Eram un copchil cu cravată
de şoim sub barbă când am auzit de anul bisect. Mi l-a destăinuit
un coleg de şcoală. Nu l-am luat în ras, nu i-am pocit numele în
an bisex, că pe vremea lu Ceaşcă nu se iegzista aşa ceva. Băi
dar mă enerva anul bisect de numa numa. Nu-mi păsa că lunile au
număr diferite de zile, nu mă interesa că e o chestie artificial
impusa de calendar. Singurul lucru care mă nefericea era ziua lu
Mi'ăiţă. Făcea mă-sa lu'
ăsta nişte prăjituri de te trezeai noaptea din somn lac de bale cu
gândul la ele. Şi al ciorii ghinion pe mine,
Mihăiţă era născut taman pe 29 februarie. Păi să aştepţi 4
ani prăjiturile alea chiar nu era drept. Când a crescut mai mare
Mihăiţă a hotărât să-şi
mute ziua pe 1 martie. Păcat că a aşteptat prea
mult şi mă-sa s-a făcut femeie de
afaceri. Adio gătit. Oricum, prăjituri din alea n-am mai gustat
nicicând. Bine măcar că vine primăvara. La mulţi ani bisecţilor!