Ciornă: La Mulți Ani!

Ca-n fiecare an, într-o anumită zi din septembrie mă încearcă tot felul de gânduri și emoții. Mă uitam după Milog azi, nu știu de ce. Cam exact în urmă cu o săptămână mi-a trecut prin minte că-i ziua lui. Dar nu-i ziua doar a lui, să nu i se urce la cap! 

Cum eu funcționez după alte coordonate temporale, ușor decalate, abia azi îl trag de mânecă și-i zic La Mulți Ani. Mulți și fericiți să fie, sau măcar plini de experiențe de tot felul. 

Momentul altruist mi s-a dus, așa că îmi îndrept atenția înspre mine și înspre incapacitatea mea de a le spune oamenilor ce simt, eventual atunci când ar trebui. 

De exemplu, de ce nu i-am zis Milogului lamulțiani și etc de ziua lui? Că ziua lui e oricum una importantă pentru mine, cu sau fără voia lui, coincidențe, ș.a. 

Sau de ce nu mi-am căscat gura azi când unii s-au comportat atât de clișeic și cretin încât nici nu mai vreau să-i văd. Să-l văd, că e unul. Acum momentul s-a dus, nu am zis nimic și am suferit eu de una singură fără să știe nimeni. Dar cert e că nici loc de remediere a problemei nu mai e. 

Circulă prin noi, cât trăim, un puhoi de gânduri pe care, în mare măsură, nu le împărtășim nici cu noi înșine. Pe unele, însă, le oprim în loc, le re-gândim, le simțim, le analizăm... De ce unii le verbalizează atât de ușor, iar alții, așa ca mine, își blochează parcă în mod voit orice cale de exteriorizare? 

Se întâmplă și pe bloguri, de altfel. Cum nu am mai fost de-o veșnicie și o zi să verific panoul de control la Milogul.SRL, azi mi s-a năzărit să citesc niște draft-uri. Unele zac în neantul internetului de peste un an. Cineva ( Dex sau Milogul adică) a gândit niște lucruri și a uitat de ele. Cineva a început să gândească niște lucruri și s-a oprit. Oare ce s-a întâmplat cu probabila continuare a draft-gândului ? Unde a plecat, unde stă acum? În vreun colț de minte? Cele care mă intrigă nici măcar n-au text, doar un titlu. Un cuvânt. 

Oare câte draft-uri ai în minte? Dar în suflet ?