Cascheta Zetzarul 2

   Ati pierdut parola?Recuperare.Cont nou? Introduceti PIN-ul (nu este neaparat nevoie sa fie al Dvs. merge si de la sotie, prieten, chiar si cardul de alocatie al copiilor) nu scrieti nici o suma ca ma descurc eu, buun, acum dati click aici ca sa cititi partea I din Cascheta Zetzarul.


   ...Se simtea implinit, putea pleca acasa, cu o singura conditie, sa gaseasca pe cineva sa ia la ocazie pina la primul Peco.
    Cu ochii sclipind pe sub sprincenele stufoase, ca un arab prafuit in cautarea de apa, Cascheta Zetzarul scana rapid imprejurimile dupa pietoni dornici de o calatorie de neuitat. Ciudat, la 1200 m altitudine pe drumul forestier, nici tipenie de om si totusi era ora de varf, agitat dar calm la suprafata scoase un cerc de fum dupa care facu un calcul  simplu :

...Rezultat : 28 de km pina la cea mai apropiata asezare, asa cum scria si pe borna din dreapta. Invarti cheia in contact, baga in viteza si porni in tromba, ca doar mergea la vale, 28 de km ii parcurse intr-o clipita dupa vreo 35 de minute de curbe periculoase in linie dreapta si opri la peco. Dupa ce satisfacu` bestia de metal, cu gasolina, ma rog partial metal, partial poxilina si cateva lipituri cu banda adeziva, isi lua talpasita spre casa.
   A urmat o saptamina de servici plicticoasa, zile onomastice, cluburi, bautura, femei fara inhibitii si rock`n roll .

   Iata ca a venit si ziua de vineri dupa amiaza, in biroul lui de la parter timpul avea un singur sens inevitabil:  tic-tac, tic-tac, tic-tac... in cateva secunde se termina programul si se da startul, de data asta o sa fie primul la iesire, o sa-i arate el lui ala de la etajul 3,  care il intrecuse toata saptamina.
   Pulsul era din ce in ce mai rapid, bobite de transpiratie pe frunte, adrenalina,presiune in timpane, TIC-TAC, TIC-TAC... tensiune, incordare siii... START !!! Sari de pe scaun cu o acceleratie de peste 11m/sec, datorita acceleratiei invinse pentru moment forta gravitatiei dupa care ateriza si intra in derapaj pe parchetul din dreptul managerului, dar ca un profesionist, nu puse frina, accelera evitind la milimetru cactusul din coltul holului, se izbi de usa de la iesire si zbura spre libertate PRIMUL. Ridica bratele in aer ascultind vuietul multimii iar pe fundal griful de chitara de la Eye of the tiger, tam ...tam tam tam... tam tam tam...tam tam taaam, perfect, de abia acum simti spatele intepenit de la 8 ore de stat la birou, glezna luxata de la derapajul de pe parchet, tepii de catus de pe antebrat si il cam durea si umarul de la izbitul usii.
    In fine isi indrepta spatele, care pocni ca o petarda indepartata din cartierul vecin de Revelion, scoase cu greu chilotii din ..., se scarpina pe buca dreapta, de care avea mai multa grija pentru ca era mai mica deoarece isi purta portofelul in buzunarul de la spate si cand statea la birou, dupa care cobori alene scarile, spre parcarea inca goala a firmei.
   Oare toti invingatorii se simt asa?