Intamplator, sau nu, zilele astea mi-am adus aminte ce idei si ce ganduri si ce convingeri aveam inainte sa ma fac mare.
Mai in gluma mai in serios, eu vroiam sa fiu musafir cand o sa fiu mare, sa merg in vizite si sa maninc dulciuri, sa ma joc cu jucariile altora si sa beneficiez de alte privilegii ce decurg din aceasta meserie nobila. Musafir am ajuns, numai ca sunt un pic de musafir in viata mea, ce sa mai spun ca sunt si o gazda prost crescuta, cand vin in vizita pe la mine, eu nu sunt acasa, asa ca nu am reusit sa ma intalnesc deloc, deci nu stiu cine sunt.
De ceva vreme imi scartaie infiorator in cutia gandurilor o intrebare: de ce renuntam ? De ce renuntam sa facem ce vroiam sa facem cand o sa fim mari?
Dupa cum stim, tinerii sunt sclavii viselor, batranii servitorii regretelor.
Pentru cei care au varsta adecvata, NU renuntati niciodata la ideile pe care le aveti intre 16-22 de ani, sunt singurele care va pot lumina drumul si o sa va dea putere vectoriala in final. Nu dati nici un pas inapoi in lupta cu integrarea sociala, chiar daca mai cu noduri, societatea o sa va inghita cu tot cu visele voastre, nu faceti nici un compromis, lasati pe cei ce tin la voi sa faca asta in locul vostru.
Doamnelor si domnilor actori, din prima zi de viata sunteti pe scena, aici nu se filmeaza cu duble sau repetitii, totul e in direct, nu fiti preocupati de ce spune sau face alt actor, fiecare isi joaca rolul. Viata nu e o scena, viata e un amfiteatru imens, putini sunt actori, cei mai multi sunt spectatori.
Indrazniti, visati, aplicati ideile voastre, treceti peste esec, luati-o de la capat, totdeauna, fara frica, lasati morala si etica deoparte, lupta conteaza, nimic nu e adevarat, totul e posibil.
E viata voastra, acordati atentie acestui dar primit de la parintii vostrii, fiti liberi in gand si actiune, in timp ce voi actionati si traiti liberi, o lume intreaga o sa fie preocupata sa va judece, cine o sa aibe regrete la final?
Cortina va rog !
Asta inseamna ca ai trait si tu aceasi amaraciune pe care am trait-o si eu,si altii ca noi. Mi-e dor de o viata in care sa fiu eu insami! Oricum la sfarsit, retrospectiva de o clipa de dinaintea mortii ma va afecta doar pe mine nu si pe ceilalti.
RăspundețiȘtergereSpre deosebire de tine, mi-am fost o gazda si o confidenta de nadejde in mine insami!M-am alinat cum am stiut mai bine: adaugam un stop de mac in ceaiul gandurilor sa mai adorm din ele. Asa am devenit insomniaca! Sunt imuna la mac.
RăspundețiȘtergereMi-e asa de usor sa ma iau de urechi si mi-e asa de greu sa ma iau in brate!:D
Nu renuntam de bunavoie! Suntem siliti la abandonul de sine din cauza interactiunii cu celelalte roluri/personaje.Didascaliile piesei in care evoluam ne impun deciziile. Cu fiecare dimineata, asteptarea a ceea ce ne-am dorit devine tot mai lirica. Mie mi-a lipsit curajul. Nu de frica pentru mine, cat de frica sa nu ii ranesc pe ceilalti.
RăspundețiȘtergereIntr-un basm al lui Creanga, personajul feminin este numit "nemernica drumeatza", "struncinata fiinta". Asa ca narator au simplu spectator, lumea te judeca pentru orice fapta. Camus are dreptate ca in fiecare zi suntem tratati ca la judecata e apoi. Daca ai sti...
RăspundețiȘtergereMie îmi plac cei care reuşesc să fie mereu regizori :D Da' să nu confunzi meseria asta cu vreuna îngerească
RăspundețiȘtergereTu ai dreptate, Milogule! Indemnurile tale sunt de bun simt pentu toti, dar mai ales pentru cei care vin! " puterea vectoriala" imi amintete de rezultanta si de compunerea vectorilor. Da, priviti cu atentie regula paralelogramului!
RăspundețiȘtergereAdunarea vectorilor ; regula paralelogramului
Adunarea a doi vectori dupa regula paralelogramului :
Fie vectorii liberi a,b care apartin lui V si vectorul OA apartine vectorului a, vectorul OB apartine vectorului b. Construim paralelogramul de laturi OA, OB, OBCA. Vectorul c de reprezentant vectorul OC (care porneste din originea comuna) reprezinta prin definitie suma vectorilor a,b si scriem vect.c=vect.a+vect.b.
Regula prin care am obtinut vectorul suma se numeste regula paralelogramului.
Se arata usor ca definitia sumei este corecta, adica vectorul c nu depunde de alegerea punctului O.
Zefiraaa, ti-am dus lipsa! Eu nu am reusit sa fiu regizor, dar mi-ar placea sa distribui eu rolurile. M-as distribui in primul rand pe mine cu mi-ar fi ie mai drag.
RăspundețiȘtergereMilogule, esti un bun amfitrion.Pe mine m-ai lasat sa levitez, sa ma joc cu jucariile blogului, iar zilele trecute, mi-ai leganat sufletul obosit de tristetze. Cand nu te gasesti acasa, te astept la mine. Sigur e cea mai buna oferta!
RăspundețiȘtergere@zefira
RăspundețiȘtergereNu confund nimic, nu exista pe Pamint si pina la proba contrarie nici in cer nu exista vreun "regizor" si daca exista inseamna ca nu se descurca, il cam depaseste situatia. :D
@la fee
RăspundețiȘtergereMultumesc de invitatie, dupa ce ma intalnesc cu mine iti fac o vizita ca prea te lauzi. :)
...daca pozele-ar vorbi...poza ta din rama ti-ar sopti : Stii?!Nu esti ce-mi doream sa fii!!
RăspundețiȘtergere@stand
RăspundețiȘtergereDa merge si asa mai succint direct din coltu` blocului. :D
@ standdown
RăspundețiȘtergereTu ce vroiai sa fii? Ca eu am aruncat toate pozele cu rama. :D
Eu nu arunc pozele! Pozele ma ignora pe mine! Dar asta pentru ca nu sunt ce se asteapta pozele sa fiu!
RăspundețiȘtergereZanele sunt laudaroase? Nu, sunt bune amfitrioane. Cam zapacite si fastacite!
RăspundețiȘtergereVotre vie n'est pas du tout gachee! Elle change toujours la perspective!
RăspundețiȘtergereEu m-am sictirit, cred ca o sa inregistrez o salvare de la 15 ani si continui sa ma joc de acolo.
RăspundețiȘtergereEte, eu de aia ma cred zana! Asa am stabilit pe la 10 ani ca sunt! Incerc sa fiu prezenta in viata oamenilor,sa le fac daruri, sa ii consolez, sa ii ajut, dar, mai ales, sa ii iubesc fara sa stiu de ce sau pentru ce.
RăspundețiȘtergereHai mai bine recunoaşteţi că vreţi să fiţi asistenţi de regizor toţi, sau dacă nu, măcar directori de casting :D
RăspundețiȘtergereM-am mai gandit si iata ce puisor de idee a eclozat: poate ca poza in care ne privim e dezamagita de noi, dar va asigur ca exista undeva ochi care privesc poza noastra cu admiratie, devotament, incredere, iubire si asta ne da puterea de a merge mai departe. :D
RăspundețiȘtergereÎn cuvinte meştereşti,
RăspundețiȘtergereMintea parcă mi-o vrăjeşti.
Nu pot să nu îmi cobor
Ochii în infern, uşor,
Tu, Milogul, doar subjugi
Cu căldura, nu cu rugi.
Parca-am fi la carnaval
Măşti pe rând. E infernal!
Să rezist, deja-i povară
Platoşă îmi pun în doară.
Prefăcând din talie,
Că ridic o sabie!
Schimbarea perspectivei din care ne privim poza poate fi o solutie salvatoare! :D
RăspundețiȘtergereZefira, jura ca tu nu ai vrea sa fii regizor si sa dirijezi epicul vietii tale dupa bunul plac! Tocmai tu!
Si cine-ndrazneste
RăspundețiȘtergereSa-ti stea impotriva,
Suava sau crunta,
Asa cum te stim
Loveste-l,Zefiro,
Fara de mila,
Fa-l sa vorbeasca,
Altfel murim!
păi regizor nu se poate, fiindcă nu e decât unul singur, plus că soarta fiecăruia din noi depinde şi într-o foarte măsură de intervenţiile celorlalţi participanţi în jocul propriu. O adevărată filozofie, da' sef de casting se poate :D
RăspundețiȘtergereArmura mea-i zalog la altul,
RăspundețiȘtergereI-am dat-o sa o poarte el,
Crezand ca aparandu-l astfel,
Il voi scapa de-orice misel!
Si umblu doar cu o tiara
Din care-atarna un ciucurel
Baghheta mea-i in alta tara...
Nu pot macar sa-l vad nitel!
Vreau si eu un rol! Imi dai?
RăspundețiȘtergereLa Fee, eu zic să luăm blogul cu asalt, să-l cucerim şi pe băieţi să-i aruncăm în beciuri legaţi cu lanţuri şi cătuşe(hmmm, tentantă imagine) şi să ne folosim de ei după bunul plac.
RăspundețiȘtergereDar nu doar să îi ţinem în beci, ci chinuială bdsm-istă de-a binelea, de genul, toată noaptea în beciuri să se audă balade cântate de Michael Bolton, să le dăm de mâncare doar carne de peşte şi legume fierte stroăpite cu bere fără alcool servite de bucătărese grase îmbrăcate în lenjerii de la Victoria's Secret. Când vor să facă baie, camerele de băi să fie galbene cu negru, şamponul să aibe miros de gălbenele şi rostopască, iar halatele şi papucii să fie roz.
Să fie permanent îmbrăcaţi în uniforme mulate în culori ţipătoare şi cu desene cu ursuleţi care se joacă cu şoricei :D
Da, sa traiti! Am si infiintat cartierul general! Am doua batalioane de logistica: bostanei care se prefac in calesti, soricei care se fac in caluti,veverite, castori, pisici aristocrate si un soldatel de plumb. Sa stii ca nu chem printesele ca sunt sclifosite si nu ne sunt de folos daca trebuie sa le caram in spate. Am sa aduc tot ce trebuie de culoare roz. De la Victorita Secretoasa nu ma indur sa imprumut nimic ca le-am luat cu sarificii!
RăspundețiȘtergereEu zic sa nu ii legam ca vor deveni violenti! Sa ii lasam liberi, dar sa inchidem bine portile!Apoi ii vom pune sa joace niste roluri.Stiu eu care!
RăspundețiȘtergereZefira, mie nu imi teama ca pe mine m-au mai luat de urechi!
RăspundețiȘtergerePăi violenţi să fie zic! :D
RăspundețiȘtergerePai nu, ca nu ii vom putea prinde asa! Eu zic sa te transform in Mimoza, pregatesc un ceai de somnoroasa intr-o sticla de bere si te duci si il oferi baietilor. Apoi, dupa ce adorm, ii ducem in beciuri. Altfel va fi greu!
RăspundețiȘtergereneaaaa, mie imi place sa fiu Meduza :D
RăspundețiȘtergereNeaa, Meduza sunt eu! Tu tre sa fii frumusica!
RăspundețiȘtergereTu trebuie sa duci ceaiul! Daca il duc eu nu am succes, fiindca sunt concilianta. Pe drum am sa ma intreb de sa ii ducem in beci,da' ce ne-au facut, ei sunt draguti... si cand voi ajunge in fata usii lor, am sa le spun ca am vrut sa ii adorm dar ca nu pot.
RăspundețiȘtergereAh mi-ar fi placut sa fiu erou....Nu d'ala de bezi desenate ci unu adevarat. Sa pot schimba lucruri...sa pot face lucruri....
RăspundețiȘtergereUn erou? Sa stam cu frica in san pentru viata ta? Sa ma perpelesc de cate ori te vei lupta?
RăspundețiȘtergereFii Fat-Frumos! El nu pateste mai nimic, dar schimba lucruri, face lucruri...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=yWIB7IFbmrY
RăspundețiȘtergereO saptamana buna tuturor! Ne mai jucam si altadata de-a jucatul?
RăspundețiȘtergereOare ce vroiam sa fiu cand voi fi mare ? Profesoara, cantareata, luptatoare, supeeer-erou. Poate am fost cate un pic din fiecare pana acum :)
RăspundețiȘtergereLa 16 ani am visat cel mai mult, cel mai naiv si cel mai frumos!! Si visele se implinesc... sub o forma sau alta. Depinde si cum visam... si ce facem pentru a ne indeplini visele.
Frumoase sfaturile tale, Milogule!
Eu mi-am vazut visul cu ochii. Sunt profesoara. Uneori e greu, alteori e frumos. Azi a fost frumos! Cei mici m-au intampinat cu scrisorele de dor. Le-a fost dor de mine! EEE!De aceea imi place mai mult sa lucrez cu cei mici. Ei nu-si cenzureaza emotiile, sentimentele.
RăspundețiȘtergere@La Fee
RăspundețiȘtergereFiecare vis are si partile lui de cosmar, cand se lasa ceata, culorile se estompeaza si nu mai ai voce sa tipi. Dar, cum spunea Milogul, te ridici, treci mai departe, o iei de la capat :)
M-am bucurat tare mult sa aflu ca cei mici isi intampina o profesoara cu scrisorele de dor. Ce frumos!! Nu ma mai mir atunci ca inca ai puteri de zana, caci astfel de lucruri cred ca iti reaprind speranta!
Multumesc, Colorbliss! Daca ai sti de cate ori mi-am gasit salvarea in munca mea. Uneori e greu si imi spun ca nu mai pot, dar nu ma tine mult! Si nu intervine rutina, chiar daca materia e aceeasi, fiindca am mereu alti copii pentru care trebuie sa fiu ca noua! Da, ma reinnoiesc cu fiecare generatie! Azi m-au oblojit:care mi-a dat bomboane, care mi-a dat un servetel, au pus mana pe mine sa vada daca am febra. Si din asta ei invata ceva! Cand nu mai pot scot fluierul. Jur ca am un fluier!
RăspundețiȘtergerePS.Recunosc si ca nu ma iubesc chiar toti copiii! Cand iau o nota mica nu ma iubesc!
Colegii mei de cancelarie m-au rugat sa iau tot eu si la anul doua clase de a V-a. La a cinciulica sunt 5 ore pe saptamana, daca ai doua de aV-a inseamna 10 ore. Cei mai multi nu vor la a v-a fiindca e greu si obositor sa formezi deprinderi de lucru cu textul si cu gramatica limbii romane.
RăspundețiȘtergereFata de liceu, la clasele de gimnaziu scriu mult pe tabla. Le formez atfel deprinderea de a scrie frumos, ordonat,cu o disciplina a notitelor, iar eu la fiecare lectie inventez un desen de la care plec in demersul didactic. Au caiete frumoase la romana.
Altadata, cand un prof. era bolnav, isi lua un concediu medical, iar in locul li era chemat un pensionar care era platit pe statul de plata, la plata cu ora. Acum, dupa noua lege, nu mai poate fi platit si de aceea nu mai vine nimeni. Am mai apelat la foste eleve care sunt studente, dar nu pot face asta prea des si nu pot chema pe cineva prea fragil. E raspundere mare. Daca unul e neastamparat si pateste ceva, ma mananca tribunalele.
RăspundețiȘtergereDar maine voi sta acasaaa! HE.he,he!
RăspundețiȘtergere