Eu recunosc, sunt un fricos, moooor de frica! Nici nu apare bine pericolul ca deja plang in plapuma. La cel mai mic semn am fugit, ma zvarcolesc, ma zbat, ma vait, ma lupt cu mine insumi. Noroc ca acest defect al meu se compenseaza cu altul, si anume incapatanarea, altfel eram demult in hotelul cu camere capitonate din ceruri.Am nevoie de altii, si nu prea. Cateodata plang dupa ei, de cele mai mai multe ori nu stiu cum sa le dau cu flit mai repede. In mare vad doua cai, relativ opuse conceptual, de a face fata relatiilor sociale si a profita de ele, ca pana la urma aia vrem toti, sa profitam la maxim. Probabil unora o sa le semene cu postul asta, si poate seamana pe alocuri, dar cele doua posturi pornesc de la doua premise diferite. Cu riscul ca voi sa gasiti mai multe cai, si cu mentiunea ca filosofia asta de doi lei am luat-o dintr-un joc pe calculator, asa ca ai rog pe cei care n-ar putea trece peste ideea ca inveti ceva din jocurile pe calculator sa se opreasca fix <aici>
