Din când în când mǎ scârbesc rǎu de tot de oameni. Aşa, în general. Vǎd un gest nepotrivit, urât şi îmi dau seama cât de rǎi sunt oamenii. Asta se întâmplǎ destul de des în ultima perioadǎ. Mai rar, ce-i drept, vǎd şi oameni care mǎ ajutǎ sǎ mai cred cǎ nu suntem doar nişte animale fǎrǎ scrupule şi fǎrǎ suflet.
Azi şi alaltǎieri am vizitat Târgul de cadouri. Este aici, la douǎ minute de ilustra-mi locuinţǎ. Existǎ un anume spaţiu în Cluj dedicat expoziiţiilor, prin excelenţǎ, uneori cu scopuri comerciale, alteori pur... culturale. De obicei, sunt paralelǎ cu evenimentele, deşi, sunt în imediata-mi apropiere. Târgul de cadouri, însǎ, îl vizitez în fiecare an. Sunt multe standuri cu lucruri frumoase şi interesante, care, de obicei, nu le gǎseşti în numeroasele magazine din oraş. Din pǎcate, pe an ce trece, e tot mai sǎrac şi acesta (mai puţine standuri, deci mai puţine lucruri interesante).
Trecând peste aceste detalii, existǎ, undeva în zona de lângǎ intrare, un stand special.