Nimeni nu face parte din societate , societatea e numai o mica parte din noi.

Se afișează postările cu eticheta Milogul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Milogul. Afișați toate postările

sâmbătă, 22 august 2015

Copii sunt extraterestrii

 
Cu ce suntem noi mai presus decat copii? Cu educatie, morala, etica, diplomatie...La ce bun sa fii educat, moral...daca in spatele zimbetului gasesti ura , la copii nu o sa vedeti asa ceva niciodata, daca simt nemultumire fata de o persoana o manifesta imediat si un moment mai tarziu au puterea sa se joace cu aceeasi persoana.
     Acum ceva vreme un extraterestru m-a intrebat daca si noi murim, vreo 2 saptamini am reusit sa evit discutia, dupa care incoltit fiind, imi treceau prin cap diverse explicatii.
     Imi treceau e expresia cheie, fiindca nimic nu raminea fixat sa poata fi explicat... suntem calatori prin viata....e o calatorie frumoasa...nu functioneaza, o sa ma intrebe unde mergem.
     Sa ii spun ca acolo sus e cineva care atunci cand vine momentul ne ia pe toti la el...extraterestrul incapatinat o sa ma intrebe unde acolo sus.
     Sa incerc sa ii explic teoria evolutiei si durata de viata diferita a speciilor... puls marit , tensiune, transpiratie, capul cauta dar nu gasea nimic convenabil, eu tind sa iau in serios absolut toate discutiile cu extraterestrii, ma simteam incoltit si toate cunostintele pe care credeam ca le am, ma paraseau cum parasesc puricii vulpea cand isi da ultima suflare, moment in care extraterestrul zice:

luni, 17 august 2015

Cosmo(a)gonie

      ``Cele mai importante doua zile din viata unui om sunt ziua in care te nasti si ziua in care iti dai seama de ce. `` Mark Twain

       Mi-am luat si eu inima in gingii sa scriu, ca dinti nu prea au mai ramas, asta datorita prostului obicei, n`are nimic strange din dinti si mergi mai departe, dintii s-au tocit si nu imi dau inca seama cat de departe am ajuns, in fine, ar fi cazul sa incep sa ma gandesc serios sa fac rate sa imi cumpar o pusculita.
       O pusculita porcusor de portelan, pentru o cauza nobila, proteza dentara, nu stii niciodata cu femeile cum e, daca e sa fiu fin si delicat o pun in pahar si las gingia goala, pentru cazurile in care se joaca dur, e nevoie sa fii pregatit, nu stii niciodata cand iti striga: Ia proteza din pahar, musca-ma si fii barbar!

luni, 29 septembrie 2014

Ciornă: La Mulți Ani!

Ca-n fiecare an, într-o anumită zi din septembrie mă încearcă tot felul de gânduri și emoții. Mă uitam după Milog azi, nu știu de ce. Cam exact în urmă cu o săptămână mi-a trecut prin minte că-i ziua lui. Dar nu-i ziua doar a lui, să nu i se urce la cap! 
Cum eu funcționez după alte coordonate temporale, ușor decalate, abia azi îl trag de mânecă și-i zic La Mulți Ani. Mulți și fericiți să fie, sau măcar plini de experiențe de tot felul. 

Momentul altruist mi s-a dus, așa că îmi îndrept atenția înspre mine și înspre incapacitatea mea de a le spune oamenilor ce simt, eventual atunci când ar trebui. 
De exemplu, de ce nu i-am zis Milogului lamulțiani și etc de ziua lui? Că ziua lui e oricum una importantă pentru mine, cu sau fără voia lui, coincidențe, ș.a. 
Sau de ce nu mi-am căscat gura azi când unii s-au comportat atât de clișeic și cretin încât nici nu mai vreau să-i văd. Să-l văd, că e unul. Acum momentul s-a dus, nu am zis nimic și am suferit eu de una singură fără să știe nimeni. Dar cert e că nici loc de remediere a problemei nu mai e. 

Circulă prin noi, cât trăim, un puhoi de gânduri pe care, în mare măsură, nu le împărtășim nici cu noi înșine. Pe unele, însă, le oprim în loc, le re-gândim, le simțim, le analizăm... De ce unii le verbalizează atât de ușor, iar alții, așa ca mine, își blochează parcă în mod voit orice cale de exteriorizare? 

Se întâmplă și pe bloguri, de altfel. Cum nu am mai fost de-o veșnicie și o zi să verific panoul de control la Milogul.SRL, azi mi s-a năzărit să citesc niște draft-uri. Unele zac în neantul internetului de peste un an. Cineva ( Dex sau Milogul adică) a gândit niște lucruri și a uitat de ele. Cineva a început să gândească niște lucruri și s-a oprit. Oare ce s-a întâmplat cu probabila continuare a draft-gândului ? Unde a plecat, unde stă acum? În vreun colț de minte? Cele care mă intrigă nici măcar n-au text, doar un titlu. Un cuvânt. 

Oare câte draft-uri ai în minte? Dar în suflet ? 


vineri, 17 ianuarie 2014

1 Gand azi


 Optimismul e multumirea resimtita de oamenii mici aflati in functii inalte.
F.S.Fitzgerald

marți, 5 noiembrie 2013

Adopta o rima

    The police is coming, put your dicks behind your legs! Adopta o rima sa le-o dam prin gura. Cui?
    Stirile cu maidanezi s-au oprit, parlamentarii au incetat sa scuipe opinii despre subiect exact ca un dobitoc gras, care obosit sa isi mai apere tavita cu mancare de mustele de cacat, a inceput sa pleoscaie porceste plin de subinteles logic, multumit de  transpiratia ce se scurge pe ceafa inelata si dovedeste la fel de logic implicarea.
    In vara asta, am avut de cel putin 5 ori situatii in care m-au incaierat cainii, de fiecare data eram pe bicicleta, de vreo 2 ori erau si niste oameni homo bloctus maidanezus neerectus care tineau sa ma linisteasca, o femeie induiosata,indragostita nu numai de emisiunile difuzate in perioada respectiva.... nu sunt rai , doar latra asa, nu musca, nu muscaaa, sunt blinzi...Daaa stiu, au si boticul ala umed si limba moale si lunga, va inteleg perfect! Vreti limba la pachet sau o serviti aici? Specia homo bloctus maidanezus neerectus  este in sevraj inca, umblind haotic pe strazi datorita presiunilor facute asupra postului OTV care au culminat , culmea culmilor cu oprirea emisiunilor.
    Daca as avea bani as face o fapta buna, as adopta toti maidanezii si as face sapun parfumat din ei, cu miros de nu ma uita, iar din blana animalute cu chitaitoare pe care le-as exporta la orfani in Kamchatka, cu instructiuni, suporta un numar ridicat de lovituri de topor.Have fun!
    O seara minunata si nu uita! Adopta o rima!
   


miercuri, 17 iulie 2013

Animalul Piatra


Pyura Chilensis - Ramine nemiscat toata viata si se hraneste cu microorganismele pe care le filtreaza din apa pe care o absorb. Inmultirea e foarte interesanta, toti se nasc masculi iar la maturitate devin hermafroditi, totusi prefera imperecherea incrucisata in caz ca gasesc pe cineva prin apropiere dispus sa joace rolul de  femela. Ce pare interesant e ca au o concentratie mare de vanadium, pentru masculii care citesc, exact cheile alea chrome-vanadium(made in Germany de preferat), da, despre vanadium ala e vorba. 

duminică, 16 iunie 2013

Apus

   
     Praful de pe drum imbratisat de picaturile de transpiratie de pe frunte ii adusera aminte ca era inca vara, pentru moment cauta cu ochii pe marginile zimtate ce intepau norii. Obisnuinta de a merge fara rost atunci cand gandurile incepeau sa-i bata`n linistea din venele tamplelor, il scapa de fiecare data din golul ce se casca in interior.
      Se uita la soarele ce statea sa apuna, cu aceeasi ochi cu care ar fi vrut sa vada intunericul inceputului, raceala ce tinde spre zero, cum e pina la urma, suntem vii si murim sau am fost morti si traim. Avea batrinul hainele ponosite dar lama mintii era taioasa si oglindea in metalul ratiunii miliarde de ipostaze ale realitatii, in orice apus ride un rasarit.
      In valea prin care mergea de abia se auzea taina vietii soptita de un riu printre pietre, cu grija, ca un secret bine pazit ce e rostit intr-o limba demult nevorbita. Cerul si natura isi schimbau in tacere impresii extravagant complementare intr-un tablou dinamic pictat si modificat in fiecare secunda de mainile invizibile ale celor mari mari pictori renascentisti.

luni, 11 februarie 2013

Big Bang I shot you down.

     De fiecare data cand ajung in vreun hypermarket ma simt un prizonier mic, prost si sarac, sentimentul e asemanator cu holbatul la TV/PC si daca vreti mai nou, la fel ma simt si cu cautatul pe google, dar sa lasam miniparanoia mea deoparte, cum imi plimbam eu corpuletele printre rafturi, din obisnuinta ma opresc la raionul cu carti. O carte de astronautica imi atrage atentia, pe primele pagini, evident teoria Big Bang, pe scurt explicata cam asa : ...si din nimic s-au facut toate.
      Asa mi-am adus aminte ca intr-o alta carte de astronomie am gasit informatia ca Pamintul se invarte in jurul Soarelui pe o traiectorie in forma de elipsa,in realitate, imaginea de ansamblu ar fi, in cel mai bun caz, o traiectorie spiralat-curbata. Soarele se misca in jurul centrului Galaxiei tragind dupa el sistemul nostru solar, Galaxia se misca in spatiu(analogic vorbind atrasa de ceva si aici as intreba de ce anume) tragind dupa ea toate sistemele solare pe care le contine.In imagini am gasit asa ceva.






miercuri, 23 ianuarie 2013

Riul si Mintea

     ''Nu iti poti oglindi fata in apa rapida a riurilor de munte.''

      Dupa ce varfurile muntilor au zgariat norii somnorosi ai diminetii, soarele a mingaiat pe frunte copacii si a inceput sa coboare in vale spre riu.
      Asta poate fi chiar inceputul vietii, cine cauta un sens aici pierde taina lucrurilor, obisnuiti cu logica, cu lucrurile care au un sens, putem sa ne gandim o viata intreaga cum s-au format muntii , de ce exista norii, cate explozii solare sunt pe an, cat de batrini sunt copacii si de cat timp curge riul printre munti, asta nu schimba nici soarele, nici copacii nici riul.
      E ca si cum ai incerca sa bei apa dintr-un riu de munte cu apa putin tulbure. Poti sa incerci sa o limpezesti, sa faci o groapa cu palmele,un loc de limpezit, degeaba, se va tulbura si mai tare, poti sa intri in apa sa cauti un loc mai limpede si iar murdaresti apa de frunze moarte si nisip.
     Cu cat te agiti mai mult cu atat e mai greu sa ai apa limpede, mai bine astepti linistit pe mal si ce e tulbure se va limpezi. Poate ca asta se intampla si cu mintea noastra, incercam sa o limpezim sapind  gropi  de limpezit cu palmele dorintelor, intrind in ea cu picioarele vointei, ambitiei, planurilor, luptei personale si deranjam toate frunzele amintirilor moarte si nisipurile gandurilor negre si din tot ce facem nu vine nimic limpede. Mintea fiecaruia e un riu care curge, mintea nu tace niciodata, totdeauna sopteste ceva, e sunetul apei peste pietre.
     Poti sa curgi odata cu mintea ta sau sa fii impotriva curentului sau poti sta pe mal, de unde lucrurile se vad altfel, daca intri in riu o sa te duca curentul la vale, daca inoti in amonte obosesti. Viata nu e mintea mea, mintea mea nu sunt eu, riul e altcineva.

miercuri, 19 decembrie 2012

Fotografii revolutie 1989 - Remember Timisoara 16 decembrie 1989

 
    Chiar daca manipulati sau nu , chiar daca lovitura de stat sau nu, chiar daca am fost condusi in continuare de comunisti inca 12 ani, chiar daca ei rid acum de noi, chiar daca ne fura, chiar daca nu mai facem o revolutie, chiar daca nu ii putem judeca, macar sa ne aducem aminte, au fost oameni care au trait drame incredibile si probabil nu au certificat de revolutionar.
     Exista parinti care si-au ingropat copii, soaptele de dincolo de mormint nu le mai auzim, strigatul de libertate e astupat de pamint si de elucubratiile repetitive ale televiziunilor total politizate. Idealul naiv de libertate trece dincolo de groapa, sangele ramine, e pata pe care oricat de mult o frecam cu solutii "democratice" pline de imunitati diplomatice, nu se sterge, chiar daca vin din nou minerii.

     Si din tacere totul a inceput la Timisoara in 16 decembrie, probabil nu ca lovitura de stat.

joi, 29 noiembrie 2012

Cand poti merge, de ce sa te tirasti?

     Demult, tare demult, pe vremea cand lama de ras atinsese doar de cateva ori maxilarele mele neincordate, eram aproape sigur ca greu te poate ajuta ceva mai mult in viata decat increderea ca singurul om pe care te poti baza esti tu. Prietenii sunt buni, daca atunci cand ai necazuri stai singur, iar cand ai vreo bucurie musai ii chemi pe toti,  cele mai intense si durabile prietenii sunt cele conditionate de aceleasi suferinte (emotive/intelectuale/fizice), cu cat inaintezi in timp cu atat cercul de prieteni e ca un bumbac prost, intra la apa, oricum, una din cele mai constructive experiente e aceea de a pierde prieteni falsi.
      Sa revenim la timpul cand frunzele sfarsitului  de octombrie nu cadeau trist la pamint ci colorau placut aleile din curtea facultatii, iar fumul de tigara impletit cu aerul rece al diminetii imi mingaia tamplele sub care zvacneau multe ganduri. Nu prea aveam bani in facultate, asa ca faceam si vindeam eseuri, lucrari pentru colocvii, etc... orice era nevoie pentru cei de bani gata, nu era asa de dezvoltat internetul,perioada de dial up pentru cei care o stiti, asa ca trebuia sa pierzi niste ore pe la biblioteca. 
      Cum in loc de mancare imi cumparam tigari, de multe ori beam mai mult ceai sau apa decat aveam nevoie ca sa nu imi chioraie matele in biblioteca, ca deh deranjai linistea mosilor care crantaneau zahar candel in timp ce citeau vreun ziar de la arhiva.

marți, 27 noiembrie 2012

Dincolo de usa

„Oh! O voce...o voce, sa pot tipa!„
 E.A.Poe

„  ...Si daca o fi vreodata sa mor,
   Oricat de greu ar fi de crezut
   Pentru ca eu sunt una cu cerul si soarele.
   Ma voi intoarce cu fiecare rasarit si fiecare nor,
   Maturind pamintul viselor cu aripi de inger cazut,
   Voi strange suflete in pumni si vieti voi cantari pe talere...„
                               Acum multi ani L.Ion(Sa te odihnesti in pace!)

      E noapte pe strada, un singur bec cu lumina galbena pilpaie sincopatic in departare sub luna acoperita de nori cenusii. Dintii scrisnesc in praful ridicat de vantul ce bate din fata, comemorind mintea ce se blocheaza in idei mic macinate scapate printre ganduri. Un caine negru lucios maraie ranjind cu bale, de dupa un gard, cu ochii sclipind a dusmanie, pasi grabiti se aud infundat din mai multe directii spre mijlocul strazii.

miercuri, 7 noiembrie 2012

Dar te rog!

Am primit (din nou) dezlegare în curtea Milogului şi cum sunt încurajată zilnic să nu mai am reţineri, iată-mă în aproape plină glorie. Ce să zic? Mi-am dat seama că nu prea ştiu să spun ,,te rog” – în situaţii importante, evident, şi când mă chiar interesează cursul acţiunii, că de politeţe ştiu să zic, m-a educat mama bine. 

 Poate o dată zic, cu jumătate de gură, a doua oară îl trag cu cleştele din mine (da’ nu-i sigur că iese). Ce mai e şi cu insistenţele astea fără rost? Dacă omul nu vrea să facă ceva pentru tine, de ce să tot insişti? Consider intenţiile la fel de importante precum comportamentul în sine. Deci nu-i totuna dacă omul face ceva pentru că aşa a vrut el, de la bun început sau după ce i-am pasat eu ideea genială, saaaaaau face pentru că l-am rugat, implorat (a se citi stresat cu o mie de ,,te rog”-uri). De-asta nu mă prea rog de oameni. 

 Şi mă enervează când oamenii aşteaptă să fie rugaţi de mai multe ori înainte de a face ceva. Uneori chiar şi când ceva-ul ăla e pentru propriul lor interes. Excludem persoanele auto-distructive, care nu vor face nimic bine pentru ele însele. 
 Hai să învăţăm să fim sinceri cu noi înşine şi cu ceilalţi. Dacă vrei să faci ceva pentru cineva, vei face şi fără să te roage de o mie de ori. În caz contrar, fie nu-ţi pasă, fie eşti prea prins în propriul ego şi în divina-ţi importanţă. 

 Nu ştiu să scriu concluzii, doar introduceri.
Hahah, m-am tag-uit :)) 


joi, 1 noiembrie 2012

Discutie intre me si Altu`

   ....
     Altu:  salutari
    me:  salut
 Altu:  grrr vezi ca stiu voodoo:)) mai zi...
    me:  sa fii sanatos
 Altu:  sa fim
  me:  eu am terminat acele de le infigeam in papusi da` sunt maestru cu scobitorile asa ca te rog...
 Altu:  ce faci maestre
 me: ce sa fac boss uite am venit de la o sedinta editoriala 
 Altu:  let me guess, in bar
 me: mda si am constatat din nou ca 1 bere imi e de ajuns sa ma imbat, da nu mai stiu exact care a fost, a 7-a sau a 8-a...
Altu:  damn,  incepusem sa ma bucur
  me:  de ce, de necazul altuia ?
 Altu:  ma gandeam ca-ti fac eu cinste si-mi faci tu mie
 me:  sper sa nu fiu nevoit acu` sa beau o bere in sila cu tine :D 
Altu:  nu beau alcool, n'am baut niciodata, cel putin nu cu tine:P
 me:  las ca beau eu , asa un prieten nu am mai avut demult :)))
Altu:  :)poftim cultura, bai apropo, vorbeam cu... 
....
Altu:  si mi-a zis ca tu si dex sunteti acelasi.

marți, 30 octombrie 2012

Schimbarea, nu la fata.

Un vultur poate cobori mai jos decat gaina, dar o gaina nu poate zbura pina la nori niciodata. A.P.Cehov
Sursa foto

   Multa lume vrea sa schimbe ceva, unii vor sa schimbe lumea, altii vor sa se schimbe pe ei, cativa inteleg sa se schimbe pe ei si odata cu asta lumea, totdeauna cineva vrea sa schimbe ceva, cei care nu au gandit asta niciodata se plictisesc in cap. 
    Schimbarile de multe ori sunt imitative, la fel ca si personalitatile de bulevard, copiate dupa diverse exemple de succes, inteligenta, carisma, rebelitate, ceea ce in mod logic este cumva gresit. Ce s-ar fi intamplat daca marile personalitati s-ar fi imitat intre ele? 
    Oamenii mari, caracterele puternice, individualitatile exceptionale, reprezinta in forma autentica si irepetabila, un portret inghetat in timp al stadiului si potentialului dezvoltarii omenirii din acel moment unic. Ei nu pot fi si consider ca e si gresit sa fie, copiati sau imitati, spre deosebire de"istorie", timp/spatiul nu se repeta, asta asigura unicitatea fiecarui moment, fiecarei situatii, fiecarui om.
    Ce faci daca observi ca drumul pe care l-ai ales nu e cel care te explica, simti ca e ceva care nu se potriveste in tine si totusi mergi in continuare si te compromiti zi de zi? 

marți, 2 octombrie 2012

Romania te iubesc fato !

       Daca ar fi sa incercati sa descrieti Romania unui strain in 20-30 de cuvinte, care ar fi ele? Eu ma gandesc la : haz de necaz, spaga, grad inferior de civilizatie, inculti cu pozitie sociala si bani, Dracula, manele, s.a.m.d  potential exista dar e ca si cum ai baga mina intr-un WC plin de cacat sa cauti un dimant de 1 mm, daca insisti, il gasesti.
       Hazul de necaz, in timp, s-a transformat intr-o mistocareala generala, lipseste din gluma subtilitatea care te corecteaza razind, in hahaiala asta generala suntem in stare sa spargem ziduri de valori construite cu greu de dragul castelelor de nisip, ne ranjim inconstienti la umilinte si la dureri sociale acute.
       Romania a ajuns un fel de Gioconda expusa nu la Muzeul Luvru ci intr-o bodega inconjurata de maidanezi, spalatori nespalati de parbrize, cersetori de cariera cu mainile rupte de parinti, pe o sonorizare intre manele si house, admirata de niste spectre cu ochii injectati ce beau simandicosi alocatia copiilor, satisfacuti ca a picat nevasta din primul pumn in gura, exemplare minunate pentru o fabrica de sapun de calitate.

vineri, 28 septembrie 2012

Trebuie si Cred

Drumul e lung si greu, sa lamurim o chestiune, plecam la drum cu premisa ca destinul nu exista, de ce? Daca ar exista destin, nu am putea fi liberi, daca nu putem fi liberi inseamna ca nu putem alege, daca nu putem alege nu avem responsabilitate, daca nu ai responsabilitate, nu poti fi judecat si situatia asta nu convine  societatii si nici Divinitatii. Asa ca ambele parti au fost de acord cu confortul dat de libertatea de a alege.
Asa ne-am ales cu conceptul de libertate, concept cu care nu prea stim ce sa facem , cum sa-l explicam sau cum sa ajungem la el.
Daca ar fi sa incercam sa ne apropiem de libertate, printre primele lucruri pe care le-as sugera ar fi scoaterea din vocabularul fiecaruia a minimum 2 cuvinte.

marți, 18 septembrie 2012

Sclipiri de inteligenta (2)

Articolul : Unde mergem cand murim?
Colegi de pat la autopsie: Colorbliss Doxatul, Coana Mitza aka Zefira, Milogul si probe de tesut de la Gaudeamus


Huh! Aici chiar ai dreptate! Eu am văzut morga în vreo 3 rânduri. Nu ştiu cum o fi în altă parte, dar dacă spitalul nr.1 din Craiova este considerat el însuşi o morgă, cred că realizezi cum arată morga propriu zisă.
Şi da, de fiecare dată când ieşeam de acolo, automat totul mi se părea incredibil de frumos.
Da, putem ajunge la concluzia ca viata e frumoasa, sau ca e desarta, caci tot la morga ajungem, nu ? :)
E putin radical sfatul tau. Mie imi dispareau depresiile si cand mergeam in voluntariat la copii cu deficiente diverse. Imi ajungea sa vad ca ei pot zambi in ciuda conditiei lor.
Morga e... brr. Cred ca ar avea efectul invers asupra mea.
Efectul e garantat de personalitatea fiecaruia. :D

Mie unul nu-mi plac cadavrele, si n-am nevoie de ele ca sa imi vina cheful de viata. Un pumn in gura sau o raceala zdravana e de ajuns ca sa ma scoata din depresia perpetua. Nu inteleg de ce unii considera ca trebuie sa te confrunti cu tot felul de oribilitaturi :)
@Dex
Cum spunea Milogul mai sus, e in functie de personalitate. Un pumn in gura nu te-ar enerva ?
@Colorbliss
Doar pe moment! Dar dupa ce iti trece esti plin de viata! Cine se ofera sa-mi dea una?

Si cum se dezbateau diverse opinii destul de apropiate  de subiect, lucru total necaracteristic acestui blog, raspunsul la intrebarea din titlu :  Unde mergem cand murim?  e servit dupa cateva luni de cugetari, intr-o zi, pe 7 iulie 2011,  de Gaudeamus:

luni, 3 septembrie 2012

Veni Foras

      Nu exista nici o lege care sa guverneze totul.
                                                                                                 Giordano Bruno.


      Sub stelele nevinovate, umbra cladirii ascundea pasii de sub pelerinele negre ce parca pluteau pe holurile intunecate si cu urme de fum pe zidurile mucegaite. Marele Maestru impinse usa care scrasni din incheieturi si ramase nemiscat in cadrul ei. Inauntru, mirosul de paie se amesteca cu duhoarea de fecale si carne incinsa, pe peretele transpirat, in doua belciuge, mainile pline de sange inchegat, cu cateva degete lipsa, erau infasurate cu carpe murdare si atarnau sub greutatea unui om cu parul ciufulit si privirea zabauca.
-Fiule, bucura-te, maine suferinta ta se incheie. Inainte de focul vesnic vei invata caldura iubirii divine de la jaratecul ce arde la distanta, flacarile nu te vor atinge si pentru ca Moartea sa ajunga cat mai tarziu la tine iti vom acoperi capul si inima cu carpe reci si ude, ca sa ai timp sa-ti cunosti pacatele. Facu un semn sa fie dezlegat, se apropie de amarat, isi ceru iertare pentru suferinta pe care i-o provocase pe drumul spre mantuire, il saruta pe obraz si  il imbratisa cu o dragoste poate usor mimata.
- Cheama-l pe Dumnezeu, spera in lumina si obisnuieste-te sa te odihnesti in pace, zise iesind pe usa care se tranti in urma.
     Pacatosul ramase in intuneric, obosit, cu privirea prostita, holbandu-se cu ochiul ramas spre usa care tocmai se inchisese...se inchisese?Atunci de unde venea dunga subtire de lumina de pe jos? Sa fi invartit cheia in broasca prea devreme si usa sa fi ramas intredeschisa? Cu sfiala, baga unul din degetele bandajate in deschizatura si trase incet de ea chiar daca durerea ii fulgera bratul pina in umar...Usa se deschise fara prea mult zgomot. Cu grija, fura o privire de pe hol si se ascunse din nou in intunericul celulei.
     Avea o sansa, pe hol nu era nimeni, iar facliile de pe pereti erau destul de rare incat sa fie zone de semintuneric unde s-ar putea ascunde in caz ca venea cineva.
     Mai mult cu disperare decat cu curaj pasi incet pe hol, numara facliile cu spatele lipit de perete, erau 7. La fel ca si pacatele , pe care le invatase pe de rost, gratie Marelui Maestru, Luxuria(desfraul/pofta),Gula( imbuibarea), Avaritia, Acedia(descurajarea/apatia spirituala),Ira (furia), Invidia, Superbia (mandria).

joi, 9 august 2012

O suta de carti

    
    O fotografie putreda cu marginile mancate de timp, spalacita in nuante de gri si cu o ruptura in dreptul inimii, un copil linga un gard cu scanduri lipsa. Mama zice ca sunt eu, pe la 5 ani, ochii sunt tristi, mijiti, parca au cearcane, e toamna, am un palton scamosat pe mine si privesc la nori, spre un loc din care stiu ca nu o sa vina nimic. Oricine isi poate da seama ca si daca as fi avut ochii albastri tot nu s-ar fi putut oglindi seninul si bucuria cerului in ei, nu inteleg ce vor de la mine oamenii care imi fac poza, iar ridurile de pe fata mea cotrariata seamana cumva cu cele de azi cu mici diferente de adincime.
     Era bine la tara, cateodata imi placea sa ma departez de casa, ma furisam prin gradina, cu bagare de seama, pe linga tufisurile din marginea gardului la umbra intunecoasa a aninilor si intram in padure. Acolo, in amurg, imi placea sa ascult riul cum curge, fara furie, fara graba,  incet, cu incapatinarea lenesa si odioasa a unui lucru care nu se va sfarsi niciodata. Ascultam pina cadea seara peste padure si ma bagam cu picioarele in apa rece si imi spalam fata cu apa din riu, pe ascuns, ca si cum as fi facut o prostie, dupa care stateam nemiscat, cu fata uda in chemarea unei adieri de vant. Asteptam vantul ca pe un sfant care ma mingaie sa ma purifice, sa ma cheme de aiurea, sa ma scoata din betoanele blocului si din meandrele orasului fara rost. Si venea mama:
     - Ma, tu sa nu fi prost crescut, ti-am spus sa nu mai pleci fara sa spui.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Adauga la Agregator.ro Click aici si te duc Hopa sus !