Noi stim ca e e posibil sa fim mai destepti unii decat altii, cateodata mai destepti decat toata lumea, suntem diferiti, ne place sa fim liberi, sa fim oameni de cuvint, cu o mare vointa, ne place sa avem dreptate, ne place sa spunem ca suntem rationali, ca gandim, ca suntem unici, ca suntem o specie deosebita, ca suntem de fapt deasupra a tot ce cunoastem, argumentam, birfim,judecam,rationam, cateodata avem intotdeauna dreptate.
Daca ati reusit sa cititi pina aici e bine, daca nu, ramineti la click pe foto, nu deranjeaza decat convinge.
Din cutia magica razbat cateva imagini cu soare, iarba, munte, mare, oameni razind, familii fericite, batrinei simpatici care din priviri iti povestesc de viata lor implinita, tineri frumosi cu o dorinta cast-modesta in priviri si un suras la limita dintre sex salbatic si respect reciproc...
Arta, artaaa de a spune unui mamifer plictisit de evolutie, ca stralucirea vietii lui depinde fix de actiunea rotativa, fix de existenta lui de țâță de muls, fix de dramele si de suferintele lui, ca el prin asta e deosebit etc...
Ce nu e clar pentru toata lumea, e ca un mamifer de tipul apatic evolutiv, poate trai hranindu-se cu durere si suferinta, dar nu cu plictiseala si rutina.
Ca sa nu lungim vorba, exista oameni pe care nici musca nu vrea sa se cace.