Dumnezeu, într-o-ncercare,
Construind la Rai o poartă,
Vru să fie lumea mare
Şi lui Adam dădu consoartă.
“Iată fiule, îi zise,
Dintr-o coastă ţi-am creat,
Nălucire ca din vise
Singur, eu nu te-am lăsat.”
“Vezi Adame că-i firavă,
Plăsmuită mai silfidă,
E femeie şi-i suavă,
EU ţi-o dau s-o ai în grijă.”
Dumnezeu stătu-n grădină,
Pe Adam să mi-L înveţe,
De femeie cum să ţină
Şi doar ea sa îl răsfeţe.
Mândru e Plăsmuitorul
De Adam şi a lui Evă,
Bucuros că omenirii
I-a creat acum o sevă.
Mândru se uita-n grădină,
Cum Adam, acum bărbat,
Vede-n Eva o regină
Ocrotind-o de păcat!
Şi cum viziunea-i gata,
Hotărâ c-aşa-i frumos,
La ceruri deschise poarta
Şi din Rai plecă pe jos.
Vaaaai! Ce teribil! Cum să spun?
Nici nu apucă Măiastrul
Să se aşterne-ntins la drum,
Că-n Rai începu dezastrul!
Că Adam uitându-şi firea,
Strugurii stropşind la vie,
În lichid pierdu menirea
Şi pe Eva de soţie.Iar femeia speriată,
Şarpelui ceru ca sfat,
De dihonia cea beată
Cum să simtă c-a scăpat!
Târâtura profitând,
De momentul de răspar,
Evei-sugeră în gând
Ca să muşte dintr-un măr!
Nu văzu sărmana fiinţă
Că şi şarpele-i bărbat.
Tremurând de neputinţă
Gura-i căzu în păcat!
Hm! Gustul însă de moment
Plin de zahăr şi savoare,
Îi deschise în mod strident
Ochii ei orbiţi de soare.
Coborându-şi brusc privirea
Se opri, uimită-n loc,
Nu ştia c-aşai menirea
Ca-ntre craci să-i crească-un smoc!
Şi fugind grăbită-acasă,
Ruşinată de opinii,
Ea, din frunze vru să-şi coasă,
O pereche de bikini.
Doar că se grăbea-n zadar,
Lui Adam nici că să-i pese,
El avea un mădular
Cu două coaie între fese!
Şi cum se uita mai bine,
La Adam între picioare,
O izbi un gând în sine:
“Cin’să fie acolo oare?”
Eva se uita zăludă,
Fiindcă mădularul gros,
Către ea privind a ciudă
Parcă-i şarpele sfătos!Vaaaai! Acuma a înţeles
Cine-a pus-o să greşească?
Că cei doi şi-au dat în ghes
Şi pe ea s-o îmbrobodească!
Începu, scoasă din fire
Tot ţipând să se agite,
Că făcu o gălăgie
Să mi-i scoată din sărite!
Dumnezeu, trezit în grabă
Auzind scandal în rai,
Ridicând din cot o barbă
Vru sa vadă unde-i bai.
Supărat însă, Măiastrul,
Că cei doi L-au deranjat,
Vru să-ncheie acum dezastrul
Şi din Rai i-a alungat.
EL tună , dregându-şi graiul
Privind către ei perplex:
“O să mai vedeti voi Raiul
Doar când o să faceti SEX”!
:))))
RăspundețiȘtergereNu stiu cum a vazut Dumnezeu lucrurile dar ma tot intreb daca a facut asa o treaba buna din coasta barbatului, El cum de a ramas celibatar? Si de ce a luat distanta de locul cu pricina, s-a dus in Rai, adica in cer, da nu in cerul asta de il vedem noi, haaat vreo 4-5 galaxii departare. :P
Dupa cum se vede sunt singurul om de pe Pamint care stie unde locuieste cetateanul spatial, "vreo 4-5 galaxii departare" din graba am divulgat locatia exacta. :)
RăspundețiȘtergerePoezii pe blog????? Pe vremea mea cine scria poezii i se taia capul!
RăspundețiȘtergere@Dex
RăspundețiȘtergereAsa e, i se taia capul, pentru studiu insa, sa intelegem si noi mecanismul . :D
@Doxatul Dex
RăspundețiȘtergereMie nu mi se poate tăia capul dintr-un motiv unic şi anume că nu am decât unul.:P
Aşa că nu ştiu cum să spun,
Dar am un cap destul de bun
Şi nu mă pot lipsi de el
Chiar dacă pare mititel.
Iar dacă mintea îmi dă ghes
Să scriu pamfletele în vers,
E numai ca să vă amuz:
Milogul să nu fie ursuz,
La Fee să fie încântată
De-a fi găsit aici pe dată
În strofe cu măsură scurtă
Ideea unui joc sprinţar,
Deşi-s convinsă că-i precar.
Iar Colorbliss de va mai trece
Mă va-mbăta cu apă rece.
Să nu crezi dar că ai scăpat
Că nu ştii peste cine ai dat
Şi ori de câte ori vei scrie
Îţi comentez prin poezie! :D
@Milogul.SRL
RăspundețiȘtergereNu mai hrani trollul, ca uite, a mai scris o poezie.
Lasă Dexule că vine ea La Fee şi vezi tu! :P
RăspundețiȘtergere(Sper ca nu au legat-o copii iar de scaun :D )
Nu cred ca vreunu-ar indrazni de scaun sa ma lege
RăspundețiȘtergereEu sunt La Fee,cum bine stiti, ce toate le-ntelge!
Si toata ziua m-am gandit Zefira de-i femeie,
Caci inca nu am intalnit a "Facerii" odisee,
Mai crud cantata oarecand de-un demon sau de-un inger!
Deci te conjur,Zefiro,sa ne spui de esti fecioara aievea,
Sau cavaler ratacitor, vexat grozav de-o EVA!
Alexandrinii-s demodati, manaua e sublima,
RăspundețiȘtergereAs vrea cu totii sa-ncercati din cand in cand o rima,
Imi e usor ca sa revin la ritmuri de prin Shakespeare,
Caci Julieta-s pe-nserat si zana-n faptul zilei!
Pudoarea insa n-am pierdut si cand am dschis ochii,
In fata mea era Adam ca pruncu-n fata popii!
M-am rusinat si am fugit la scoala de satirii
Ce diminata-au decorat cu fructele ispitirii!
Bijuterii de cavaler ce-s domnilor mandrie,
Ramana-ascunse pe-acest blog! Asa mi-ar placea mie!
Vai de poetii mei,
RăspundețiȘtergereMi-au facut blogul gay!
Vai tu La Fee mă enervezi
RăspundețiȘtergerePăi io mi-s Mitzaa, nu mă vezi?
Credeam că mi-ai recunoscut
În comentariul meu ciufut
Când luai pe Dexul în balon
Stilul uşor şi cam bufon
Aşa cum zisei şi-n BlogVista
Zefira-i Mitzaa Biciclista! :P
P.S.
De-om scrie rime în reprize
Pe Dexu' îl băgăm în crize :D
Atunci, Zefiro, sa ne spui: esti Miza sau esti Altul,
RăspundețiȘtergereCa nu mai stiu ce sa mai cred si Dex acuza spaltul
Poemului ceam izvodit cand l-am vazut pe-Adam Priapul !
Dex, din cauza ta am scris gresit structura "ce-am"! Si eu nu sunt poeta!
RăspundețiȘtergereAsa da! Eiiii! Ce bine! Ma gandeam eu ca esti tu! Am fost cu penele si cu biciul la scoala! Mi-a stat bine!
RăspundețiȘtergereLi s-a facut frica de mine!
Retrag tot ce te deranjaza, dar mi-a placut sa ma joc de-a versurile! Si imi place foarte mult "Sa vie Bazarca"! Aici, ca si-n romanele lui Stahl, apar fiinte eterice, fragile, opuse "sufletelor tari" nietszscheene, dominatoare.
RăspundețiȘtergereEu am facut stenografie dupa sistemul introdus de tatal lui H.I.Stahl.
Cred ca "facerea" femeii din coasta lui Adam este o adaptare tarzie a mitului, dupa ce omenirea a iesit din matriarhat. Inclin sa cred ca la origine era vorba, de fapt, de "facerea" celor doi din coasta/ADN-ul lui Dumnezeu. Dupa ce barbatii au inceput a fie dominanti, au schimbat datele mitului cum le-a venit lor mai bine!
RăspundețiȘtergereUn aviator incercat in razboi, ajuns la rang de comandor(Col.),o gasete ca pe o buruiana la marginea drumului pe Igrid, o fiinta fragila de o frumuete stranie, ce ii aminteste comandorului de singura iubire avuta si pierduta, de altfel.In incercarea de a se regasi in iubire, dar si din dorinta de a-si elibera mintea de ororile razboiului,isi petrece serile cu vin si cu lautari.Titlul romanului este, de fapt, chemarea lautarului:"Sa vie Bazarca!"
RăspundețiȘtergereDixit!
RăspundețiȘtergereAm mancat litere! Chiar mi-era foame cand am venit de la scoala,asa foame, ca daca ma manca vreun lup, tot eu as fi fost cea satula!
RăspundețiȘtergere