Stateam eu linistit la servici, arzand teancuri de dolari pentru corporatie, cand sunt instiintat ca e dracia aia de control cu medicina muncii. De obicei nimic palpitant, in afara de faptul ca astia sunt ca vampirii, vor sange! Ai tusit? Vrem o fiola de sange! Fumezi? Sangeeee!!! Bei? Sangeeeee! Te droghezi? Fa si mie frate rost, ca n-am mai tras de cand au uitat astia usa deschisa la dulapiorul cu morfina!
De data asta am fost lovit direct in plex! Control psihologic! Aoleu, zic! M-am ars, ma prind astia ca vreau sa-mi asasinez doi colegi si sa dau foc la bloc. Nasoala treaba! Ma dau eu ocupat, ma sucesc, ma invart, dar nimic! Obligatoriu!
Ma duc eu cu privirea in pamant, stil condamnat la moarte, urmarind cu coada ochiului caile de scapare si calculand din cate miscari o pot omora pe baba de psiholoaga cu teancul de foi, pixul sau cana de cafea, si ranjind in sinea mea: "Macar cu alea 2 agrafe si cu posterul motivational cu indianu', de pe perete, aranjez si echipa de HR!"
