Element antisocial

     Nu mi-au placut niciodata sarbatorile, nici 1 martie nici 8 nici craciunul nici de pasti, nici una, de nici un fel, chefurile organizate le urasc, nu imi place de ziua mea si nici de ziua altcuiva cunoscut sau necunoscut.
     Nu imi place sa urez cuiva de bine,  imi place in schimb sa ajut atunci cand e nevoie, daca imi cere cineva haina ii dau si camasa si imi smulg si o unghie daca e nevoie, dupa ce in prealabil intreb daca nu cumva are nevoie de un deget intreg, asa ca sa stim o socoteala. 

     Apreciez faptele bune, facute neconditionat, fara nici o ocazie, urasc tiparele de orice fel ar fi ele, ma simt penibil atunci cand e nevoie sa spun ceva cu vreo ocazie. Poate suna stupid, dar si pentru mama, de ziua ei, prefer sa-i dau o floare, sa ii pup mina, sa o strang in brate si sa nu spun nimic. Ma emotionez repede cand fac ceea ce simt, am o fata de vitel cu ochii umezi ce se hobeaza la o poarta noua cu senzor de prezenta pe inchidere/deschidere. Nu inteleg de ce exista cineva care simuleaza surprinderea atunci cand altcineva aduce un cadou, de sarbatori, de ziua lui sau de orice alta zi in care se asteapta sa primeasca totusi cadou, o urare, o vorba buna, sau orice.

     Imi place sa zic la multi ani cu o zi inainte sau dupa, sau dupa 3 zile si 5 beri baute impreuna, asa ca doamnelor, domnisoarele sper sa doarma la ora asta cu gindul la iubitul calare pe un cal alb, va doresc exact ce va doriti, o primavara frumoasa, cu cal alb sau fara, nu conteaza.