Tot stau si ma gandesc care este impulsul care ne face sa ne dorim interactiunile sociale in care ne bagam si nu reusesc sa gasesc nici unul asa de definitoriu cum este frica. Frica de singuratate, frica de suferinta, frica de plictiseala, frica de penibil, frica de esec.
E o vorba, pe care eu o ignor pentru ca mi se pare contraproductiva pentru evolutia mea: "Opusurile se atrag!" Nimic mai adevarat. Stam inchisi in hruba noastra spirituala, apasati de propriile defecte si neajunsuri, inspaimantati de ce am putea intalni daca parasim pestera, sau de ce am putea pati daca primim pe cineva in pestera noastra. Luam aceste defecte si, uneori fara a constientiza cautam persoane carora le lipsesc. Ti-e frica de violenta? Iti gasesti un prieten imens. Esti emotiv si introvertit? Iti gasesti o nevasta extrovertita si materialista. Esti depresiv? Iti gasesti o persoana vesela pe langa care sa stai.
