Unul din patru

Eram un copchil cu cravată de şoim sub barbă când am auzit de anul bisect. Mi l-a destăinuit un coleg de şcoală. Nu l-am luat în ras, nu i-am pocit numele în an bisex, că pe vremea lu Ceaşcă nu se iegzista aşa ceva. Băi dar mă enerva anul bisect de numa numa. Nu-mi păsa că lunile au număr diferite de zile, nu mă interesa că e o chestie artificial impusa de calendar. Singurul lucru care mă nefericea era ziua lu Mi'ăiţă. Făcea mă-sa lu' ăsta nişte prăjituri de te trezeai noaptea din somn lac de bale cu gândul la ele. Şi al ciorii ghinion pe mine, Mihăiţă era născut taman pe 29 februarie. Păi să aştepţi 4 ani prăjiturile alea chiar nu era drept. Când a crescut mai mare Mihăiţă a hotărât să-şi mute ziua pe 1 martie. Păcat că a aşteptat prea mult şi mă-sa s-a făcut femeie de afaceri. Adio gătit. Oricum, prăjituri din alea n-am mai gustat nicicând. Bine măcar că vine primăvara. La mulţi ani bisecţilor!