Drumul 1

     Punctul de plecare era din fata liceului, toate locurile din autocar erau ocupate. Stateam in spatele autocarului sa putem asculta muzica de la un casetofon cu baterii marca International, sa bem si eventual sa aprindem o tigare, usile oricum nu se inchideau etans.
     Am ajuns aproape de Pietrele, de fapt mai aveam inca 1 ora de mers, conform semnului din fata noastra, dar pe jos, autocarul nu putea sa ajunga nici pe vreme buna pina sus, dar pe zapada. Eram un grup de 5 baieti an de BAC din acelasi liceu restul din licee diferite, nu prea ne cunosteam, rucsacii nostrii aveau aprox 30 de kg fiecare, mincare 25 %, haine 25 % si 50 % Rom si Vodka. Am inceput drumul de 1 ora cu zambetul pe buze, din cand in cand mai trageam cate un gat de rom ca nu inghetam si dupa vreo juma de ora de mers, surpriza. Zarim in fata noastra printre fulgii de zapada, cu ochii mijiti de la frig si bautura, un alt semn .
- Am ajuns! horcaie M printre dintii inclestati de bautura.

- E prea devreme, il contrazise N si tie iar ti-au dat prenandez amestecat cu rom de nu poti sa vorbesti cu toti dintii?
In spate, din directia lui L , se auzeau infundate de dupa fular, niste pufnete ce cu greu le puteai considera ras.
Eu, Milog fiind, ma rugam sa fie semnul de la cabana ca imi inghetasera mainile pe curelele de la rucsac, ca ma incapatinasem sa iau rucsacul de armata al Bunicului si avea curele de piele care strinse la maxim erau largi pentru umerii mei.
Ne-am apropiat, am dat zapada jos de pe el si ne-a inghetat zambetul pe buze la toti "Cabana Pietrele traseu 1 ora"
- Traseu 1 ora, dar nu pe jos, poate in cadere libera ca de cand urcam trebuia sa fim pe la jumatatea drumului, zise L in timp ce isi scutura minusile de zapada.
Se pare ca atat de priceputi eram ca am ajuns in acelasi loc de unde plecasem sau erau 2 semne, nici in zi de azi nu stiu care din cele doua e varianta corecta, cert e ca al doilea semn nu l-am mai vazut de atunci. Intr-un final drumul de 1 ora s-a dovedit a fi unul de aproape 3 ore facut pe viscol , dar nu a fost plictisitor, in grupul din autocar erau si fete, iar numarul persoanelor era de aproximativ 25.
Am luat cheia de la o casuta de lemn, unde aveam o soba dintr-o teracota carpita cu pamint pe ici pe colo, o singura camera cu 5 paturi, arata mai mult a refugiu, am schimbat paturile de pe pat, am aruncat covoarele in zapada, am deschis geamurile si am iesit sa jucam lapte gros.
     Dupa vreo juma de ora, timpul l-am masurat scurs printr-o sticla de Vodka infipta in zapada ca sa fie la temperatura mediului si la indemina, dupa care am hotarit sa ne pregatim cu lemne pentru foc si sa aranjam camera, ca doar aveam de stat 7 zile.
     7 zile intr-o casuta de lemn prin peretii careia puteai sa vezi daca mai ninge afara si cu cateva geamuri crapate prin care suiera vantul aruncand zapada inauntru...