Maleabilitatea de care vorbea tovarasul Doxatul Dex, nou promovat la statutul Dr. Love, vine tocmai din beatitudinea pe care o ai in perioada de intalniri cu zone de contact pe la mijloc.
Dragostea este un joc, este ceva tacticizat, este ceva volatil, este ceva sensibil si totusi intens, este ceva care imbina frumosul cu utilul in diverse pozitii, dragostea este o arta, o arta martiala unde daca iti iei pumnul in figura o sa fi dat afara de pe tatami.
Culorile minunate din lumea de vis se transforma in vanatai sufletesti...
cine isi inchipuie ca poate gasi partenerul ideal cu care sa-si petreaca restul zilelor se afla intr-o pozitie incomod de proasta. Dragostea este unul din primii pasi pe care ii faci in lumea viselor fara legatura cu realitatea, o capcana fatala din care putini scapa. Nimic nu are importanta, nici verigheta si nici preotul adica nici Dumnezeu, ca doar juri in fata lui Dumnezeu "impreuna pana moartea ne va desparti" preotii ar trebui sa modifice textul cu pricina, sunt prea multi care nu-l respecta.
Casatoria, starea civila e un fel de fuziune la nivel corporatist, in tacere ambele companii analizeaza asset-urile celuilalt, adunarea actionarilor (mama, tata...) studiaza piata si perspectivele, se estimeaza pierderile/castigurile si dupa ce se privesc cu ochi duiosi de indragostiti partile semneaza participarea la al 3 lea razboi mondial.
cine isi inchipuie ca poate gasi partenerul ideal cu care sa-si petreaca restul zilelor se afla intr-o pozitie incomod de proasta. Dragostea este unul din primii pasi pe care ii faci in lumea viselor fara legatura cu realitatea, o capcana fatala din care putini scapa. Nimic nu are importanta, nici verigheta si nici preotul adica nici Dumnezeu, ca doar juri in fata lui Dumnezeu "impreuna pana moartea ne va desparti" preotii ar trebui sa modifice textul cu pricina, sunt prea multi care nu-l respecta.
Casatoria, starea civila e un fel de fuziune la nivel corporatist, in tacere ambele companii analizeaza asset-urile celuilalt, adunarea actionarilor (mama, tata...) studiaza piata si perspectivele, se estimeaza pierderile/castigurile si dupa ce se privesc cu ochi duiosi de indragostiti partile semneaza participarea la al 3 lea razboi mondial.
O relatie de durata/casatorie, este nimic altceva decat un lung sir de compromisuri, ingredientele minune sunt: o cantitate de inteligenta(prea multa nu e buna), respect reciproc(task pentru trecerea la nivel de senior), romantismul sexual, actoria, comunicarea in zone de interes, simularea de team building pe activitati conexe, banii si asigurarea birlogului pentru pui.
Accept si comentarii de la indragostiti pentru a evidentia niste aspecte.
O sa fiu eu primul indragostit care comenteaza!
RăspundețiȘtergereIn primul rand sunt oripilat sa descopar ca ai niste idei interesante despre dragoste.
In al doilea rand dragostea nu este ceea ce zici tu, dragostea este o saritura in piscina cand nu stii sa inoti si ai 200 de kile. Daca iese bine te-ai inecat si ramai inecat pentru totdeauna.
Desigur, mai iei si cate o burta si trebuie sa dormi pe spate o perioada. Cateodata piscina e goala si iti spargi cativa dinti. Alte dati piscina nu era acolo, dar iti zisese ca e acolo ca sa scape de tine. Alta data crezi ca piscina vrea sa sari, dar de fapt ea tine la altul si te foloseste doar ca sa il faca gelos, si atunci sari si tocmai cand era sa faci pleosc, piscina e la mare de mana cu inotatorul de 90 de kile cu par pe piept.
In concluzie, pentru d-astia ca mine de 200 kile (sufleteste) pe care nu-i iubeste nimeni, dragostea este singurul mijloc de a face ceva in care merita sa traiesti, fara a apela la chimicale sau obiecte metalice ascutite.
Silentio Stampa
RăspundețiȘtergereWiz oz
RăspundețiȘtergereintra si tu de pe alt
IP
@Anonim
RăspundețiȘtergereS-ar putea sa ma insel dar cred ca face colectie de IP-uri. Ai mai lipsesc doar cateva.
Hai ca ma expun, pentru a evidentia tu niste aspecte :)
RăspundețiȘtergereEu mi-am gasit partenerul ideal, il iubesc. Si da, am ajuns la 3 ani. Daca nu uit, revin peste un an la articol si anunt daca am depasit perioada in care ,,fiorul" rezista. Cat despre indeplinirea fanteziilor, nu stiu. Care fantezii? :)
Eu nu ma simt intr-o pozitie incomod de proasta. Dar ai dreptate, pentru mine nu conteaza nici verigheta, nici preotul, nici schimbarea starii civile.
Stiu doar ca e EL si atat.
In ceea ce priveste ingresientele unei relatii de lunga durata, le adaptez :) Compromisuri am facut multe, insa nu imi pare rau deloc (mai sunt compromisuri acum?). Inteligenta e preaaaa multa la el, in mod special. Respectul e de dorit in orice fel de relatie. Sinceritate deplina, nu doar in ariile de interes. Barlogul pentru pui mai are de asteptat :)
Din moment ce pot sa ma uit in urma si sa stiu sigur ca nu am nici cel mai micut secret fata de el, cred ca nu e doar o iluzie totul.
P.S. M-am eliberat de constrangeri si prejudecati sociale in ceea ce priveste casatoria, ca pas iminent al unei relatii serioase. Dar nu vreau sa fiu ipocrita si recunosc, in rochia de mireasa tot ma visez. Probabil pentru ca am o slabiciune pentru rochii si valuri. (mentionez ca nu trebuie neaparat si o nunta, doar rochia si mirele! :D )
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereHA!HA!HA! Stiam eu ca exista undeva si oameni fericiti in relatii. Merci, Colorbliss, imi dai puterea de a continua sa-mi iau in continuare 10 de tzepe in cautarea dragostei.
Nota: Numarul de tzepe preconizat variaza in functie de durata medie de viata.
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereRugam pe cei indragostiti si fericiti sa astepte o perioada.:D iar pana atunci sa evite ceva posturi de pe blog. Nu vreau sa-mi demostreze nimeni la 80 de ani ca am trait in eroare, prefer sa mor cu zambetul pe fata.:)
@Doxatul Dex
RăspundețiȘtergereNu toate sunt tzepe. Unele sunt lectii frumoase :)
@Milogul.SRL
Bine, ma abtin. Nu imi place sa fac oamenii sa se simta prost. (nici la 80 de ani nu e prea tarziu)
Azi sunt mai vesela si ma simteam bine cu eticheta de ,,mica exceptie" :) Dar stiu foarte bine ca, la nivel de societate, Milogul a descris destul de bine cam ce reprezinta ,,dragostea". Cu ghilimele de rigoare, deoarece cuvantul si-a pierdut semnificatia...
Dar sa stiti ca tot de noi, ca indivizi, depinde ce facem cu sentimentul asta.
Da bine, gata. Am zis ca ma abtin :D :)
Da,pai conceptia mea asupra dragostei era urmatoare:un mijloc de ai da putin sange albastru atractiei fizice;o forma de inobilare a cea ce numim magnetism natural dintre 2 firi total opuse( femeia si barbatul)...pana cand mi sa intamplat si mie sa capat acea neliniste sufteleasca, obsesie asupra unui zambet,inflacarere de compasiune fata de o fata care deabea sesizeaza ca exist.Dar toate fiind spuse pe scurt, cum credeti ca ar fi mai bine sa ti o iubire tainica,secreta,neimplinita,mentinuta doar la stadiul de sentiment nematerializat sau sa nu iubesti de fel,sa incerci sa uiti si sa negi tot, sa te comporti precum un nihilist desavarsit?
RăspundețiȘtergere@Anonim
RăspundețiȘtergereAha, am mai convertit pe cineva, bine ai venit in secta mea!
Eu de obicei ingrop iubirile in gradina :)
La modul serios, la mine functioneaza doar nihilismul, ca in cazul celalalt ma obsedeaza situatia. Dar ca la toate intrebarile astea raspunsurile altora sunt pur informative :) .
@Anonim
RăspundețiȘtergereDe ce trebuie tinuta secreta SAU negata? Nu exista optiunea a treia? Sa impartasesti ceea ce simti. Sa ii spui sau sa ii arati... In cel mai rau caz, te va respinge. Cred ca e mai bine decat sa ramai cu eterna intrebare ,,cum ar fi fost daca...?"...
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereNu stiu nu cred ca ai trait vreodata senzatiau sau poate cine stie complexul meu:ca nu merit cea ce poftesc, ca perfectiunea poate fi dezmierdata doar in priviri si atat nimic mai mult,ca sunt inferior fericirii si frumosului .Stima fata de propria mea persoana nu a fost niciodata punctul meu forte si chiar nu stiu pe ce taler a balantei se afla starea mea.A lasitatii, a complexului fata de societate,a fricii ca odata ce am optinut lucrul la care nazuiam voi strica totul sau pur si simplu nu il voi mai vrea sau pe telerul crud al realitatii.
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereNu-mi speria sectantii :D
Banuiesc ca optiunea de care zici tu ori a esuat ori e tehnic imposibila (e maritata, bariera dintre specii, sora, etc....)
@Anonim
RăspundețiȘtergereBa meriti, stai linistit! La capitolul asta optiunea e clara, trebuie sa ai spui, sau daca n-ai curaj sa ai dai de inteles. Iar daca nu merge nu o sa moara nimeni* (* nu garantez nimic :D). Eu am trait complexul tau si inca ma mai apuca, si dupa aia ma gandesc la fetele misto pe care le-am cunoscut si problemele dubioase pe care le aveau si ma linistesc instant.
P.S. A se nota ca viata mea sentimentala e la(sub?) pamant, asa ca poate n-ar trebui sa ma iei in considerare.
@Anonim
RăspundețiȘtergereNici eu nu stau bine la capitolul incredere/stima vizavi de propria-mi persoana. Am uneori niste complexe teribile care ma trag in jos extrem de mult. Nu stiu cat de intens simti tu toate astea, insa sa zicem ca am o oarecare idee despre ce vorbesti..
Cunosc foarte bine teama ta, in schimb. Aceea ca odata atingand ceea ce iti pare perfect, totul se va destrama. Am invatat insa ca perfectiunea nu exista :) Uneori, teama e justificata. Realitatea e cruda defapt, iar perfectiunea nu e doar imperfecta, ci de-a dreptul urata.
Alteori, e frumos sa cobori din visul acela perfect si sa descoperi ca realitatea e la fel de incantatoare, chiar cu micile ei imperfectiuni.
Cred ca esti un idealist. Iti place iubirea intangibila, ridicata pe piedestalul acesta al perfectiunii, de la distanta. Nu cred ca e lasitate, e doar o perspectiva... pe care o poti schimba, daca vrei.
Gandeste-te ca nu ai nimic de pierdut. Chiar nu ai ce sa pierzi. O iubire din umbra nu va rezista o viata. O respingere din partea ei va pune capat viselor tale. Pe de alta parte, ai putea castiga!
Cat despre partea ca nu meriti, ti-a raspuns Doxatul. Uita-te doar in jurul tau, nu cred ca e greu sa descoperi cel putin 10 persoane mai incomplete decat tine. Crezi ca vecinul de la 2 (zic si eu :p) ar fi mai bun pentru ea ? Baiatul de cartier de la coltul blocului ar merita mai mult decat tine ?
Da ,pai stai linistit ca nu is bariere tehnic imposibile nu am ajuns chiar in asa hal ca si protagonista legendei mitologice care se indragosteste de un magar ("bariera dintre specii");
RăspundețiȘtergereIar privind viata ta sentimentala in comparatie cu a mea..sub sub pamant e iadul sau cum?
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereEu ziceam ca ea nu e perfecta, nu vecinul de la doi. E o vorba veche: "Oricat de frumoasa ti se pare tie, cineva e satul pana peste cap de ea!". Cand sentimentele intervin ti se pare ca l-ai prins pe Dzeu de degetul mic de la picior, dupa jumatate de an, te uiti la ea si te minunezi cat de urata e. Nu vreau sa cad in extreme, dar fiecare are problemele lui, femeile din pacate au muuuult mai multe in general, cele de imagine fiind cumplite in multe cazuri. Chiar lasand asta la o parte, totul e o chestie de perceptie, e pacat ca persoana, sa te vezi prost, ca au altii grija de asta :)
@Anonim
RăspundețiȘtergereNu, ca sunt ateu. Sub pamant e doar -1 pe o scara de la 1 la 10.
Aia cu bariera biologica era o gluma :)
@Colorbliss@Doxatul
RăspundețiȘtergereDa stiu ca perfectiunea ei este bazata doar pe un adevar subiectiv cea ce in raport cu perfectiunea absoluta reprezinta poate o nulitate.Daca sentimentele de iubire actionate de efemeritate se transforma in suferinta,atunci ar rezulta ca scopul iubirii este doar de a spera ca in viata sentimentala vei iubi/vei fi iubit mai mult decat vei suferi,ca iubirea iti va aduce mai multa fericire decat necaz.
@Anonim
RăspundețiȘtergereE clar, gandesti prea mult. Uita-o! :D
@Anonim
RăspundețiȘtergereIn general, suferi pentru ca iti pasa. Nu are cum sa iti pese si sa nu suferi. Sincer, nu stiu care e scopul iubirii, stiu doar ca merita.
Iar suferinta in iubire poate fi de multe tipuri. Eu personal am suferit PENTRU, nu din cauza. Si doare teribil, uneori simt ca mi se despica intreaga fiinta, insa merita.
Doar ca ceea ce spun eu nu e general valabil. E decizia ta daca iti asumi riscul si afli pe pielea ta care este proportia fericire/suferinta in iubire..
Doxatule, nu mai ademeni sufletul omului la secta ta! Desi, trebuie sa recunosc, multitudinea gandurilor este uneori o piedica in calea actiunii. Uneori, doar. Uneori, cantarind mult lucrurile, iei o decizie buna in cele din urma :p
@Colorbliss
RăspundețiȘtergereAm incercat si eu :p Dar prea multa gandire tot strica :)
Da, aveti oarecum dreptate.Daca facem o paralela si o luam pe calea ipotezei laice, care in fond inseamna ascultare si iubire,tot datorita ratiunii am ajuns la decadenta, indepartare de adevar si la nefericire in special.
RăspundețiȘtergereP.S:frumos punct de vedere Colorbliss.
@Anonim
RăspundețiȘtergere"ipoteza laica" :) ma amuza cuvantul ipoteza care e prin definitie stiintific, asociat cu cuvantul laic care e inventat de niste oameni care cred in orice altceva decat in stiinta.
Poti sa zici oximoron?
Da,ai oarecum dreptate poate fi considerat un oximoron,dar totusi ,stiinta de unde sti ca nu e inventata de om,ca nu e o nascocire a mintii unmane precum consideri tu a fi laicul.Nu ai o certitudine;totul e valid dar pana la momentul contrar.Tot ce se numeste stiinta dupa parerea mea are 50% posibilitate de a fi adevarata si 50% posibilitate de a fi eronata deoarece nu avem un adevar universal la care sa o raportam.
RăspundețiȘtergereCu mai multe posibile adevaruri nu poti forma un adevar universal si in consecinte o stiinta care se vrea a fi certa.Toata stiinta asta mi se pare a fi o vila de lux construita pe un deal noroios.
@Anonim
RăspundețiȘtergereStiinta nu isi propune sa obtina adevarul, sau sa gaseasca realitatea, nu in sensul abstract. Ea isi propune sa gaseasca o aproximare suficient de buna pentru o bucata de realitate, care sa poata fi folosita si inteleasa de om. De exemplu, Legea lui Newton a fost observata de miliarde de oameni de-a lungul a 300+ ani si nimeni nu a gasit nici macar un exemplu in care nu functioneaza asa cum trebuie (ma refer evident la viata de zi cu zi, nu la conditiile din astronomie sau la nivel molecular unde este clar depasita).
Denumirea "ipoteza laica" are, in mod intentionat, conotatii negative. Se foloseste cuvantul ipoteza, ceea ce inseamna ca nu este demonstrata, asta sugereaza subtil ca exista ceva demonstrat, in speta varianta opusa, "ne laica", ceea ce este o aberatie, pentru ca varianta "ne laica" nu numai ca nu este demonstrata, dar este nedemonstrabila.
Stiinta isi propune aflarea adevarului si a realitatii doar ca nu reuseste.Cea ce obtine este doar o "aproximare suficient de buna pentru o bucata de realitate".Legile fizicii sunt in asa fel facute si demonstrate incat sa functioneze doar pe anumite cazuri particulare cum ai spus chiar tu.Scopul stiintei este revelarea adevarului doar ca de fiecare data cand se "dezoculteaza" un mister apar altele noi,demonstrandu-si astfel incapabilitatea.Nu este exclus ca stiinta sa contina o samnta de adevar dar avand in vedere ca tot ce este omenesc la urma urmei este fondat pe subiectivitate, cred ca si stiinta este fondata pe o subiectivitate acceptata si considerata de catre majoritatea indivizilor(dupa subiectivitatea lor personala) corecta.
RăspundețiȘtergereSi inca o chestie,cand apare o teorie care promite a revela si a da niste raspunsuri este mai usor a o inbratisa,a-i da dreptate si a explica tot ce se poate prin perspectiva ei,decat sa lupti pentru ai contesta validitatea.
Ipoteza laica sugereaza subtil doar crezul meu personal:exista un Dumnezeu dar nu stiu in ce masura.Este o ipoteza deoarece nu este un lucru cert,demonstrat.Ca ar exista ceva demonstrat in negarea laicitatii ramane la atitudinea fiecarei persoane.Problema divinitatii nu se poate lua dupa parearea mea precum un rationament matematic.
Probabil nu inteleg eu cum trebuie termenul de "laic". :)
RăspundețiȘtergereLegat de cealalta parte, n-am formulat eu bine, intr-adevar undeva la final stiinta spera sa ajung la adevarul absolut. Ce apreciez eu de fapt e metoda stiintifica, care te face sa inaintezi, cu pasi masurabili. Poate ar trebui si religia sa o foloseasca si in loc sa vrea sa vorbeasca din prima cu Dzeu sa incerce intai sa inmulteasca 2 paini in desert. :)
Asta e religia, nu ai ce sa ii faci, cere credinta oarba fara prea multa ratiune si fara prea multe dovezi.Omul este socotit a fi prea limitat pentru a intelege pe deplin tainele intortochiate ale lui Dumnezeu.
RăspundețiȘtergere@anonim
RăspundețiȘtergere"Stiinta isi propune aflarea adevarului si a realitatii doar ca nu reuseste."
Care adevar si care realitate? Daca iti infigi un ac in deget ai si adevar si realitate in acelasi timp. Ce a spus Doxatu vav de stiinta ca ii place metodologia as subscrie cu un amendament. Atunci cand intalnesti un fenomen pe care nu il poti studia direct, drumul spre cunoasterea lui este studierea efectelor pe care le produce. Incearca sa aplici asta in cazul lui Dumnezeu (religie) vezi ce-ti iese dupa care aplica asta in cazul stiintei si vezi rezultatul. Scoaterea lui Dumnezeu din cadrul religiei este o alta strategie meschina care te aduce pana la urma tot la religie.
"...crezul meu personal:exista un Dumnezeu dar nu stiu in ce masura."
Daca exista 2 ce faci? Daca exista o intreaga civilizatie de Dumnezei ce faci? Daca nu exista Dumnezeu ce faci? Daca forta gravitationala e de fapt Dumnezeu ce faci? Daca Dumnezeu e irational ce faci? Daca suntem cu totii un joc pe PC-ul lui Dumnezeu si tu esti un caracter blocat pe o pista gresita in mod express, ce faci? Daca de fapt tu nu existi si exista doar Dumnezeu care ne viseaza pe toti dupa o zi de munca? Daca Dumnezeu e angajat la o companie intergalactica pe cale sa promoveze si nu are timp de pestii lui din acvariu? Daca Dumnezeu e femeie? Daca nu are sex deloc? Daca e casatorit si are copii?Daca suntem niste microbi in Wc-ul lui Dumnezeu si el e pe cale sa traga apa? Daca nu mai exista nimeni in tot Universul si in final o sa constatam ca lucrurile se intampla random fara un stereotip rational iar noi am aparut accidental? Daca tu esti Dumnezeu si nu stii? Daca sunt eu? Faci aceeasi greseala pe care am facut-o ca specie vreo 150 000 de ani, nu poti sa explici ceva, arati cu degetul: uite-l pe Dumnezeu! Mai gandeste-te.:D Pina atunci poate citesti si asta http://milogul.blogspot.com/2010/09/dupa-ce-omul-l-inventat-pe-dumnezeu.html
"Problema divinitatii nu se poate lua dupa parearea mea precum un rationament matematic."
Divinitatea oricum ai aborda-o nu-ti va raspunde, da-mi un singur exemplu care sa dovedeasca contrariul si sa poata fi verificat.
"Omul este socotit a fi prea limitat pentru a intelege pe deplin tainele intortochiate ale lui Dumnezeu."
Oamenii sunt limitati exact de fenomenul pe care tu il numesti crezul tau personal pentru ca asta e calea cea mai simpla, nu doare. Celalalt drum e greu, doare, suferi in tacere. nu iti iarta nimeni pacatele, nu iti da nimeni viata eterna, esti responsabil de totul aici nu in alta lume de dincolo, intelegi cat esti de mic si de mare in acelasi timp, citeste fericirile "Fericiti cei ce..." si mai adauga una " Fericiti cei ce nu se asteapta la nimic caci ei nu vor fi dezamagiti."
Tainele intortochiate ale lui Dumnezeu le epuizez in fiecare zi la cafeaua de dimineatza. :D
PS De obicei in discutiile de pe tema asta sunt un bun crestin , astept argumente cu multa dragoste, smerenie, iubire si inima deschisa.Multumesc.
@ all
RăspundețiȘtergereMi-ar face multa placere daca am avea discutiile astea la un post cu tema asemanatoare.
"Omul este socotit a fi prea limitat pentru a intelege pe deplin tainele intortochiate ale lui Dumnezeu."
RăspundețiȘtergereAici as vrea sa zic si eu ceva. Omul nu e limitat, omul este imens. Problema ca Dzeu este doar un joc absurd, e o cifra, si cand te-ai gandit exact la cifra aia, biserica alege alta cifra si zice ca te-ai inselat.
"Care adevar si care realitate? Daca iti infigi un ac in deget ai si adevar si realitate in acelasi timp".Eu m-am referit la adevarul absolut.Stiinta dupa parerea mea vrea sa ajunga in ultima instanta la descifrarea metafizicului prin intelegerea fizicului cea ce nu va reusi niciodata.Adevarul adevarat si realitatea adevarata este defapt metafizicul.Trupescul, durerea provocata de ac, este un adevar al fizicului care nu are nicio legatura cu metafizicul.Daca esti anesteziat realitatea si adevarul de care vorbesti tu isi poate schimba pe moment valoarea.Daca esti nebun si percepi durerea ca pe o placere atunci adevarul tau isi schimba iar valoarea.
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea Dumnezeu este privit precum un concept:.El este cel care poseda adevarul absolut,adevarul care ne ajuta sa evoluam in cea ce conteaza, in metafizic.Tu incerci sa ii atribui lui Dumnezeu valori lumesti, fizice.In fond ce conteaza ce forma ia el atat timp cat ar putea reprezenta calea de atingere a unui absolut?Cat timp nu avem la ce sa raportam cu adevarat binele si raul,adevarul si falsul, etica in problema aceasta nu isi are rostul.
Vezi tu, e greu si cred imposibil sa explici tot cea ce te inconjoara fara acest concept si ajungang la o concluzie clara.Nu degeaba multi filozofi ignorand Divinitatea, cand au vrut sa gaseasca un sens acestei lumi,a tot cea ce ne inconjoara, nu au reusit ci au imbratisat absurdul,s-au pierdut in el, sfarsind astfel la cativa centimetri de la sol incolaciti de un streang.=> omul este limitat, are nevoie de un Dumnezeu.Este atat de limitat incat pentru a fi fericit este nevoit sa devina naiv.
@Anonim
RăspundețiȘtergereSincer, nu înțeleg ce vrei sa spui aici. Amesteci niște concepte fără nici o logică și în final recurgi la o retorică care prin definiție nu are nici o valoare.
1. S-a pornit de la construcția "ipoteza laica" unde Doxatu' ți-a explicat clar că ca și noțiune e un non sens.
2. Bun, am înțeles că punctul (1) e de fapt pretextul pentru a divaga întro discuție prin care vrei sa îți validezi propria credința în divinitate. Foarte frumos.
Din păcate:
2.1. Consideri noțiunile "religie"/"știință" ca fiind dihotomice. În afara faptului că Doxatu și Milogu ți-a explicat mai sus că nu e așa, eu aș mai puncta două enormități:
- "Știința e 50% adevărată 50% falsă" (adică pe jumătate). Cum ai tras concluzia asta? Ce vrei să exprimi de fapt cu asta?
- Știința nu are nici cea mai mică pretenție de a "descoperi" adevărul absolut în sens metafizic. Nu e domeniul ei. Cum ai tras tu concluzia inversă?
3. Referitor la ultimul tău comentariu:
3.1. Ce înțelegi prin "descifrarea metafizicului"? Asta nu e treaba științei.
3.2. În sens rațional pur (folosind doar rațiunea, a priori) idea de dumnezeu e pur speculativă. Prin urmare e un non sens să vorbești despre divinitate în domeniul metafizicii.
3.3. Ești îndreptățit sa folosești conceptul de dumnezeu doar în practică: ca să îți impui ție însuși niște reguli morale pe care nu le poți urma altfel decât dacă postulezi (în propria minte) niște porunci divine pe care dacă le încalci suporți pedeapsa divinității (sau mai exact o postulezi). Prin urmare te folosești de o speculație (din rațiune, a priori) ca să îți găsești propria fericire (în practică).
Pe scurt: E treaba ta dacă crezi în dumnezeu sau nu. Rugămintea mea: nu amesteca filosofia și știința cu religia fără să le înțelegi menirea, doar ca să îți găsești tu propria liniște interioară bazată pe o idee speculativă.
Ce frumos.Prostia si superficialitatea isi dau arama pe fata.M-am straduit sa nu fiu unul dintre acei prosti care vorbesc fara ei si uite ca am ajuns ce nu vroiam sa fiu.Ia cuvantul laic gaseste-i antonimul si vei vedea ce vroiam eu sa zic in balbaiala prostiei mele.
RăspundețiȘtergereVa rog scuzati ca v-am facut sa va pierdeti timpul cu o nulitate.
@Anonim
RăspundețiȘtergereNu o lua asa personal. Fiecare are opiniile lui si nu incercam sa cream o monocultura aici.