nasol sa fii impinsa permanent sa te aliniezi la un standard dubios, mai mult sau mai putin arbitrar. Cateodata ma gandesc ca un caracter puternic ar putea sa-si bage picioarele in constrangerile astea sociale aberante, altadata ma gandesc ca e greu spre imposibil sa te speli complet de complexele induse de mediu. Ma rog, raul are si partile lui bune. Nu trebuie sa-ti bati capul cu tot felul de chestii cand stii ca un pic de regim si o oarecare usurinta la desfacutul picioarelor iti asigura viitorul.

In alte parti ale lumii, am aflat cu dezamagire ca Jimmy Wales, omul din spatele Wikipedia, pentru care aveam un respect imens, se indeletniceste cu tinutul de discursuri prin Israel. Pentru cei care nu urmaresc afacerea asta, se pregateste flotila 2, motiv pentru care, evident, Israelul arunca bani in stanga si-n dreapta in scopul de a-si mentine imaginea vestica, invitand tot felul de personalitati in minunata lor tarisoara fictiva. Sa speram ca de data asta nu mai omoara pe nimeni, desi slabe sanse. Asta imi demonstreaza inca o data capacitatea extraordinara a oamenilor de a selecta fix ceea ce le convine din principiile lor.

Mai aproape de casa, a mea, nu a voastra, m-am mutat intr-un apartament nou in cautarea unei oaze de liniste unde sa pot dormi. Vedeti ce standarde scazute am? Din pacate momentan lucrurile nu-mi par asa de imbucuratoare, ca nici aici nu e cine ce liniste. In aceste momente depresive ma suna tata, si zic si eu sa ma vait, ca de, cine sa ma mai ridice si pe mine? Dupa vaicareala mea, el zice: "Ce vrei ma, asa e la bloc!". Ii zic: "No shit, Sherlock! Bine ca mi-ai deschis ochii, ca eu 32 de ani am locuit in padure, habar n-aveam cum e la bloc. Merci de recomandare, o sa ma mut la bloc langa un poligon, daca tot nu e nici o diferenta.". Evident a iesit o monstruozitate de cearta. Intrebarea era: "de ce spun oamenii ineptii?". Si eu le spun, nu zic, si altii la fel, de unde izvoraste nevoia asta de a puncta chestii evidente? Ma rog, in cazul meu particular am impresia ca am fost conceput cu singurul scop de a avea ei pe cineva care sa le tolereze toate tampeniile la batranete.

Gata, ca ma lungesc. Morala e ca am revenit. Sper sa reveniti si voi pe aici. V-am pupat!