Cu ochii la perete, la fel ca anul trecut acum 2 ani si de cand ma stiu, astept sfarsitul de an, la fel cum imi astept sfarsitul vietii, cu un zambet dulce(avand intre 3-5 dinti lipsa , nu se poate altfel) arborat pe cea mai inteligenta postura faciala posibila, adica, o sprinceana nepensata ridicata in sus si privirea fixa, chiar putin teatral preocupata. Cu capu gol si carti uitate in grijile pline de intrebari repetative De ce? De ce? De ce, ce? De ce orice, ca asa mi-a zis tata sa ma intreb de ce si mi-a mai zis sa citesc, nu sa invat. Sa citesc, orice, nu conteaza daca inteleg sau nu, o sa inteleg mai tarziu, mai bine mai tarziu decat niciodata. In lumea mea inchipuita si lipsita de valori (medicamente lipsa)am incercat sa caut repere, nu prea sunt de gasit in notiuni simple, dar in mare lucrurile stau cam asa:
Click aici si te duc Hopa sus !