O suta de carti

    
    O fotografie putreda cu marginile mancate de timp, spalacita in nuante de gri si cu o ruptura in dreptul inimii, un copil linga un gard cu scanduri lipsa. Mama zice ca sunt eu, pe la 5 ani, ochii sunt tristi, mijiti, parca au cearcane, e toamna, am un palton scamosat pe mine si privesc la nori, spre un loc din care stiu ca nu o sa vina nimic. Oricine isi poate da seama ca si daca as fi avut ochii albastri tot nu s-ar fi putut oglindi seninul si bucuria cerului in ei, nu inteleg ce vor de la mine oamenii care imi fac poza, iar ridurile de pe fata mea cotrariata seamana cumva cu cele de azi cu mici diferente de adincime.
     Era bine la tara, cateodata imi placea sa ma departez de casa, ma furisam prin gradina, cu bagare de seama, pe linga tufisurile din marginea gardului la umbra intunecoasa a aninilor si intram in padure. Acolo, in amurg, imi placea sa ascult riul cum curge, fara furie, fara graba,  incet, cu incapatinarea lenesa si odioasa a unui lucru care nu se va sfarsi niciodata. Ascultam pina cadea seara peste padure si ma bagam cu picioarele in apa rece si imi spalam fata cu apa din riu, pe ascuns, ca si cum as fi facut o prostie, dupa care stateam nemiscat, cu fata uda in chemarea unei adieri de vant. Asteptam vantul ca pe un sfant care ma mingaie sa ma purifice, sa ma cheme de aiurea, sa ma scoata din betoanele blocului si din meandrele orasului fara rost. Si venea mama:
     - Ma, tu sa nu fi prost crescut, ti-am spus sa nu mai pleci fara sa spui.

Biblioteca bunicului

E aproape 12 si trebuie sa ma culc, pentru ca maine ma asteapta viata mea de caine de lux. Am mai scris un articol si nu mai vreau unul in aceeasi zi, dar am nimerit pentru prima data pe pagina cu Bibliateca si asta m-a rascolit un pic. Il programez pentru maine.

Am avut o copilarie de cititor avid. Toata povestea se intampla la bunici unde parintii mei ma parcau vara de vara o luna, doua. Aveam si acasa biblioteca, o stiam pe dinafara. Majoritatea cartilor am ajuns sa le citesc, dar le stiam pe toate, cu tot cu titluri si cu autori si cu pozitia de pe raft. Le aranjam cu drag dupa culori si dimensiuni si autori si genuri.

Revenind la bunici, nu aveam prieteni acolo si nu aveam mare lucru de facut in afara de mestesugit diverse masinarii fantastice care invariabil nu functionau cum credeam eu ca vor functiona. Casa era batraneasca cu camere mari si inalte, cu peretii varuiti cu model cum era moda in zona aia, si in timpurile alea, cu oglinda incadrata in lemn sculptat, cu paturile tari si pernele de paie, cum ai placeau bunicului.