Apus

   

     Praful de pe drum imbratisat de picaturile de transpiratie de pe frunte ii adusera aminte ca era inca vara, pentru moment cauta cu ochii pe marginile zimtate ce intepau norii. Obisnuinta de a merge fara rost atunci cand gandurile incepeau sa-i bata`n linistea din venele tamplelor, il scapa de fiecare data din golul ce se casca in interior.
      Se uita la soarele ce statea sa apuna, cu aceeasi ochi cu care ar fi vrut sa vada intunericul inceputului, raceala ce tinde spre zero, cum e pina la urma, suntem vii si murim sau am fost morti si traim. Avea batrinul hainele ponosite dar lama mintii era taioasa si oglindea in metalul ratiunii miliarde de ipostaze ale realitatii, in orice apus ride un rasarit.
      In valea prin care mergea de abia se auzea taina vietii soptita de un riu printre pietre, cu grija, ca un secret bine pazit ce e rostit intr-o limba demult nevorbita. Cerul si natura isi schimbau in tacere impresii extravagant complementare intr-un tablou dinamic pictat si modificat in fiecare secunda de mainile invizibile ale celor mari mari pictori renascentisti.

Riul si Mintea

     ''Nu iti poti oglindi fata in apa rapida a riurilor de munte.''

      Dupa ce varfurile muntilor au zgariat norii somnorosi ai diminetii, soarele a mingaiat pe frunte copacii si a inceput sa coboare in vale spre riu.
      Asta poate fi chiar inceputul vietii, cine cauta un sens aici pierde taina lucrurilor, obisnuiti cu logica, cu lucrurile care au un sens, putem sa ne gandim o viata intreaga cum s-au format muntii , de ce exista norii, cate explozii solare sunt pe an, cat de batrini sunt copacii si de cat timp curge riul printre munti, asta nu schimba nici soarele, nici copacii nici riul.
      E ca si cum ai incerca sa bei apa dintr-un riu de munte cu apa putin tulbure. Poti sa incerci sa o limpezesti, sa faci o groapa cu palmele,un loc de limpezit, degeaba, se va tulbura si mai tare, poti sa intri in apa sa cauti un loc mai limpede si iar murdaresti apa de frunze moarte si nisip.
     Cu cat te agiti mai mult cu atat e mai greu sa ai apa limpede, mai bine astepti linistit pe mal si ce e tulbure se va limpezi. Poate ca asta se intampla si cu mintea noastra, incercam sa o limpezim sapind  gropi  de limpezit cu palmele dorintelor, intrind in ea cu picioarele vointei, ambitiei, planurilor, luptei personale si deranjam toate frunzele amintirilor moarte si nisipurile gandurilor negre si din tot ce facem nu vine nimic limpede. Mintea fiecaruia e un riu care curge, mintea nu tace niciodata, totdeauna sopteste ceva, e sunetul apei peste pietre.
     Poti sa curgi odata cu mintea ta sau sa fii impotriva curentului sau poti sta pe mal, de unde lucrurile se vad altfel, daca intri in riu o sa te duca curentul la vale, daca inoti in amonte obosesti. Viata nu e mintea mea, mintea mea nu sunt eu, riul e altcineva.

Cand poti merge, de ce sa te tirasti?

     Demult, tare demult, pe vremea cand lama de ras atinsese doar de cateva ori maxilarele mele neincordate, eram aproape sigur ca greu te poate ajuta ceva mai mult in viata decat increderea ca singurul om pe care te poti baza esti tu. Prietenii sunt buni, daca atunci cand ai necazuri stai singur, iar cand ai vreo bucurie musai ii chemi pe toti,  cele mai intense si durabile prietenii sunt cele conditionate de aceleasi suferinte (emotive/intelectuale/fizice), cu cat inaintezi in timp cu atat cercul de prieteni e ca un bumbac prost, intra la apa, oricum, una din cele mai constructive experiente e aceea de a pierde prieteni falsi.

      Sa revenim la timpul cand frunzele sfarsitului  de octombrie nu cadeau trist la pamint ci colorau placut aleile din curtea facultatii, iar fumul de tigara impletit cu aerul rece al diminetii imi mingaia tamplele sub care zvacneau multe ganduri. Nu prea aveam bani in facultate, asa ca faceam si vindeam eseuri, lucrari pentru colocvii, etc... orice era nevoie pentru cei de bani gata, nu era asa de dezvoltat internetul,perioada de dial up pentru cei care o stiti, asa ca trebuia sa pierzi niste ore pe la biblioteca. 

      Cum in loc de mancare imi cumparam tigari, de multe ori beam mai mult ceai sau apa decat aveam nevoie ca sa nu imi chioraie matele in biblioteca, ca deh deranjai linistea mosilor care crantaneau zahar candel in timp ce citeau vreun ziar de la arhiva.

Dincolo de usa

„Oh! O voce...o voce, sa pot tipa!„

 E.A.Poe

„  ...Si daca o fi vreodata sa mor,

   Oricat de greu ar fi de crezut

   Pentru ca eu sunt una cu cerul si soarele.

   Ma voi intoarce cu fiecare rasarit si fiecare nor,

   Maturind pamintul viselor cu aripi de inger cazut,

   Voi strange suflete in pumni si vieti voi cantari pe talere...„

                               Acum multi ani L.Ion(Sa te odihnesti in pace!)

      E noapte pe strada, un singur bec cu lumina galbena pilpaie sincopatic in departare sub luna acoperita de nori cenusii. Dintii scrisnesc in praful ridicat de vantul ce bate din fata, comemorind mintea ce se blocheaza in idei mic macinate scapate printre ganduri. Un caine negru lucios maraie ranjind cu bale, de dupa un gard, cu ochii sclipind a dusmanie, pasi grabiti se aud infundat din mai multe directii spre mijlocul strazii.

Schimbarea, nu la fata.

Un vultur poate cobori mai jos decat gaina, dar o gaina nu poate zbura pina la nori niciodata. A.P.Cehov

Sursa foto

   Multa lume vrea sa schimbe ceva, unii vor sa schimbe lumea, altii vor sa se schimbe pe ei, cativa inteleg sa se schimbe pe ei si odata cu asta lumea, totdeauna cineva vrea sa schimbe ceva, cei care nu au gandit asta niciodata se plictisesc in cap. 

    Schimbarile de multe ori sunt imitative, la fel ca si personalitatile de bulevard, copiate dupa diverse exemple de succes, inteligenta, carisma, rebelitate, ceea ce in mod logic este cumva gresit. Ce s-ar fi intamplat daca marile personalitati s-ar fi imitat intre ele? 

    Oamenii mari, caracterele puternice, individualitatile exceptionale, reprezinta in forma autentica si irepetabila, un portret inghetat in timp al stadiului si potentialului dezvoltarii omenirii din acel moment unic. Ei nu pot fi si consider ca e si gresit sa fie, copiati sau imitati, spre deosebire de"istorie", timp/spatiul nu se repeta, asta asigura unicitatea fiecarui moment, fiecarei situatii, fiecarui om.

    Ce faci daca observi ca drumul pe care l-ai ales nu e cel care te explica, simti ca e ceva care nu se potriveste in tine si totusi mergi in continuare si te compromiti zi de zi? 

Se zice ca e Di(n)vin

     Se zice ca unui om daca ii tai un picior multa vreme il simte la locul lui, ba chiar isi misca degetele si isi face griji despre cum sa-si taie unghiile, la fel multi isi fac griji de cum sa se tunda , cum sa-si faca freza, chiar daca ei cap nu mai au demult, il simt de parca l-ar avea.

     Se zice ca e bine sa faci sport, e bine sa nu maninci sarat, sa nu maninci prea gras,  e bine sa bei 2 litri de lichide / zi, nimeni nu zice sa citesti macar 1 ora pe zi, sau ca e bine sa te opresti in mijlocul celei mai torentiale ploi si sa stai cu fata in sus, sau ca e bine sa privesti cerul ce nu se repeta niciodata, sau sa te plimbi descult printr-un rau de munte cu apa rece si limpede, sau sa ramai tacut sub taina stelelor dintr-un cer de vara.

O suta de carti

    
    O fotografie putreda cu marginile mancate de timp, spalacita in nuante de gri si cu o ruptura in dreptul inimii, un copil linga un gard cu scanduri lipsa. Mama zice ca sunt eu, pe la 5 ani, ochii sunt tristi, mijiti, parca au cearcane, e toamna, am un palton scamosat pe mine si privesc la nori, spre un loc din care stiu ca nu o sa vina nimic. Oricine isi poate da seama ca si daca as fi avut ochii albastri tot nu s-ar fi putut oglindi seninul si bucuria cerului in ei, nu inteleg ce vor de la mine oamenii care imi fac poza, iar ridurile de pe fata mea cotrariata seamana cumva cu cele de azi cu mici diferente de adincime.
     Era bine la tara, cateodata imi placea sa ma departez de casa, ma furisam prin gradina, cu bagare de seama, pe linga tufisurile din marginea gardului la umbra intunecoasa a aninilor si intram in padure. Acolo, in amurg, imi placea sa ascult riul cum curge, fara furie, fara graba,  incet, cu incapatinarea lenesa si odioasa a unui lucru care nu se va sfarsi niciodata. Ascultam pina cadea seara peste padure si ma bagam cu picioarele in apa rece si imi spalam fata cu apa din riu, pe ascuns, ca si cum as fi facut o prostie, dupa care stateam nemiscat, cu fata uda in chemarea unei adieri de vant. Asteptam vantul ca pe un sfant care ma mingaie sa ma purifice, sa ma cheme de aiurea, sa ma scoata din betoanele blocului si din meandrele orasului fara rost. Si venea mama:
     - Ma, tu sa nu fi prost crescut, ti-am spus sa nu mai pleci fara sa spui.

Cascheta Zetzarul 2

   Ati pierdut parola?Recuperare.Cont nou? Introduceti PIN-ul (nu este neaparat nevoie sa fie al Dvs. merge si de la sotie, prieten, chiar si cardul de alocatie al copiilor) nu scrieti nici o suma ca ma descurc eu, buun, acum dati click aici ca sa cititi partea I din Cascheta Zetzarul.


   ...Se simtea implinit, putea pleca acasa, cu o singura conditie, sa gaseasca pe cineva sa ia la ocazie pina la primul Peco.
    Cu ochii sclipind pe sub sprincenele stufoase, ca un arab prafuit in cautarea de apa, Cascheta Zetzarul scana rapid imprejurimile dupa pietoni dornici de o calatorie de neuitat. Ciudat, la 1200 m altitudine pe drumul forestier, nici tipenie de om si totusi era ora de varf, agitat dar calm la suprafata scoase un cerc de fum dupa care facu un calcul  simplu :

...Rezultat : 28 de km pina la cea mai apropiata asezare, asa cum scria si pe borna din dreapta. Invarti cheia in contact, baga in viteza si porni in tromba, ca doar mergea la vale, 28 de km ii parcurse intr-o clipita dupa vreo 35 de minute de curbe periculoase in linie dreapta si opri la peco. Dupa ce satisfacu` bestia de metal, cu gasolina, ma rog partial metal, partial poxilina si cateva lipituri cu banda adeziva, isi lua talpasita spre casa.
   A urmat o saptamina de servici plicticoasa, zile onomastice, cluburi, bautura, femei fara inhibitii si rock`n roll .

Viermele

 ''Eu nu sunt orgolios deloc, dar daca ma calca cineva pe sireturi imi aduc aminte ce-am fost''

Petre Tutea.

   Scarba, dispret si critica, la modul artistic ''despre gusturi''  sau mai bine spus despre dezgusturi , pentru ca stiu ca gusturile nu se discuta.

   Incep cu mine ca de obicei si ma tot gandesc ce as face in unele momente, daca nu as fi in imposibilitatea fizica de a ma scuipa singur in obraz. 

   In forma plastica sau nu, incep sa-mi dau seama ca mentalitatea nu s-a schimbat de mii de ani, e ca la sfintul andrei care predica de pe cruce pina in clipa mortii in  fata a 15 000 de de oameni , toti stau cu gura cascata si se gandesc , bai asta e mare om domle' dar la nimanui nu-i da prin cap sa-l salveze de cei 2 romani beti si fiorosi, din care unu plecat sa faca pipi.

Hai in centru !

   

            Noi stim ca e e posibil sa fim mai destepti unii decat altii, cateodata mai destepti decat toata lumea, suntem diferiti, ne place sa fim liberi, sa fim oameni de cuvint, cu o mare vointa, ne place sa avem dreptate, ne place sa spunem ca suntem rationali, ca gandim, ca  suntem unici, ca suntem o specie deosebita, ca suntem de fapt deasupra a tot ce cunoastem, argumentam, birfim,judecam,rationam, cateodata avem intotdeauna dreptate.

     Daca ati reusit sa cititi pina aici e bine, daca nu, ramineti la click pe foto, nu deranjeaza decat convinge.

     Din cutia magica razbat cateva imagini cu soare, iarba, munte, mare, oameni razind, familii fericite, batrinei simpatici care din priviri iti povestesc de viata lor implinita, tineri frumosi cu o dorinta cast-modesta in priviri si un suras la limita dintre sex salbatic si respect reciproc...

     Arta, artaaa de a spune unui mamifer plictisit de evolutie, ca stralucirea vietii lui depinde fix de actiunea rotativa, fix de existenta lui de țâță de muls, fix de dramele si de suferintele lui, ca el prin asta e deosebit etc... 

     Ce nu e clar pentru toata lumea, e ca  un mamifer de tipul apatic evolutiv, poate trai hranindu-se cu durere si suferinta, dar nu cu plictiseala si rutina.

     Ca sa nu lungim vorba, exista oameni pe care nici musca nu vrea sa se cace.

Eroi - o noua pagina in Istoria Milogilor

Tinerii sunt sclavii viselor, batranii servitorii regretelor.

(H. Allen)

      Va mai aduceti aminte din copilarie be barbatul ala musculos, cu freza pe o parte, care umbla cu chiloti rosii prinsi cu o curea(?!?)peste colanti albastrii si cu S pe Piept?

      Daca da, inseamna ca sunteti prea batrini, probabil chiar si putin senili, credeti ca generatia voastra era muuult mai buna, ca erati deosebiti, ca stiati sa va distrati, ca ce invatati voi la scoala era mult mai greu decat ce se invata acum, ca erati mai destepti, ca eroii vostrii pe linga puteri mai aveau si bun simt... esential in toata fraza asta, prea lunga de fapt, pe care cu putin noroc si mult efort ati citit-o, este verbul folosit: timpul trecut.

Am fost in Piata Universitatii

      Cum a trecut multa vreme de cand eram student si alergam pe holuri cu ochii pierduti si fata schimonosita(de foame bineinteles)cautand orice obiect ce putea fi folosit ca arma, pentru ca se auzise ca veneau din nou minerii in Bucuresti, am hotarit, ma duc in Piata Universitatii.

      In mod evident, din punctul meu de vedere e un fenomen social ce nu trebuie ratat, asa ca mi-au trebuit 15 minute sa ma deprim irecuperabil pentru 2 zile, de gloata de protestatari ce vor sa schimbe Romania in mai bine. Nu vreau sa intru in detalii despre cine profita de pe urma fenomenului in sine, interesant este cum se propaga in societate evenimentul(TV-Ziare-On line- Radio) si care e senzatia la fata locului, diametral opuse.

        Semne de intrebare:
1. Cine sunt somerii din Piata Universitatii si unde lucreaza ei? :)

Cascheta Zetzarul

     Intr-o dimineata de semivara torida cat sa stai cu flanelul pe tine, la poalele muntilor, Cascheta Zetzarul se trezi din cauza carceilor provocati de somnul odihnitor din limuzina sport cu motor de 50 de cai din care cativa morti de inanitie la o etate venerabila dupa indelungi suferinte.

     In cautarea eului, pierdut inevitabil la o miza prea mare jucata pe o singura carte in aburii alcoolului si a idealurilor sufocate de ratiunea ce trece prin stomac, pe marginea drumului linga stincile ce blocau soarele pina la ora 11, avea un gand de luptator: 

    - Daca reusesc sa-mi dezmortesc mina dreapta si sa ajung la buzunar, imi iau repede o pastila de multivitamine si sunt ca nou, la fel de nou ca si masina mea de braconier cu 12 proprietari, 280 000 de km la bord si cu radiatorul plin de insecte uscate pe care nu le-a putut depasi, sacrificate pe altarul vitezei. Zis si facut , ba mai mult chiar in loc de o pastila lua 2 , ca sa fie sigur, dupa care isi dezmorti oasele, taie 2 felii de parizer si isi pregati tacticos o tigare din chistocurile gasite in scrumiera masinii.

O zi.

-Salut, te-am sunat de ziua ta.

-Salut, ce faci bai ai avut telefonul inchis? Vroiam sa-ti zic la multi ani.

La multi ani !(mesaj)..........

Cu o zi inainte...

Retrospectiva de care va spuneam nu a fost la fel de focalizata ca in alti ani, mi-am stricat atentia pentru ca in minte un gand ma tachina:

Viata nu e ceva ce trebuie inteles, viata e ceva ce trebuie trait!

Asa am plecat la drum.

Daca mergi, mergi, daca stai, stai, dar indiferent ce ai face, nu ezita.

Sufletul(spiritul/personalitatea) se formeaza prin deprinderi si ajungi sa gandesti dupa cum traiesti.(Demostene)

       De pe la 17 ani, cu ceva vreme inainte de ziua mea, devin mai posac in sensul constructiv daca exista asa ceva, incepe retrospectiva a ceea ce am facut intre timp. Nu prea ma distrez de ziua mea, ma limitez la ceva bautura, la 1 pachet de tigari si la gandurile mele, de ceva vreme am si scuze, sunt tata, am familie, ce ati vrea sa fac?Analizez aproape tot, revad toate situatiile, intregi scene, retraiesc emotiile, sunt atent la detalii, imi studiez actiunile in minte, incerc sa ma cunosc mai bine, pentru ca timpul trece. Ca un regizor cu puteri magice, refac platoul de filmare, modific situatiile, raspunsurile, contextul, doar de dragul de a vedea unde ajunge actiunea, asa cateodata ajung sa fiu cel mai intelept din filmul meu, alteori fug, alteori lupt, alteori sunt invizibil.

     Nu stiu cat am invatat in toti anii astia dar un lucru imi pare foarte important:

Timpul, Banii, Frica si Eidon

Lasii, fricosii si curvele ideologice, probabil vor trai o zi in plus.

    Timpul inseamna bani. Cu tot respectul pentru Benjamin Franklin, aceasta propozitie a reusit sa creioneze intregul portret al falsitatilor ce guverneaza existenta noastra artificiala in bula(fiecare isi alege litera cu care incepe acest cuvant) ideologica pe care o numim societate. Totusi, cu totii stim ca ne masuram viata in ani, deci "Timpul inseamna Viata".
Una din cele doua afirmatii este eronata, daca Timpul inseamna Bani si Timpul inseamna Viata rezulta ca Viata=Bani, concluzia e adevarata daca o aplicam la nivel de rasa de semimaimuta contabila si complet gresita daca o aplicam pentru restul speciilor. Disparitia unuia din elementele esentiale vietii  scoate in mod implicit din ecuatie orice relevanta a banilor sau invers scoateti banii din ecuatie si vedeti daca viata poate exista. Viata exista total independenta de bani. Pentru alte specii viata/existenta/ziua de maine e legata de puterea familiei/grupului/ prietenilor. Incercarea de a sustine afirmatia ca timpul inseamna bani, ne impinge sa renuntam la semnificatia vietii din afara banilor. Atunci singurul lucru care ne ramine adevarat ar fi societatea in care traim si valorile impuse de ea.
      Negarea unei realitati nu duce la disparitia ei, asa cum negarea unui pericol nu duce la disparitia lui.

Orasul doarme

Orasele dorm ca si copii mici. Cu lumina aprinsa.

     Capitala e un oras mirific, ca oricare altul, unde sobolaneala dupa bani e la ordinea zilei, ca peste tot, toti vor fericire segmentata`n rate si sex fara obligatii, dar cu scop si una si alta.

     In bezna ce tocmai ar fi trebuit sa fie, luminile orasului sparg clipirile de vis in raze de lumina galbena. S-au aprins luminile, feeric obscur chiar linga farmacie, in mod sanitar impecabil, coltul umbrit de pomi al blocului pute a pisat acrit de caldura bulevardului. 

     Zidurile sunt imbibate de grijile, de dorintele, de dramele si de visele oamenilor ce traiesc in musuroiul de ciment, miros la fel dar toti vor altceva.

Omul cu ganduri

  

     Un oras la fel ca oricare altul, cenusiu, iar acum  parca si mai mohorit din cauza micii furtuni care tocmai a trecut, ploua marunt. Putin trecut de miezul noptii, pe strada se aude un motor de masina grabita, de la volan El privea pierdut spre undeva, conducea formal, aproape din automatism, iar gandurile nu se terminau, nu ii dadeau pace. 

     De ce exista optiuni?Sunt necesare optiunile?Nu cumva sunt o capcana pentru a avea iluzia libertatii? Sunt reale optiunile?Da, atat timp cat sunt posibile ele pot deveni reale, deci la nivel teoretic sunt reale. Numarul de optiuni e limitat de situatia in care te afli? Depinde, daca folosesti tiparul de gandire sustinut de normele valorice create in mod fortat de societate, ai foarte mari sanse ca numarul de optiuni sa fie de maxim doua, principiul binar functioneaza si aici, in mod evident nimeni nu vrea sa ai optiuni. Mai multe optiuni inseamna mai multa libertate de alegere, mai multa libertate de alegere inseamna mai putin control, nu sunt de folos comunitatii/societatii oamenii cu multe optiuni. Cate optiuni avem cand e vorba de Dumnezeu?Optiunile pe care le alegem ne formeaza viata, suntem rezultatul unor decizii pe care le-am luat in timp.Daca si Eu sunt doar o optiune? Daca nici macar nu exist?

Viata fara de moarte

    

     Tinerete fara batrinete... posibil nu se stie , la ce creme exista o sa ramin la 22 de ani pentru totdeauna, mai greu insa cu viata fara de moarte. 

     Poate cu 2 rinduri de glet si niste chit de cutit o sa reusim sa aratam ca baietii cu peruci din renumitul ev mediu, insa cum facem cu hidoasa, doamna cu coasa, singura certitudine care nu linisteste?

     Tocmai am aflat un secret din textele unor tablite in scriere partial cuneiforma , partial hieroglifica, pentru nedumeriti, eu in timpul liber studiez limbile moarte, cateodata si a mea are culoarea potrivita, dar asta nu are importanta.

Secretul e asta:

In fuga prin secolul vitezei 1900 - 1910

1900

Max Planck - Emite o teorie conform careia, energia nu are flux continuu ci se propaga prin particule minuscule(cuantum-uri) 

Rusia VS Manciuria 1-0 - Rusii cuceresc o parte a Manciuriei , teritoriu al Imperiului Chinez, de mentionat ca dupa o perioada de asuprire exista o rascoala a boxerilor chinezi, greseala fatala rusii nu sunt la aceiasi categorie si ii fac KO definitiv.