Omul cu ganduri

  

     Un oras la fel ca oricare altul, cenusiu, iar acum  parca si mai mohorit din cauza micii furtuni care tocmai a trecut, ploua marunt. Putin trecut de miezul noptii, pe strada se aude un motor de masina grabita, de la volan El privea pierdut spre undeva, conducea formal, aproape din automatism, iar gandurile nu se terminau, nu ii dadeau pace. 

     De ce exista optiuni?Sunt necesare optiunile?Nu cumva sunt o capcana pentru a avea iluzia libertatii? Sunt reale optiunile?Da, atat timp cat sunt posibile ele pot deveni reale, deci la nivel teoretic sunt reale. Numarul de optiuni e limitat de situatia in care te afli? Depinde, daca folosesti tiparul de gandire sustinut de normele valorice create in mod fortat de societate, ai foarte mari sanse ca numarul de optiuni sa fie de maxim doua, principiul binar functioneaza si aici, in mod evident nimeni nu vrea sa ai optiuni. Mai multe optiuni inseamna mai multa libertate de alegere, mai multa libertate de alegere inseamna mai putin control, nu sunt de folos comunitatii/societatii oamenii cu multe optiuni. Cate optiuni avem cand e vorba de Dumnezeu?Optiunile pe care le alegem ne formeaza viata, suntem rezultatul unor decizii pe care le-am luat in timp.Daca si Eu sunt doar o optiune? Daca nici macar nu exist?

     Neatent nici nu baga de seama cand iesi din orasul trist, El recunoscu insa aleea privata pe care era obisnuit sa incetineasca si apasind frina se uita la kilometraj, scadea rapid de le 140 km datorita discurilor de frana ventilate, motorul ragusit acum se auzea mai bine. In mod clar ii placea Cougarul Lui din `71, pe linga cei 36 000 de euro cat daduse pe masina, fiindca o iubea, o mai aranjase cu vreo inca vreo 18 000 de euro, numai piese originale, fara dungi, faruri "angel eyes", spoilere si eleroane de prost gust. Avea o singura parere de rau, ca nu avusese timp, din cauza pozitiei sociale, sa ii ajute si el pe baietii de la atelierul auto, in mod clar i-ar fi placut sa asiste, sa mai invete cate ceva.

      Poate altadata, in timp ce parca masina isi zise multumit, poate altadata...cand deodata isi incrunta spincenele, nu exista altadata, altadata e o minciuna, la lista de altadata erau prea multe in asteptare, printre care se regaseau nevasta, copilul, parintii, prietenii, cam toti erau trecuti cu altadata, poate altadata...viata Lui  de fapt era menita sa fie altadata, poate altadata... 

      Multe au fost zise, putine au fost facute si multe au fost facute, putine au fost zise, cine face totdeauna ceea ce zice este ori intelept, ori un prost onorabil, depinde de situatie.

      Gandurile ii fugeau in alta parte si din cauza asta isi mai descreti fruntea, isi imagina drumul pe care il avea de facut pina la Paris. Statea in patul moale, cu lenjeria placut parfumata si se gandea ca nu avea rost sa mearga cu avionul Lui privat, cel putin nu de data asta, vremea era frumoasa, o sa ia masina, asta ii aduse un zambet pe fata, inchise ochii multumit a doua oara pe ziua de azi, viata era mai frumoasa totusi din vila Lui luxoasa.

      In spatele crematoriului, vantul sufla in rafale, cateva ziare ude si murdare se desprinsesera de bordura sparta, de unde zburara razant raminind lipite de tomberonul metalic plin de funingine de la focul stins de ploaie. 

      Vantul inceta ca prin minune odata cu ploaia, era liniste, atat de liniste ca te puteai auzi clipind, timpul pervers facea pe mortul, toti cainii cu sclipiri de foame diavoleasca in ochi, fusesera alungati de mica furtuna. 

      In toata linistea asta se auzea un respirat ritmat, linistit, care venea de undeva dintre gunoaie, de sub un sac de plastic murdar aruncat de baiatul de la macelarie. Urmele de sange spalate de ploaie se prelingeau spre margine, o picatura cazu fix intre reverul rupturos al hainei de stofa si caciula murdara infundata bine pe cap, era rece si asta Il trezi, avea inca zambetul pe fata si parea multumit a treia oara, impotmolit in creier avea un gand sau o intrebare, viata e frumoasa?